În anul 1983 s-a stabilit la Köln în Germania, iar din 1993 trăieşte la Paris, pentru că expusese mai mulţi ani la rând la Saloanele Independenţilor de la „Grand Palais”, iar francezii, amatori de artă şi critici de specialitate deopotrivă, îl aplaudă frenetic. Colaborarea cu „Opera Gallery” îl impune pe plan internaţional. Operele lui Nicolae Maniu sunt cunoscute şi cumpărate de la Seul, la Londra, şi de la Hong Kong, la Miami. Unul dintre cei mai bine vânduți pictori români spune că a plecat din România pentru că îşi dorea ca noaptea să aibă libertatea de a-şi cumpăra un pachet de ţigări pentru confortul existenţial. Are o fiică în vârstă de 34 de ani, medic în Elveţia, căreia niciodată nu i-a recomandat să îmbrăţişeze viaţa de artist. Mărturiseşte că nu cunoaşte boema artistică din Paris şi că francezii sunt destul de distanţi. În 2014, la aproape două decenii de la prima sa expoziţie personală organizată la Muzeul de Artă Cluj-Napoca (1996), publicul a putut admira o selecţie de 92 de tablouri din colecţia muzeului, a artistului şi din 15 colecţii particulare din Germania şi România, semnificative pentru toate etapele sale de creaţie, inclusiv cea recentă, precum şi cinci sculpturi în bronz din anii de debut. Expoziţia a putut fi admirată la Muzeul de Artă din Cluj.
Nicolae Maniu s-a născut în Turda (jud. Cluj) şi a absolvit în 1969 Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj – Napoca, secţia sculptură. A început să practice însă pictura, ajungând în scurtă vreme la o concepţie artistică proprie a spaţiului pictural pe care o va păstra pe întreg parcursul carierei sale. Începând cu 1971, a participat cu lucrări de pictură la multe expoziţii de grup regionale şi naţionale, şi mai apoi internaţionale. Printre lucrările expuse la Muzeul de Artă din Cluj s-au regăsit primul tablou în ulei al pictorului – o copie după Nicolae Grigorescu realizată de Nicolae Maniu la 15 ani, dar și cel mai recent, creat în octombrie 2013 şi intitulat „Ultima cruciadă”, precum şi impresionantele „Poarta Purgatoriului”, „Sub semnul Vărsătorului”, „Vise interferente”, „Tentaţia convertirii” sau „Capcana de îngeri”. „Aveam o responsabilitate morală faţă de clujeni care vorbeau de mine, dar care nu m-au văzut în original, nu în carne şi oase, ci în pânză şi ulei”, a declarat artistul în cadrul unei conferinţe de presă. „Mă întreb ce proiecte să mai fac după expoziţie pentru că nu ştiu ce m-ar putea împlini mai mult. Mi-am împlinit cumva orgoliul, dar şi satisfacţia că lumea în sfârşit îmi vede tablourile pe care nici eu nu le-am mai văzut de zeci de ani”, a mărturisit Nicolae Maniu. Expoziţia de la Muzeul de Artă a fost o mini retrospectivă a picturilor artistului. Numărul aproximativ al lucrărilor sale din întreaga carieră ar fi de peste 600. „Tablourile mele care sunt expuse la Cluj sunt singurele pe care le am, altele nu mai am la Paris. Toate mi-s împrăştiate în lume, în galerii”, a explicat pictorul, spunând că la începtul carierei sale a detestat pictura. În timpul studenţiei a realizat câteva lucrări de sculptură pe care a reuşit să le păstreze şi pe care le-a turnat în bronz. În 1971, artistul a început să picteze.
Despre însemnătatea apariţiei artistului în peisajul picturii româneşti s-a vorbit destul de puţin în România ultimilor ani, fiind evidenţiat în schimb statutul său de „cel mai bine vândut pictor român”. „Se întâmplă nu numai în România, ci şi în Rusia, India, China, să existe categorii de oameni care după ce au maşini, avioane, vile, femei frumoase, să îşi dorească să pună ceva şi pe pereţi. Acest fenomen a izbucnit în lume după 2005. În Cluj există multe astfel de persoane care îmi cumpără lucrările”, a precizat artistul. Tablourile de dimensiuni mari ale lui Nicolae Maniu, vândute prin intermediul galeriilor au ajuns la preţul de 95.000-110.000 de dolari. Din acest preţ artistului îi revine de obicei 30 la sută. De ce oare a ales să stea la Paris, artistul Nicolae Maniu? „Parisul are ceva în aer, are un magnetism. Am privilegiul acesta de a fi „refugiat” într-un oraş cu vibraţie. Am fost şi deprimat multă vreme, dar una este să fii deprimat în Paris şi alta să fii deprimat în Feteşti, să zicem.
Locuiesc pe Rue Lafayette, dar poziţia mea este ca şi când aş sta la Continental, la etajul patru şi am în faţă nu Piaţa Unirii, ci o altă piaţă cu altă biserică. Eu pictez întodeauna în salon, pe persian, pictez ca un chirurg. Detest artiştii care spun că merg la atelier. De ce nu merg la fabrică să picteze? Trebuie să stai în casă pentru a-ţi vedea tot timpul tabloul. Eu de obicei pictez noaptea. Pe la 4-5 mă opresc, îmi beau sticla de vin zilnic. Foarte rar ies în localuri deoarece au devenit neobrăzat de scumpe şi nu poţi fuma. Adun lumea la mine, de obicei. Îţi trebuie bani ca să trăieşti cât de cât confortabil în Paris, cel puţin 4000-5000 de euro pe lună, din care să îţi achiţi chiria şi alte impozite. Ca să faci asta dintr-o meserie ca a mea îţi trebuie curaj şi un pic de geniu. Sunt peste 27.000 de artişti în Paris înscrişi la Maison des Artistes, care majoritatea trăiesc exclusiv din arta lor.”
Nicolae Maniu este un excelent desenator care cunoaşte în profunzime tehnica vechilor maeştri ai Renaşterii, trompe-l’oeil-ul şi toate efectele modelării care dau impresia de volum pe o suprafaţă bidimensională. Există în desenul său o forţă, o siguranţă, o măiestrie admirabilă. Dar acestor calităţi tehnice li se adaugă o strălucire şi o claritate a culorilor ocru, gri şi bleu ce au uneori transparenţe de acuarelă. Nevoii de perfecţiune a limbajului artistic îi corespunde o viziune umanistă, bazată pe o vastă cultură, în care realul şi imaginarul se împletesc într-o unitate perfectă şi armonioasă. Este vorba despre suprarealism sau despre un realism fantastic cu adânci rezonanţe meditative? Să ne gândim, de exemplu, la „Omagiu lui Dürer”, una dintre capodoperele sale, în care evocarea trecutului, legătura cu arta Renaşterii se îmbină cu realitatea actuală într-o imagine deschisă către viitor. „Cavalerul Morţii”, celebra gravură a lui Dürer, este înconjurată de o parte de portretul lui Dürer, de cealaltă parte de portretul artistului a cărui mână apare deasupra norilor. Un curcubeu separă registrul superior al tabloului de partea de jos unde se găseşte „Melancolia”, înconjurată de numeroase animale-simbol, peşti şi forme geometrice. Compoziţia urmează regulile clasice ale echilibrului şi simetriei, dar ansamblul are un caracter suprarealist, de vis devenit realitate. Muzee și Colecții publice în care putem întâlnii operele sale: Muzeul Național de Artă – Cluj-Napoca; Muzeul de Artă Contemporană – Galați; Muzeul „Albrecht Durer” din Nurenberg – Germania; Muzeul Internațional de Artă Fantastică din Château Gruyeres – Elveția; Societatea Volkswagen din Wolfsburg – Germania; Societatea de asigurări Manheimer – Germania; Banca Transilvania – Cluj-Napoca; Consorțiul Internațional de Arhitectură din Alabama – SUA; Societatea Missoni, Milano – Italia; Societatea Frank Müller – Elveția etc.
În cadrul Festivalului de Toamnă al Economiei Germane de la Cluj, pe 4 octombrie 2015, a avut loc Ceremonia de decernare a Titlului de Ambasador al Culturii Române în Germania pictorului Nicolae Maniu. Titlul de „Ambasador al Culturii Române în Germania” este acordat de Clubul Oamenilor de Afaceri de Limbă Germană din Transilvania de Nord (DWNT), pentru a-i recunoaște meritele pictorului român în perioada petrecută în Germania, între 1983 și 1993. „A fost, poate, cea mai prolifică perioadă de creaţie a Maestrului, atunci s-a lansat ca artist internaţional. Trebuie subliniat nu numai că este cel mai cunoscut pictor român în Germania, dar şi-a adus şi o considerabilă contribuţie la cultura și patrimoniul german, prin lucrări de valoare, care se găsesc la Muzeul Albrecht Durer din Nurenberg, la societatea Volkswagen din Wolfsburg și la Manheimer, cea mai mare Societate de Asigurări din Germania”, a declarat Florin Bugnar, organizator şi director general al Festivalului Economiei Germane. Lucrări ale lui Nicolae Maniu, considerat unul dintre cei mai bine vânduți pictori români, se găsesc în muzee și colecții particulare din România, Germania, Franța, Elveția, Italia și Statele Unite ale Americii. De-a lungul anilor, a fost invitat de onoare, ca reprezentant al României, la Saloanele de Artă Plastică internațională și a primit numeroase premii și dinstincții. Printre acestea sunt: Premiul I şi Medalia de Aur decernate de Federaţia Naţională a Culturii Franceze (1987); Marele Premiu decernat la Bienala Europeană „Artă şi Comerţ“, sub Înaltul Patronaj al Ministerului Culturii din Franţa (1996); Ordinul „Meritul Cultural“ cu grad de ofiţer, decernat de Preşedinţia României (2004); Distincţia „Senior al Cetăţii“ acordată de Primăria Municipiului Cluj-Napoca. Privindu-i lucrările picturale, gândul fuge către romantismul cosmic inconfundabil al lui Sabin Bălașa… Artistul Nicolae Maniu se pare că se hrănește din același filon suprarealist, dând la iveală formule noi, dinamice și extrem de provocatoare pentru spirit. Diferența dintre cele două viziuni se face prin localizare, una fiind atrasă gravitațional către pământ, iar cealaltă plutind în imponderabilitate. Priviți lucrările pictorului Nicolae Maniu și căutați energia ce adună forme și spirite, susținute de o idee sau de un vis…
Lasă un răspuns