Este un concept ce merită reținut… Pentru că, dacă acum pare a fi inovativ și explicit pentru felul în care funcționează și se amestecă tehnologiile, dar și ramuri ale dezvoltării social-culturale, mâine-poimâine va trebui să-l includem în listele noastre de luptă cu sistemul… Pentru că va deveni, nu doar un măr al discordiei în sfera drepturilor noastre, ci poate chiar articol de lege al feluritelor inițiative prin care se încearcă zăvorârea noastră ca libertăți cetățenești… Va fi un mijloc de reevaluare a multor concepte care deranjează sistemul doar pentru că încă există prin legi, chiar și printre virgule, printre articole… Și pe care acesta nu a reușit să le scoată din zona legislativă pentru a le transfera într-un sertar al cutumelor acceptate, „de dânșii acceptate”, nu?!, pentru a le dispersa apoi…
Și nu doar piața media va fi vizată de conceptul „hibridizării difuzărilor”… Ci, această apostilă a schimbării generate, impuse chiar de intersectarea domeniilor, chiar a forțării identificării unor forme de aliniere, și apoi îngemănare din domenii poate chiar antagonice, va deveni o linie de inițiativă, de justificare, de apostilare în sistemul referențial al reevaluărilor și reorganizărilor pe care le rostogolește sistemul ca fiind imediat necesare când vrea să schimbe ceva…
Și vom avea „hibridizării” și în domeniile media, dar și în cele educaționale, sociale, politice, economice… Pentru că este un concept inevitabil, și are un sâmbure de realism, dar trebuie să conștientizăm că, înainte de a-l înțelege și a-l utiliza în folosul nostru, sistemul îl va folosi pentru a-și „modela” următoarele vârfuri de lance de atac…
Metodologia este simplă… Se utilizează un personaj public, din afara zonei vizate acum („media”), pentru a lansa conceptul și a justifica necesitatea lui… În cazul de față, un profesor de studii politice vorbind despre iminenta hibridizare a difuzărilor diverselor formate și suporturi media… Nu un specialist în comunicare, nici unul din zona audio-vizuală ori media virtuală, nici măcar un jurnalist… Un profesor de științe politice…
Conceptul în sine subliniază un fenomen firesc, evolutiv… Trecerea masivă a mediilor media clasice, audio-vizuale și scrise, în zona internetului… Este un fenomen al dezvoltării digitale care a consemnat transferul presei scrise în spațiul electronic, și care continuă, astăzi, cu translatarea părților de televiziune și radio în aceeași zona a difuzării prin internet…
Sigur, promovarea conceptului ca descoperirea momentului nu este întâmplător făcută acum… Nici locul ales, un festival de film, nici publicul vizat…
În fapt, în spate se ascund ghearele de trident ale corifeilor de la CNA, care încearcă să intre, într-o formă sau alta, peste zona care încă le scapă controlului… Al unui control, dar nu pentru binele general al societății, ci în folosul influenței politice, economice, sociale, coercitiv-punitivă…
Pentru că acceptarea și inserarea conceptului de hibridizare a difuzării într-un capăt de articol din zona media va pune pe masa CNA argumentele necesare intrării cu picioarele în zona necontrolată de acest organism politic. cea a internetului, dar nu pe segmentul divertismentului facil, al trivialității, al non-sensului, ci pe zonele de blogosferă și ziare electronice și tot mai numeroaselor emisiuni difuzate pe internet ca „podcast” -uri acide, fie ele sociale, politice, economice, și care, prin nuanțele pamfletar-satirice, reprezintă o zonă deranjată pentru sistem…
Dar este și o lamă pe care o puteam întoarce noi cu tăișul spre „corifei”… Pentru că, nu-i așa?!, tocmai acest fenomen de hibridizare, care duce aproape tot ceea ce înseamnă televiziune, radio și ultimele respirații de presă scrisă, în zona media virtuală, a internetului, poate constitui argumentul nostru pentru a cere desființarea CNA… Pentru că motivul invocat în cazul „hibridizării”, contopirii media clasice în internet, este și o dovadă și un argument al faptului că CNA a devenit caduc devreme ce tot mai mult conținut audio-vizual se transferă în internet. Și nu, nu înseamnă că este momentul în care CNA poate să-și extindă ghearele peste acest domeniu… Pentru că internetul, în special prin zonele de rețele sociale, are propriul sistem de contro, în multe cazuri, exagerat și forțat ca decizii, argumente și mijloace puse la dispoziția „detractorilor”… (O simplă raportare, o adunătură de năpârci raportând ceva și un „block” sub veșnica scuză a imposibilității mediilor de a analiza în timp util pentru că niciodată nu există suficienți oameni, nu?!…).
Și este ironic, dar nu întâmplător!, ca, tocmai în cadrul unui festival ce ar trebui să omagieze libertatea, și nu doar din perspectiva creației, este pus „în scenă” conceptul hibridizări difuzării, prea nimerit adus pe piață într-un moment în care CNA a intrat într-un blocaj al încercărilor de a prinde sub controlul său media încă liberă. Sau, mai bine spus, semiliberă, dacă ținem cont de restricțiile și consecințele deja existente prin unele articole de lege și cod penal, dar având încă o posibilitate de exprimare la un anumit nivel de libertate… E drept unul pe care, dacă l-am putea așeza, temporal, lângă anii ’90, ar fi lapidat cu pietrele setei de informație de toți cei ce așteptau la singurele cozi sincer dorite ale acelui timp, la chioșcurile de ziare…
Cozi ce s-au hibridizat în așteptări la alte rânduri, impuse de sistem pentru a ne ține ocupați, și o sete de cunoaștere ce s-a disipat într-un analfabetism funcțional în masă…
Lasă un răspuns