Biserica Adormirea Maicii Domnului – Olari din Curtea de Argeș (1687) – unicat în zonă

Având o specificitate unică, ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” – Olari (sec. XVII – XVIII), aflat în vestitul cartier de odinioară al olarilor, în apropierea Mănăstirii Curtea de Argeș, pe teritoriul municipiului  Curtea de Argeș, poate fi vizitat pe str. Cuza Vodă la numărul 134. Biserica a fost construită, conform pisaniei de la 1869, în anul 1300, iar în anul 1687 biserica a fost refăcută de monahia Salomia, fiind restaurată şi zugrăvită în 1869. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 13631.09. Ansamblul este format de fapt din trei monumente: Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Olari (cod LMI AG-II-m-A-13639.01); Zid de incintă (cod LMI AG-II-m-A-13639.02) și Cruci (cod LMI AG-IV-m-A-13639.03). Nu se cunosc meșterii care au ridicat clădirile ansamblului, nici comanditarii sau data construirii bisericii. O inscripție aflată pe o cruce de piatră din apropierea construcției menționează câteva nume: „Tudor, monahia Salomia…, Radul, Voica, Albul, Voina, Neacșa, Albul… Frăncul, Oprișa, Stanciu, Ivani, Rucsanda, Alba, Despa, Voicu“. Aceștia ar fi putut fi reprezentanți ai comunității urbane sau ai breslei olarilor care au donat bani și au dispus ridicarea construcției, probabil spre sfârșitul secolului al XVII-lea, prin strădaniile monahiei Salomia. „Biserica olarilor” a fost amintită în documente pentru prima dată în 1687. Construcția este o îmbinare originală de modele cu inovații locale.

Este un monument cu aspect rustic, cuprinzând variate elemente de arhitectură din lemn și zidărie îmbinate original. Privită din exterior, biserica surprinde prin armonia proporțiilor. Acoperită cu șindrilă, are la partea superioară a fațadelor o bogată ornamentație pictată, realizată de un talentat meșter anonim. O scară exterioară din lemn, acoperită de o streașină, duce în camera clopotelor. Pictura se remarcă prin variatul său colorit şi prin plastica exprimării. Biserica prezintă un plan dreptunghiular, similar unor biserici moldovenești, terminat în abside poligonale, cu pronaos poligonal, acoperit cu o boltă perforată de lunete cilindrice și un naos cu cupolă în secțiune frântă. Frescele exterioare (asemănătoare bisericilor din Moldova și Bucovina – unicate mondiale) au fost executate de un meșter local în anul 1869. Cu prilejul lucrărilor de restaurare din 1967-1968 au fost scoase la lumină temeliile unei construcţii inițiale din secolul al XV-lea, sprijinită pe piloni de lemn, precum şi un bogat material arheologic (ceramică şi monede din secolele XV–XVI), pe baza căruia a fost datat și edificiul. Planul construcţiei, diferit de cel al arhitecturii munteneşti – cu turn clopotniţă lipit de corpul principal al clădirii – ne aminteşte de unele ctitorii moldoveneşti din epoca lui Ştefan cel Mare.

Se remarcă faptul că în cazul frescelor din interior, tabloul intitulat „Moartea” aflat pe peretele estic (răsărit) este reprezentat ca o forţă ce reglează echilibrul universal, acest tip de reprezentare scenică fiind unic în România şi printre puţinele din lume. Monumentul aminteşte de o veche îndeletnicire a oamenilor acestor locuri. Din cele mai vechi timpuri, poate chiar din vremea când era cetate de scaun, localitatea a fost cunoscută ca un mare centru de ceramică. Producţia vaselor, unele de formă amforoidală, decorate cu brâie în relief, cu linii perpendiculare, orizontale sau verticale şi motive zoomorfe, ulcioarele mari (cu două mânere) sau cele mici (cu mâner şi gură lată) şi, mai ales, ulcioarele de nuntă, smălţuite într-o nuanţă de verde închis şi bogat ornamentate, dovedesc o veche tradiţie a acestui meşteşug. După cum se poate vedea din fotografii, pictura întregii biserici se află într-un stadiu avansat de degradare, necesitând o restaurare urgentă. Sperăm ca autoritățile locale să îi acorde atenția cuvenită și să-și găsească locul binemeritat pe harta destinațiilor turistice din zonă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*