Se agită ăștia cu așa-zisele legi ale educației de spui că a dat strechea în ei… Că or să țină astea loc, la iarnă, de măsuri și acte (adiționale!) „per capita” energetic ori, mai rău, că sunt cel puțin pe măsura legilor apărării naționale, de o să le punem pavăză la granițele țării… Iar adevărul e că au de că se agite… Că (le) intră zilele în sacul remanierii, apoi rocadei, apoi poate alungării definitive, de către popor, a sinistrei conjuncturi politico-guvernamentale… Oricum, „legile” sunt bune de pus, nu la rana analfabetismului funcțional, ci la gura de sinecură a plagiatorilor… Căci, în nici o clipă nu au fost gândite pentru țară… Pentru educația universitară, pentru viitorul acelui „Să ne luminăm poporul dacă vrem să fim liberi!” (N. Bălcescu)… Doar pentru prezentul atât de machiavelic al acestor guvernanți… Pentru ștergerea urmelor infracțiunii, a crimei organizate chiar, de mai bine de trei decenii, a plagiatului în masă la nivel de sistem politic și guvernamental, a furtului universitar, a racolărilor politice doar pe măsura bocancilor, inclusiv militari, strivind etica universitară de pereții imposturii.
De aceea, nu le mai cereți să ne spună cine sunt cei ce au făcut aceste „reforme” ale educației… Să știm și noi cumva numele acelora care au săvârșit aceste aberații… Măsuri, nu pentru progresul țării, nu pentru ieșirea din caruselul analfabetismului funcțional, ci pentru „servit patria!”, dar numai pe haină militară și veston de miliție aproape politică, având ca scop, real, ștergerea infracțiunilor plagiatorilor sistemului. Norme ce puteau fi rezumate, și ar fi avut și „bâl-bâl” pe țui de ciucă mai puțin de silabisit pe cele câteva rânduri necesare sistemului… Puteau să-i spună: „proiect unic pentru amnistia de sistem a plagiatorilor sinecurilor noastre”… Și puteau găsi elemente mai bine consolidate juridic pentru a asigura remanența acțiunii de eliminare din cazier a infracțiunilor de plagiat… Pentru că, nu la ministerul Educației trebuia să-și găsească locul tămăduirii infracțiunea organizată a plagiatului în masă (de sistem!), ci la cel al Justiției, propunându-se direct o lege de amnistiere a plagiatorilor… Dar se grăbesc… Că le intră zilele ălea în sac… Și se isprăvesc și „bastonașele” pe care le trasează general-plagiatorul, acest prim-ministru second „dottore”, pe pereții de la guvern…
Iar dacă nu ne revoltăm, amnistia va fi împlinită prin aceste legi, prin părțile care îi interesează pe cei din sistem, restul fiind oricum doar „bălării” și frunze gata tocate azvârlite în ventilatorul public pentru a distrage atenția… Și a da și o anumită măsură a aplecării către studenți, cei mai importanți vectori ai trezirii unei națiuni… Și ar spune guvernanții acum „DA” la orice doleanță a studențimei, nu doar pentru bilete mai ieftine pe tren ori cartele de cămin, numai să aibă acceptul lor. Doar că, totuși, organizațiile studențești, agreate la guvern, nu sunt „in integrum” reprezentatele societății… Chiar dacă li s-a dat impresia, se pricepe generalul-bastonar să manevreze masele (mai mici!), că sunt singurele necesare ca accept public.
În fapt, despre toate aceste netrebnicii anti-educaționale ar trebui să-și dea cu părere întreaga societate. Nu doar organizațiile acceptate de prim-plagiatorul țării și momite cu impresia decernării de către guvern a unor medalii onorifice pentru tinerețea de țară… Mult mai multe structuturi, educaționale, profesionale, sindicale, organizațional private, trebuie să aibă un cuvânt de spus, în primul rând pentru a opri aceste noi „reforme” în educație cel puțin până în clipa în care vor fi făcute publice numele inițiatorilor și a acelora care le-au „scris” (inclusiv ca prescriere a faptelor infracționale ale grupului de crimă organizată pe normă de plagiat). Căci, acum, nu se mai poate face o reformă a învățământului fără cel mai important pas, din păcate, de la Cuza încoace… Realfabetizarea în masă a țării… A noilor generații, nici măcar a bătrânilor de odinioară…
Lasă un răspuns