Dacă veți urmării locațiile unde sunt amplasate aceste cule în Oltenia, veți vedea că ele formează un fel de centură fortificată ce asigura o apărare strategică în calea năvălitorilor turci. Cu aspect lor de „turn” de apărare, cu ziduri puternice și locașuri de tragere ascunse, culele boierești se ridicau ca o pavăză de necucerit ce oferea șanse apărătorilor să scape și să poată lupta la adăpostul lor. În satul Cernătești, din comuna Cernătești (jud. Dolj), la circa 35 km de municipiul Craiova, pe drumul 606, pe ruta Craiova – Cernele – Breasta – Cernătești, se găsește o asemenea construcție de o notă aparte. Este vorba despre Cula Cernăteștilor, care nu se află deocamdată în circuitul public. Funcțiunea originară este de locuință fortificată tip culă, fiind scoasă din uz și în curs de restaurare. Datarea
acesteia confirmă perioada sfârșitului de secol XVIII, cu noi transformări aduse în secolul XIX. Ca istorie, legenda locului relatează despre viteazul oștean Dimitrie Cernat, care ar fi ridicat aici o clădire în secolul XIV din porunca domnitorului Mircea cel Bătrân. De când datează cula nu se ştie cu exactitate. Pornind de la faptul că satul figurează în documente din secolul al XVI-lea, tradiţii orale bazate pe genealogii şi etimologii, împing şi construcţia culei în timpul domniei lui Mihai Viteazul, din a cărui oaste a făcut parte „generalul de sabie”, Cernat, devenit ulterior spătar. Cula însă a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, de boierii Cernătești pe moșia pe care o dețineau pe aceste locuri.
În secolul al XIX-lea, cula, având inițial două niveluri, a „primit” un al treilea nivel, cu cursivă din lemn și o anexă sanitară, pe trei niveluri. La sfârșitul secolului al XIX-lea cula a fost întărită prin adăugarea unui contrafort masiv pe colțul de SE. Accesul în culă se făcea printr-o uşă masivă, care, în caz de asalt, se putea bloca din interior cu mai multe grinzi. Pe fațada principală sunt două intrări, o ușă cu două canaturi masive de stejar spre scara ce urcă la primul nivel și alta la fel de masivă și iscusit zăvorâtă a beciului cu metereze înguste. În clădire sunt anumite locuri din care poţi vedea în exterior, fără ca din afară să te vadă cineva. Structura de rezistenţă este închegată din zidărie de cărămidă şi din grinzi de stejar. Grosimea zidurilor scade dinspre parter (85 cm) spre şarpantă (50-60 cm). Pe fiecare nivel se află câte două încăperi. La parter sunt beciul şi sala de intrare cu scara. În beci s-au păstrat patru firide adânci şi două metereze evazate.
Deși cule s-au construit în aceeaşi epocă şi în Serbia, şi în Albania, cele din România au o caracteristică arhitectonică aparte, care le imprimă și o calitate estetică deosebită: pridvorul sau cerdacul. Iscusiţii meşteri populari care le-au construit au ştiut să le împodobească cu acest element arhitectonic unic, care, plasat la ultimul etaj, dă farmec și echilibrează întreaga faţadă. Cula de la Cernăteşti are cerdacul integral de lemn, situat în consolă, la partea de sus a faţadei. Balustrada cerdacului se împarte în deschideri egale, despărţite prin stâlpi de lemn. Acoperişul, cu pantă accentuată, este de lemn, cu învelitoare de şindrilă.
Fiind naționalizată în anul 1951, cula a fost transformată în muzeu de învățătorul Nicolae Pârvulescu. În anii 60′ ai secolului XX, cula a trecut prin ample intervenții de restaurare. Din 5 octombrie 1597, din vremea lui Mihai Viteazul, datează prima atestare documentară a localităţii, prin care „Cernăteștiul din Dolj este închinat prin poruncă domnească Sfintei Mânăstiri de la Stăneşti”. În imediata apropiere a culei, se află școala Petrache Cernătescu, cel care a fost inițiatorul învățăturii de carte și întemeietorul școlii din Cernătești în anul 1837.
Ultima moştenitoare a familiei Cernătescu, Jeana Ghica Cernătescu-Suculescu, a donat-o comunităţii împreună cu o sumă mare de bani care să fie folosiţi pentru renovarea clădirii. Ultimele reparaţii au fost făcute în 1997, când s-au sărbătorit 400 de ani de atestare documentară a comunei, şi în 1999, an în care s-a stins din viaţă şi ultima descendentă a familiei Cernătescu. Ea a fost adusă din Belgia şi înmormântată alături de strămoşii ei, lângă Biserica Sf. Nicolae din Cernăteşti, pe care tot ei au înălţat-o în anii 1820-1827.
În prezent cula este declarată ca fiind inclusă într-un amplu program de restaurare. Așteptăm cu nerăbdare terminarea acestui proiect de restaurare și reînființarea muzeului de aici, spre bucuria turiștilor și a iubitorilor de istorie. Se poate face astfel un traseu al acestor fortificații de tip „culă” din Țara Românească, salvate din calea timpului curgător.
Lasă un răspuns