În localitatea Slon (jud. Prahova) a fost descoperită ruina unei cetăți datată din secolele IX – X, cunoscută ca Cetatea de „la Ciugă” sau „la Comoară”. Inițial a fost de forma unui patrulater neregulat, având la colțuri patru turnuri rectangulare. Modificată de-a lungul timpului de ai multe ori, a încetat să funcționeze din punct de vedere militar pe parcursul ultimului sfert al secolului al XVII-lea, deși a mai fost și ulterior parțial locuită. Această cetate era așezată pe cel mai important drum comercial din acea vreme ce lega Transilvania de Dunăre. „Cetatea a fost refăcută de-alungul timpului de trei ori, din materiale din ce în ce mai durabile. Mai precis, a avut întâi o fază din lemn, din cărămidă și apoi din piatră, ceea ce dovedește importanța și utilitatea ei. La ridicarea cetății, au lucrat meșteri calificați, de tradiție bizantină, aduși probabil din sudul Dunării. Existența cetății a fost legată de comerțul cu sare controlat de bulgari ce se desfășura pe acest traseu. Cetatea a fost distrusă definitiv de pecenegi, probabil prin demantelare.” ne comunică muzeografii din partea Muzeului județean de Istorie și Arheologie Prahova din Ploiești.
Cu ocazia diferitelor campanii de săpături arheologice efectuate la cetăţile din secolele VIII-X şi curţile cneziale din secolele X-XIII de pe dealul „La Ciugă”, aflat la NV de satul actual Slon (jud. Prahova), s-a descoperit și recuperat mai multe blocuri de piatră având pe ele încrustate mai multe inscripții „runice” misterioase (sec IX – X), asemănătoare cu cele descoperite în bisericile de cretă de la Murfatlar. Acestea nu au fost încă traduse. Studiul aparține doamnei Maria Comșa, cercetător de prestigiu de talie internaţională în domeniul istoriei vechi, fost şef de sector (1958-1970) la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”.
Slon este un sat din comuna Cerașu, comună ce ai are în componență satele Cerașu (reședința), Valea Borului, Valea Brădetului, Valea Lespezii și Valea Tocii. Comuna Cerașu este situată în partea de nord-est a județului, în zona montană a acestuia, la 45 km de reședința Ploiești, pe valea Drajnei și a Drăjnuței, la limita cu județele Brașov și Buzău. Are ca vecini: la nord – comuna Chiojdu (județul Buzău) și comuna Vama Buzăului (județul Brașov), la sud – comunele Drajna și Izvoarele; la vest – comuna Măneciu, la est – comunele Starchiojd și Posești. Satul Cerașu este o așezare submontană (altitudine 750m.) înconjurată de culmi și piscuri muntoase ca: Vârful lui Crai, Clăbucetul, Leurdeanul, Căprioru și Chimniți. Zona este străbătută de șoseaua județeană DJ230, care o leagă spre sud de Drajna. În extremitatea nordică a comunei se află pasul Tabla Buții (sau Pasul Tătarilor), pe care se poate traversa spre nord în comuna brașoveană Vama Buzăului, dar, deși era un drum important în Evul Mediu, acesta nu mai este astăzi folosit, pe el existând doar trasee turistice și drumuri forestiere. În trecut, a făcut parte din fostul județ Săcuieni (Saac). La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea o structură similară cu cea actuală, fiind formată din satele Cerașu, Valea Borului, Valea Tocii, Slon și Brădetul și aflându-se în plaiul Teleajen al județului Prahova. Avea un total de 2568 de locuitori (inclusiv câteva familii de bulgari și greci), o școală, funcțională din 1887, în care în 1894 învățau 35 de elevi (din care 9 fete) și două biserici în satele Cerașu și Slon, înființate de localnici în anii 1887, respectiv 1879. În 1925, anuarul Socec consemnează doar satele Slon și Cerașu, în aceeași plasă Teleajen. În 1931, satele Slon și Cerașu s-au separat, fiecare dintre ele formând o comună de sine stătătoare. În 1950, ele au fost incluse în raionul Teleajen din regiunea Prahova, apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comunele au fost reunite în forma lor din 1968, cu reînființarea vechilor sate Valea Tocii, Valea Borului și Valea Brădetului, precum și a noului sat Valea Lespezii. Ea face parte de atunci din județul Prahova, reînființat la 1968.
În comuna Cerașu se află două situri arheologice de interes național: cetatea de „la Ciugă” sau „la Comoară” (secolele al IX-lea–al XI-lea), dar și cetatea Tabla Buții (secolele al XIII-lea–al XIV-lea). În zona montană la nord de satul Slon se află cimitirul eroilor din Primul Război Mondial (începutul secolului al XX-lea), monument istoric memorial sau funerar de interes național. Tot de interes național este și ansamblul gospodăriei preot Georgescu (1880) din Slon. În rest, alte treizeci de obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: în satul Cerașu sunt un ansamblu rural și casele Ion Staicu, Maria A. Popescu, Vasilica Ciuciulă, Elena Gh. Macovei, Elena Oncioiu, Maria Manolache (sfârșitul secolului al XIX-lea), Alexe Gh. David (1906), precum și casa cu prăvălie Mihai I. Dobrogeanu (1926); în satul Slon se află un alt ansamblu rural (mijlocul secolului al XIX-lea–mijlocul secolului al XX-lea), și casele Ion Crăciun, Floarea Frâncu, Elena Ogrezeanu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Aurelian Popa (1908), Ion St. Cursaru, Valerica David (începutul secolului al XX-lea), Ion V. Perțea (1919), Aurelian Cătunescu (1920) și Georgeta Barbu (1921), casele cu parter comercial Voica Popa (1920) și Gheorghe Popa (1933) și casa cu prăvălie Gheorghe Staicu (1918); în satul Valea Borului se află casele Filofteia Onea (1894) și Elena Moinea (1927); și în satul Valea Lespezii există casele Stelian Constantinescu, Elena C. Boieroiu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Floarea Pasăre Marin (1900) și Mihai Blaga (1930).
Printre obiectivele turistice pe care nu trebuie să le ratezi dacă ajungi în zonă enumerăm: Rezervația de urși din Valea Borului, Castrul Roman din Drajna de Sus, Barajul Măneciu cu Păstrăvăria Valea Stânii și Cimitirul Eroilor căzuți în Primul Război Modial de la Tabla Buții, situat în apropierea fostului punct de vamă din pasul Tabla Buții, care adăpostește osemintele eroilor români, alături de cei străini, căzuți în luptele pentru reîntregirea neamului din primul război mondial, din august 1916. Din Slon pornea un drum roman (posibil chiar dacic), care trecea peste Vârful lui Crai și pasul Tabla Buții, iar apoi cobora la Vama Buzăului. Tot aici sunt izvoarele pârâului Drajna, afluent al Teleajenului.
Peisajul și aerul de aici este unul rar și minunat, asigurând o deconectare maximă pentru cei ce vor să petreacă câteva zile în această zonă.
Lasă un răspuns