Nu se vor lăsa până nu vor scobi țara, nu doar în măruntaiele ei, ci dincolo de pielea și osul în care deja a fost agățată la poarta veneticilor… Nu se vor lăsa până nu vor fi devalizat totul… Și ar fi în stare să sape și prin morminte după cuiele și scoabele din copârșee… Să vândă și cioturile de lemn neputrezit… Iar apoi gropile… Pământul dimprejurul lor… Tot! Pentru că nu trebuie să rămână nimic în urma lăcustelor ce ne pradă țara de trei decenii… Și care vor avea ce să devalizeze câtă vreme vom mai avea o țară… Fie ea și șubrezită într-un contur în care s-au înfipt atâția colți de venetici, de otrepe, de trădători și vânzători că ne miră că încă nu ne-am umplut de puroiul atâtor scârbavnici…
Și mai sunt multe foloase de stors de pe urma a ceea ce mai are statul după primele invazii ale lăcustelor… Puținele procente de drept revenite Statului Român după zecile de privatizări frauduloase, mișelești și, în prea multe cazuri pentru a putea ierta serviciile secrete, cu riscuri uriașe la siguranța și securitatea țării… Dar mai este încă o adevărată comoară în acel puțin rămas statului încât lupta va fi acerbă… Sau nu va fi deloc… Pentru că vânzarea va fi făcută chiar de cei ce ar fi trebuit să protezeze fiecare procent din averea rămasă țării…
Din negura vremurilor de cârmuire a aceluia ce ar fi trebuit să devină pușcăriaș pe vecie, din întunecimea devalizărilor pe care le-a făcut ca premier A. Năstase, vin peste noi alte plăți… Despăgubiri din partea de Petrom rămasă statului… Și pe care, astăzi, guvernanții vor să-l hăcuiască prin canibalismul unuia dintre servilii „de stat” la porți străine, ministrul energiei… Poate singurul ce-l va depăși pe sinistrul fost premier prea-puțin-pușcăriaș în răul adus țării… De prin sertare, acești nemernici au scos decizia unei instanțe de reactivare a obligației Statului Român de a fi asigurat, la momentul privatizării Petrom, o cotă de maximum opt la sută din acțiuni ca vânzare prioritară către salariații… O decizie ce ar fi trebuit atacată până în pânzele albe ale dreptății sociale pentru țară, pentru că acțiunile „de aur” ale statului, adică toate acțiunile rămase de pe urma privatizărilor, nu trebuiau vizate de asemenea revânzări… Nu după privatizare… Nu după ce austriecii ți-au luat partea…
De ce această bruscă „îndreptare” într-un soi de mea culpa energetică față de salariați după opt ani de la privatizare?… Și de ce doar din acțiunile Statului Român?… De ce nu și din partea luată și pusă la adăpost, departe de noi, de către austrieci?… Evident, pentru că trebuie să asistăm, de vii, la un soi de desființare „in integrum”… Să simțim cum agenții infiltrați în funcțiile de miniștri și funcționari ai statului ne smulg și pământul de sub noi… Și pe care, în loc să-i îngropăm noi în temnițe de la prima intenție ori măcar de la săvârșirea drafturile de vânzare, noi îi ținem pe posturi până își termină acțiunile de cioclii…
Și singuri își defectează misiunile de agenți și infiltrați… Pentru că a ajunge să scrii în nota de fundamentare a proiectului de vânzare a acelui prim procent (deocamdată doar unul din cele opt puse pe răboj de o justiție nu cu mai puțin vinovată în devalizarea țării), să confirmi că această vânzare va avea ca prim efect „diminuarea sumelor încasate la bugetele de stat de pe urma dividentelor” și abia apoi, ca „efect secundar”, „diluarea drepturilor de acționar ale statului român”, demonstrează că tot ceea ce se întâmplă nu se datorează unor incompetenți, fie ei funcționari, miniștri, agenți sub acoperire din guvernul României, ci unei acțiuni precise.
Statul Român va pierde, prin deciziile acestor miniștri-devalizatori, un prim procent din ceea ce i-a mai rămas României după privatizarea „Petromului” în 2004… Apoi va mai urma un procent, și încă unul, până va fi fost decapat totul… Până va fi fost expropriat însuși statul, apoi o întreagă națiune…
Și nu. nu o să mai apere nimeni aceste ultime averi ale statului… Aceste acțiuni prăduite, nici măcar la prețul de azi de pe burse, ci la treimea valorii lor, adică acel preț per acțiune de acum opt an… Și nu, nu salariații de la vremea respectivă vor fi adevărații beneficiari, probabil că nici nu mai sunt prea mulți dintre cei ce aveau contracte la acel moment (și spre care trebuie să se îndrepte vânzarea de acțiuni conform guvernanților), ci spre o altă „asociație” în model de „cuponiadă”, probabil al unui alt lacom Luca…
Suntem în vâltoarea unei crize în care fiecare zi ne afundă mai mult… România are un război la granițe, iar efectele acestuia, dar mai ales măsurile „economice” luate de guvernanți pentru a ne „proteja”, o mătură dintr-o parte în alta… Condiții în care avem mai mult decât simple motive pentru a stopa măcar acest act de vânzare la adresa unei țări deja pauperizate… Se pot invoca, similar anului 2020, dispozițiile Legii nr. 173/2020, prin care, „pentru a proteja intereselor naționale în activitatea economică” la momentul crizei produse de pandemie, au fost prevăzute interdicții vizând vânzarea unor astfel de participații ale statului…
Dar astăzi, chiar și acel stat, vândut atunci altor mișei, pare atât de departe și strâmb în putințele lui…
Lasă un răspuns