Karmă de război…

Sunteți sânge strivit în pământ,

Război și șoapte împroșcate cu venin,

Prin valuri de crime mirosind a ură,

Popor străin aducând cu el ura…

.

Miroase pe pământ a minciună,

Se strigă pe la colțuri că e minciună,

Or, nu ne mai împroșcați cu venin,

Căci nu este războiul nostru; de ce ne zidiți în el?

.

Poporul străin nu e din sângele nostru…

Să-i adunăm pe toți pe o insulă

și să-l dăm conducătorilor noștri,

Căci străini sunt ei de ale noastre nevoi…

.

Ne mor pruncii flămânzi în țara noastră

Iar noi îi salvăm pe ai altora,

În fața cui ați depus jurământ, ticăloșilor,

Ori vreți sfârșitul poporului nostru pentru cel străin?

.

Atâta val de ură n-am mai întâlnit,

Și nu-nțeleg: războiul și l-au făcut singuri

Și acum cer ajutor de la cei pe care i-au mușcat?

Oare nu știu ei că acela ce mușcă va fi mușcat?…

.

Trăiesc în propria lor minciună: că li se cuvine!…

S-au bucurat atâta timp de ceea ce nu li se cuvenea

Acum, timpul lor de bucurie s-a scurs,

Dar de ce atâta ură și venin în ei când au avut o mână-ntinsă?

.

Duhnește a minciună pe pământ; nu este războiul nostru…

E doar răspunsul pentru a lor ură,

Vicleni au fost, vicleni vor mai rămâne,

Și în orice țară, de se vor refugia, tot așa vor fi oare?

.

Ce victorie, ce minciună, ce spectacol, ce slavă?

Și cum își permit să spună: „Slavă țării!”,

Căci țara lor nu este Dumnezeu,

Iar slava, păgânilor, doar Lui I se cuvine!

.

Nu vouă, nu unui popor mirosind a ură,

Căci voi vă slăviți țara construită pe minciună,

Și prea tare vă-ncovoiați în ură, în război…

Când voi nu-l slăviți pe Dumnezeu, ci doar un pământ, o țară…

.

Acesta-i efectul karmei ce vi s-a dat pentru a nu fi război,

Și război ați primit, când ați jinduit la trupul altora,

Acum vă plângeți că e război,

Când e doar karma voastră de război…

.

Pentru a nu fi război ați primit din țări aproape țări,

S-au dat bucăți din ele pentru a fi pace,

Or, greșeala voastră e că ați acceptat atunci,

Acum vă achitați o karmă; dar una de război…

.

Blestemul vi l-au pus înaintașii,

Când au primit bucăți din alte țări,

Să fie pace și nu război, dar tot război a fost,

Iar, acum, tot voi cereți ajutorul?…

.

Voi nu înțelegeți că se face o altă nedreptate,

De fiecare dată când smulgeți un ajutor

Din toate acele țări din care ați rupt bucăți

Și trupuri de țarină pe nedrept?

.

Vreți milă? Vreți ajutor?

Dar ce milă ați arătat voi acelor țări, cândva?

Nu înțelegeți că nu vi se mai cuvine? Că nu mai aveți dreptul?!

Așa cum nu ați avut nici față de acele țări, glii și oameni?…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*