Și era o poveste în care cea mai bună potrivire cu acest guru este ceva cu săpunul „Duru”. La televizor tot rulează un anunț prin care suntem rugați să ne alegem informațiile doar din „surse oficiale”. Sursele oficiale în schimb ne vorbesc zilnic despre: Război, sărăcie, foamete, pandemie. Toleranța a dispărut odată cu promovarea intereselor unor anumite grupuri, așa numite „oficiale”. Auzeam un ziarist „important” dar și oficial cum jignea o preaînaltă față bisericească prin cuvintele: „este un sac cu rahat”. Concluzia și „ocluzia” noastră- Mai bine mergem la Guru…! Nu mai există drum de mijloc, cei care au alte idei sunt amendați verbal de o „elită competentă” care ne îndrumă spre un Guru spiritual, iar echilibrul dintre fapte și spirit a dispărut. Poate că acestă problemă uneori generează adevăratele războaie pe care nu mai suntem în stare să le controlăm.
Dar mai bine să mergem la Guru…! Doctorii au fost desființați de alți doctori care au ajuns un fel de guru și au ajuns și mai duri ca săpunul „Duru” Citeam o carte scrisă de o doctoriță din Canada în anul 1994, Ghislaine Lanctot, care se numește „Mafia Medicală”. De fapt este o radiografie sinceră a mediului în care profesa. Cartea este un best-seller, dar este dată în judecată și i se interzice dreptul la practică. În anul 2001, scrie o a doua carte, în care expune problemele celorlalte sisteme: politic, educațional, religios, financiar. Ea ne roagă: „Să ne amintim că suntem ființe divine în devenire și că autoritatea supremă este în noi”. Vedeți… cum poți să spui așa ceva…? Autoritatea supremă sunt „sursele oficiale” care ne oficiază zi și noapte despre existența unui Guru suprem care învârte lumina pe toate planurile polarizate într-un alt tip de mediu. Mediul politic!
Ghislaine Lanctot își închide contul bancar, renunță la asigurările sociale și de sănătate și chiar la permisul auto. Pe plăcuța de înmatriculare a mașinii pe care totuși o conducea a scris: „Îmi amintesc cine sunt” și încetează să plătească taxele de venit pe motiv: „Banii ajung în buzunarele bancherilor lumii, care finanțează războaie”. De aceea este dată în judecată în 2008 și este condamnată la două luni de închisoare, pe care chiar le face. După închisoare continuă să țină conferințe vorbind despre criza de identitate a umanității, despre etapa de tranziție în care ne aflăm și în care se face transferul de putere de la ego la suflet. Despre alegerea pe care fiecare dintre noi trebuie să o facă: fie de a se prăbuși odată cu sistemul, fie de a face saltul de conștiință (în necunoștință n.a) necesar evoluției (sau involuției n.a). Am citit despre drama asemănătoare a doctorului Răzvan Constantinescu. Un doctor care a ținut să respecte Jurământul lui Hippocrate, care a jurat „Pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi au ca martori, pe cât îi ajută forțele și rațiunea”. Și dânsul dorește să scrie o carte care se va numi Denigratorul. Îi mulțumesc pe acestă cale pentru încrederea ce mi-a fost acordată să scriu în premieră un pasaj din acestă carte.
„Denigratorul” (fragment)
Motto: 1. „Doctorul R.C. a adus atingere demnității, a creat o atmosferă intimidantă, ostilă, umilitoare, ofensatoare (…) a instigat la ură și hărțuire…”; 2. „Începând de la data prezentei, doctorul R.C. nu va mai desfășura activități de predare (…) și orice alte activități care presupun interacțiunea față în față sau on line (!) cu studenții”.
Spicuiri din viitorul roman „Conștiințe schilodite”, bazat pe fapte reale. Personajele nu au (încă) nume, ci doar inițiale. Acțiunea se petrece într-o țară îndepărtată, într-un alt secol. Deliberări după părăsirea sălii de către hărțuitor:
L.O. – După părerea mea, cuvântul „rușine” nu este o chestie (sic!) temporară, ci are legătură cu neîncrederea lui R.C. în organismele instituției. Discursul lui este unul politicos, cu vorbe decente, dar care nu a avut legătură cu audierea.
C.H. – Cred că domnul doctor face parte dintr-un grup mai mare. Bineînțeles că atitudinea dumnealui este denigratoare la adresa instituției, mai ales că face parte din colectivul instituției noastre. Eu l-aș fi întrebat, poate dorește și dumnealui să călătorească și în clipa în care nu o să fie admis în avion…
C.G. – Dacă e atât de tare împotriva „propagandei” instituției, de ce nu și-a dat demisia, să se dezică total…
C.R. – Eu sunt pentru sancțiune, că nu mi se pare normal…
C.G. – Cine este pentru aplicarea unei sancțiuni? Deci 1, 2, 3, 4, 5 voturi „pentru” și două abțineri. B.M. și G.P. doresc să se abțină. Domnul B.M. consideră că nu este o acțiune „repetată”. Și eu m-am întrebat ce înseamnă „repetat”. Repetată e pentru că a apărut în ActiveNews, în presă și a doua oară este pe Facebook.
L.O. – Realizați că acest lucru se va duce în justiție, da?
C.G. – La nivelul instanței, el poate să conteste în măsura în care decizia noastră de sancțiune îi va aduce un prejudiciu evident. Dacă vom da o decizie prin care se absolvă, el va spune că, uite, până și comisia mă susține; dacă îi dăm o abatere (sic!), va spune: ăștia mă blamează în continuare. Deci, oricum am da-o, noi n-o să ieșim foarte plăcut din această…
L.O. – Trebuie să fim riguroși!
C.G. – Ar fi și mai argumentat dacă i-am spune că, pe lângă niște valori morale, a încălcat și un regulament. E negru pe alb undeva?
M.I. – O să ne mai uităm, însă ideea e că nu putem spune că nu i-am dat o sancțiune că nu găsim acea prevedere, că el avea dreptul și că el e total îndreptățit să facă ce a făcut și să fi spus cu aceste cuvinte tocmai pentru că noi nu avem acel articol.
În urma dezbaterilor, B.M. și G.P. s-au decis ca, în loc să se abțină, să voteze pentru aplicarea unei sancțiuni. Votul devine unanim”. O să închei printr-o frază rostită de Doamna Doctor Ghislaine Lanctot, născută în Quebec, Canada și care până la data marii cotituri a destinului a avut o viață normală. DA…! Și dânsa a luat parte la dezbaterea legată de controversa vaccinării. „Prima închisoare a fost a fericirii (căsătoria), a doua (cea cu gratii) mi-a adus libertatea. Am ieșit din acea-zisa fericire și m-am mutat în conștiință”.
Lasă un răspuns