Mereu ca o pradă…

În urmă cu patru ani, scriam despre „Premiile circului Nobel”: Au ajuns laureați ai premiului pentru pace președinți de stat care au declanșat invazii, miniștri de război, criminali de război, teroriști. Dintre ultimii, vă dau cîteva exemple: Henry Alfred Kissinger (care are pe conștiință sute de mii de victime), Menachem Begin (membru al organizației teroriste Irgun, cel care a organizat aruncarea în aer a hotelului King David din Ierusalim), Elie Wiesel (colegul dvs de Academie – ați fost primiți în același an, fals deținut în lagărele naziste, probabil cel mai mare mincinos al ultimului secol și un mare dușman al României), precum și trioul Yitzak Rabin, Simon Peres, Yasser Arafat. Au primit premiul Nobel pentru chimie sau fizică inventatorii tuturor armelor de nimicire în masă (arma chimică, bomba atomică americană, bomba atomică sovietică, bomba cu hidrogen) – desigur, nu pentru aceste descoperiri. Teoretic noi ne mîndrim cu patru deținători ai premiului Nobel dar singurul lucru care îi unește este faptul că s-au născut pe pămînt românesc. La momentul premierii, toți aveau alte cetățenii. Iar dintre aceștia, doar George Emil Palade avea sînge românesc – ceilalți, un evreu, o germancă și un german. Dacă rămîneau în România, nu primeau nici un premiu. Poate ar fi bine dacă Academia, în loc de afaceri penale imobiliare, să facă un studiu privitor la mari savanți români care meritau premiul Nobel, dar nu l-au primit fiindcă erau români (în afară de genialul Paulescu, au mai fost și alții). Lui Paulescu i s-a furat premiul întrucît era considerat antisemit – și poate era. La momentul declarării falșilor descoperitori, el deja publicase „Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul și Francmasoneria” precum și „Cele patru patimi și remediile lor”. Mă gîndesc uneori că poate premiul acordat impostorilor a avut ca scop folosirea insulinei de către evreii suferinzi de diabet fără remușcări că folosesc descoperirea unui antisemit. Și totuși, ei folosesc descoperirea lui Paulescu, cel care nu condiționa folosirea discriminatorie a acesteia.

Am scris că poate Paulescu a fost antisemit. Am ales această formulă întrucît pe de-o parte Academia Română nu s-a preocupat de deficiențele legate de definirea acestui termen – românii nu-i blesteamă pe semiți (adică pe sefarzi, urmașii biologici ai acestora) ci pe evreii khazari, evrei prin adoptarea religie iudaice, adică pe bolșevicii care au făcut atît rău României și ai căror fii și nepoți fac și azi rău României. Adevărul nu este nici semit, nici antisemit. Paulescu este dușmănit în continuare pentru faptul că a scris adevărul. Studiind documentele oficiale, cu spiritul lui de savant, atît analitic cît și sintetic, a prezentat cauzele decăderii poporului român începînd cu a doua jumătate a sec. XIX. Alcoolizarea țăranilor moldoveni de către cîrciumarii evrei care le vindeau acestora băuturi alcoolice cu o concentrație de peste două ori mai mare decît cea legală, aducîndu-i la dependență iar după aceasta la boli grave (ale aparatului digestiv, ale ficatului, tuberculoză, delirium tremens, orbire), dar și la impotență și sterilitate ceea ce a condus la scăderea sporului natural al populației. Tot în Moldova, matroanele evreice (peste 90 la sută din matroane) atrăgeau în bordeluri tinerele fete creștine naive de la țară. Altele, seduse și părăsite de evreii la care erau slujnice, ajungeau tot în bordeluri, și nu numai în România.Rapacitatea arendașilor evrei (frații Fischer) a dus la izbucnirea răscoalei din 1907, extinsă în toată țara și soldată cu 11.000 de țărani uciși. După 1990 s-a spus că cifra este o exagerare comunistă, că în realitate au fost doar cîteva sute. Ei bine, Paulescu a scris de 11.000 de morți iar în el, care nu era comunist, am mai multă încredere decît în toată secția de științe istorice a Academiei.

Iată motivele pentru care unii, dușmani ai României și ai românilor (ca și înaintașii lor) vor ștergerea numelui Paulescu din memoria poporului. Dacă în Academie ar exista un singur istoric patriot, acesta ar fi moralmente obligat ca pe baza datelor culese și expuse de Paulescu să scrie o vastă lucrare despre distrugerea moralității creștine la români. Antisemitismul (privit ca ură față de evrei) este o prostie enormă. Creștinii nu pot să îi urască pe evrei pentru faptul că fariseii l-au convins pe Pilat să valideze crucificarea Mîntuitorului – la urma urmei, acesta era rostul sacrificiului Său, să mîntuiască de păcate pe evrei (aici ne ciocnim cu o minciună a bisericii – Mîntuitorul nu a mîntuit de păcate omenirea ci doar pe evrei, cum rezultă în mod evident din două versete, Matei 1.21 și Romani 5.13; fiind singurii care primiseră Legea, evreii erau singurii păcătoși din lume). Creștinii nu pot să îi urască pe toți evreii pentru răul enorm făcut omenirii de unii dintre ei. Dar în primul rînd, creștinii nu pot să urască. Și totuși, niște nemernici cultivă prin internet antisemitismul. Aceștia sunt sioniștii și slugile lor. Este o altă temă pe care Academia ar trebui să o abordeze, dar cînd este lașitate, „nema putirință”. Atîția evrei de bună calitate și de curaj, antisioniști, au declarat că sionismul se hrănește cu antisemitism – dar nimeni nu îi bagă în seamă.

O altă afirmație spune că „Episodul legionar din istoria noastră nu este de cinste”… (…) Am publicat deja un serial despre legionari sub titlul „Niște nebuni”, așa că sînt în măsură ca după studii suficiente (zic eu) să comentez.

În primul rind, cei disprețuiți au avut o contribuție majoră la dezvoltarea științei și culturii românești în prima jumătate a secolului trecut. Nu este vorba numai de Nicolae Constantin Paulescu, dar îi adaug pe academicianul Simion Mehedinți, medicul academician Dimitrie Gerota, filologul academician Sextil Pușcariu, academicianul Nechifor Crainic, fizicianul George Manu, membru al Academiei de Științe, filozofii Nae Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade și Petre Țuțea (Cioran și Eliade devenind după 1990 academicieni post-mortem), economiștii Mihail Manoilescu și Constantin Papanace, marii poeți ai temnițelor Vasile Militaru, Radu Gyr, Virgil Carianopol și Aron Cotruș… Mulți dintre ei, datorită patriotismului, au ajuns în temnițe, iar unii au și murit acolo. V-ați gîndit, dvs. sau ceilalți academicieni de azi, de ce aceste genii au aderat la Mișcarea Legionară? Legionarii sunt acuzați de antisemitism. Știați că în Mișcarea Legionară au fost și evrei (după mamă)? Avem vreun evreu ucis de legionari (pînă la greșit numita rebeliune, care este o altă temă)? Legionari sunt acuzați și de crime. Avem ce discuta pe tema asta.

Legionarii erau niște tineri buni creștini și buni patrioți, care credeau în democrație. În vara lui 1933, I. G. Duca pleacă la Paris pe de-o parte căutînd sprijin pentru a ajunge prim-ministru, pe de-altă parte pentru a obține un credit de la Banque de Paris et des Pays Bas (PARISBAS), reprezentată de Horace Finaly, bancher francez de origine evreiască. Finaly inisistă pentru desființarea Gărzii de Fier. Întors în țară, Duca ajunge prim ministru iar cînd începe campania electorală pentru alegeri, dă ordin ca legionarii care lipesc afișe electorale, să fie împușcați. Au fost uciși cinci tineri. Vă place democrația liberală? Nicadorii l-au pedepsit, au făcut ce trebuia să facă justiția. În 1938 nemernicul rege Carol, trădător și corupt, îi ordonă criminalului lui de serviciu, Armand Călinescu, să îi ucidă pe cei 14 legionari de frunte aflați în stare de arest, printre care Corneliu Zelea Codreanu – iar aceștia sînt strangulați de jandarmi în pădurea de la Tîncăbești. În 1933 Călinescu, pe atunci subsecretar de stat la interne, săvărșise alte crime: exploatați la singe, muncitorii de la Grivița au intrat în grevă. Frații Goldberg, patronii, s-au plîns că stagnează profitul – Călinescu a trimis jandarmii care au ucis șapte greviști. Legionarii au pedepsit criminalul de care justiția nu se atingea. După pedepsirea lui Călinescu, același rege ordonă uciderea în fiecare județ a trei legionari aleși la întîmplare, cadavrele fiind lăsate să zacă trei zile în mijlocul orașului reședință de județ, iar elevii fiind aduși cu școala ca să-i vadă.

Da, legionarii au ucis cîteva zeci de criminali (inclusiv cei de la Jilava) apărați de justiția coruptă. Și eu consider că cineva trebuia să facă dreptate într-o țară în care dreptatea era călcată în picioare de la tron în jos de toți oficialii, iar nevinovații sînt uciși în stradă.Se pare că sînteți de acord cu teroarea de stat. Legionarii nu au ucis nevinovați – să nu invoce nimeni cazurile Iorga și Madgearu, se știe că Traian Boeru era infiltrat în Mișcarea Legionară de servicii străine. Ce ați fi făcut dvs.? V-ați fi lăsat dus ca mielul la tăiere? Dacă da, înseamnă că nu ați înțeles nimic din Evanghelii. Despre evreii morți cu ocazia rebeliunii din 21-23 ian. 1941, despre care am scris, mă refer la un singur aspect pe care istoricii academicieni ar fi obligați să îl verifice. V-am spus că nu am nici un doctorat, dar am o experiență de viață mai bogată decît mi-aș fi dorit. Am găsit probe îndestulătoare că pretinșii evrei uciși de legionari și agățați în cîrligele de la abator erau în realitate legionari uciși în luptele cu armata. Desigur însă, ce zic eu nu este suficient, trebuie confirmat de cei în măsură – dar nimeni nu are de gînd să facă asta.

Mă opresc aici, cu o ultimă precizare: cine neagă creștinismul legionarilor întrucît aceștia au ucis niște criminali, nu au citit Evangheliile. În ultima Sa noapte pe pămînt, Mîntuitorul și-a trimis cei trei ucenici care îl însoțeau să caute arme. De ce? În felul acesta ne-a învățat să ne înarmăm ca să ne apărăm cînd sîntem atacați. Desigur, Mișcarea Legionară a avut și uscături, și m-am referit și la aceste excepții. Iar în ce privește abuzurile unor legionari în timpul scurtei lor guvernări, cînd s-au năpustit în Mișcare tot felul de gunoaie, ca azi în PSD sau PNL, nu am de gînd să mai comentez. Cu sprijinul autorităților de stat, Alexandru Florian a impus o teză pe care cred că nu o aveau nici măcar bolșevicii ai căror ideolog fusese tatăl său. După el, foștii membrii ai Frățiilor de Cruce (elevii de liceu care aderaseră la Mișcarea Legionară, cum ar fi fost apoi uteciștii) sînt cu toți damnați, indiferent dacă au făcut sau nu ceva rău. Am avut ocazia să citesc dosarul penal al unui elev din Tîrgoviște, condamnat pentru participarea la rebeliunea legionară. Nu mi-a venit să cred! A fost condamnat deși în Tîrgoviște nu fusese rebeliune legionară! El, ca și alte mii de elevi, fuseseră condamnați doar pentru faptul că fuseseră membrii ai Frățiilor de Cruce! Se pare că asta este eterna justiție română. I-am redactat un memoriu de recurs extraordinar, și Tribunalul Suprem l-a achitat. De ce îi urăște Alexandru Florian pe legionari? Îi urăște nu pentru ce au făcut aceștia înainte de război, ci pentru ce au făcut după. România este singura țară în care a existat rezistența din munți, iar cca. 80 la sută din acești eroi erau legionari. Aceștia luptau împotriva bolșevismului sprijinit ideologic de Radu Florian, tatăl celui căruia niște trădători i-au dat, indirect, putere legislativă. Noi nu mai avem dreptul la eroi!

*

La sfîrșit de secol și mileniu, Librăria Românească Antitotalitară din Paris a românului George Piscoci Dănescu a fost în repetate rînduri vandalizată de tineri huligani sioniști pentru faptul că avea la vînzare cărțile lui Roger Garaudy. S-a tras asupra lui, a fost agresat. Tot el a fost amendat de așa zisa justiție franceză cu zeci de mii de euro. S-a întors în România unde organele vigilente l-au perchezitionat si i-au ridica calculatoarele, dischetele, cărțile, manuscrisele, scrisorile, etc. Dacă sunteți interesat, îi puteți citi amintirile pe internet. În vara lui 1999 la Universitatea Lyon, care recent achiziționase o serie de cărți așa zis revizioniste, a izbucnit un incendiu care a distrus 300.000 din cele 450.000 de cărți din fondul de carte comun Lyon II și Lyon III. Dacă sunteți curios, citiți scrisoarea de acuzare a lui Robert Faurisson (o gasiți pe internet). Nu a fost găsit nici un vinovat. Nu vă duce gîndul la inchiziție sau la nazism? De altfel, doi universitari israelieni de mare valoare și conștiință, Israel Shahak și Yeshayahu Leibowitz, au definit politica israeliană prin sintagma iudeo-nazism.

Roger Garaudy, probabil cel mai mare filozof al secolului trecut, a ajuns condamnat de justiția franceză la vîrsta de 85 ani pentru contestarea crimelor naziste împotriva umanităţii şi pentru defăimare rasială! Degeaba s-a apărat că nu el diminuează numărul victimelor și a criticat Israelul şi pe sionişti pentru faptul că ei au minimalizat crimele naziste pe care le-au redus de la 60 de milioane de oameni ucişi la doar șase milioane de evrei victime ale lagărelor de concentrare. Degeaba au sărit în apărarea lui mari personalități ale lumii printre care și rabinul evreu Moshe Menuhin. A fost condamnat, iar cererea lui adresată CEDO a fost respinsă.

Același CEDO care s-a apucat să ceară Moscovei eliberarea agentului occidental Navalnîi, a cărui viață ar fi fost în pericol, fără să îi pese că la vîrsta de 89 de ani justiția germană o arunca în temniță pe Ursula Haverbeck! Duminică 11 ian. 2015 la Paris a avut loc un miting penibil, simbolul fățărniciei europene, pentru apărarea libertății de exprimare, în memoria victimelor de la Charlie Hebdo. Un atentat stupid pentru orice creștin, dar nu și pentru islamiști care pedepsesc cu moartea pe cei care își bat joc (într-un mod inutil și lipsit de haz) de religia lor. În mijlocul trupei de șefi de stat, Francois Hollande și Angela Merkel, conducătorii Franței și Germaniei, statele care au trimis în închisoare cei mai mulți oameni care au luptat pentru adevăr. Printre participanti, se vedea și Klaus Iohannis. Doar cîteva luni mai tîrziu acesta promulga legea nr. 217/2015, una dintre cele trei legi anti-adevăr ale României. La începutul  lunii septembrie 2020 în prostia lor, cei din noua echipă a lui Charlie Hebdo, au republicat caricaturile batjocoritoare. Altă reacție islamică soldată cu patru înjunghiați. Alte acțiuni publice pentru libertatea cuvîntului. Tot pe atunci, Vincent Reynouard intra pentru a nu știu cîta oară în pușcărie întrucît credea în libertatea cuvîntului. El este autorul filmului documentar în șase episoade (șase ore) „Holocaust”, la care au contribuit istorici, juriști, fizicieni, chimiști, și care de fiecare dată cînd a fost postat, a dispărut de pe internet. Chimistul german Rudolf Germar a analizat probe recoltate de pe pereții pretinselor camera de gazare de la Auschwitz. Nu a găsit urme de albastru de Prusia, care ar fi fost obligatoriu să se găsească în cazul în care naziștii ar fi folosit Zyclon B. A ajuns în închisoare.

Evident că nu am putut citi toate cărțile acestor apostoli ai adevărului, dar din ce am citit nu am găsit pe nimeni care să nege nedreptățile și suferințele a milioane de evrei. Ei critică nenumăratele minciuni care au atît scop material (extorcarea de despăgubiri) cît și propagandistic (asumarea de către omenire a unor culpe care nu îi aparțin ei). Numiți negaționiști, în realitate sînt revizioniști. În multe țări din vestul Europei zeci de iubitori ai adevărului au ajuns în temnițe, precum primii creștini.

Alții însă nu au avut norocul închisorii. Francezul Francois Duprat a sărit în aer cînd s-a urcat în mașină. Polonezul Darius Ratajczak , istoric, în anul 1999, în urma declaraţiilor sale conform cărora era imposibil din punct de vedere tehnic să fie ucise atîtea milioane de evrei cu Ziklon B în pretinsele camere de gazare din lagărele naziste, a fost, succesiv, suspendat de la catedra sa de la Universitatea din Opole, a fost găsit de tribunal vinovat de negarea crimelor săvîrşite de nazişti iar dupa aceasta a fost concediat de la Universitate; la data de 11 iunie 2010, a fost găsit mort într-o maşină parcată lîngă un centru comercial din Opole; cadavrul zăcea în maşină de două săptămîni. Morți multe, inexplicabile, despre care am scris destul.

*

„O lege care încalcă Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României. O lege care te trimite la închisoare dacă refuzi să crezi minciuni dovedite! De la desființarea inchiziției nu a mai existat așa ceva! O lege de o imbecilitate cruntă, care încalcă orice principii privind tehnica legislativă, o lege care deschide poarta arbitrariului total. Ce înseamnă diminuarea efectelor holocaustului (alt termen greșit, evreii îl numesc shoah, adică nenorocire, ceea ce intr-adevar este corect)? Adică să contestăm faptul că au murit șase milioane de evrei? Cînd numărul victimelor a fost redus pe placa comemorativă de la Auschwitz de la patru milioane la 1,5 milioane (în continuă scădere), numărul victimelor de origine evreiască a rămas același (deși aceștia erau cei mai mulți dintre deținuții din acest lagăr). Oare fiindcă Lech Walesa a schimbat placa au apărut documentele că nu era dizident, ci un om al securității poloneze infiltrat printre greviști? Nu le este rușine nemernicilor!

La procesul de la Nurnberg, Sigmund Mazur recunostea ca a participat la fabricarea a 25 kg. sapun din 40 de cadavre. Minciuna a ajuns in 1955 subiect de film documentar, pe baza declaratiilor unor evrei fosti detinuti in lagar, a ajuns subiect de carti. Apoi, analizele facute la Tel Aviv in 1990 au demontat minciuna: bucatile de sapun pretins a fi fost facute din evrei, nu contineau urme umane. Rudolf Hoss, fostul comadant al lagărului Auschwitz, a declarat la Nuremberg ca înainte de a prelua lagărul a fost pregătit la alte lagăre. Dar apoi s-a constatat că aceste lagăre nu existau încă la momentul înființării Auschwitzului. De ce a mințit? Sînt două versiuni. Prima este că a declarat în urma torturilor, justițiarii americani bătînd arestații cu pulane milițenești la testicole. A doua explicație este că a mințit conștient, pentru ca în viitor, citind cu mintea limpede declarațiile de la Nuremberg, istoricii să înțeleagă că au fost date sub tortură.

Academia Română are o secție de științe economice, juridice și sociologice care ar fi fost obligată să intervina împotriva aberațiilor legii. Nu mă mai refer la holocaustul din Transnistria, unde nu au existat crematorii, dar nici gropi comune cu 400.000 de evrei morți. Ce s-a întîmplat cu acești morți? Eu știu (dar nu am acces la documente oficiale) că în Transnistria au venit să vadă situația evreilor reprezentanți ai Vaticanului, ai Crucii Roșii Internaționale și, se pare, ai Elveției (stat neutru) – nimeni nu a avut nici o critică de adus modului în care evreii erau tratați. De ce au fost duși UNII evrei și UNII țigani în Transnistria? Nimeni nu vorbește despre asta, dar ne-a lămurit prea-înțeleptul președinte al țării: „Ori ești prudent, ori ești prost”. Antonescu a fost prudent. Sîntem invadați cu declarațiile FCER despre patriotismul evreilor în războaiele duse de țară. Da, în războiul de independență a fost un erou evreu, Mauriciu Brociner, cel care după moartea lui Valter Mărăcineanu, a preluat conducerea batalionului și a cucerit reduta Grivița – nici o stradă nu-i poartă numele, nicăieri în țară. În primul război mondial, românii au împușcat evreii – dar Alexandru Florian nu vorbește de ei! Erau evrei condamnați la moarte pentru trădare! În timp ce evreii se laudă cu patriotismul lor, în cartea sa „România ca o pradă” dl. gen. Radu Theodoru ne prezintă rapoartele unităților militare aflate pe front – bravii evrei dezertau pe capete sau treceau la inamic! Armata română avea deja exemplul eroismului evreilor în timpul primului război mondial, acesta se completa cu oribilul masacru săvîrșit de evreii basarabeni și bucovineni în timpul retragerii din iunie 1940, de activitățile evreilor bolșevici și cu semnalizările agenților evrei unde să bombardeze bolșevicii Iașul. Sînt convins că în Transnistria au ajuns si evrei nevinovați, dar Antonescu a preferat să fie prudent, și nu prost. În ce privește țiganii, nici aceștia nu au fost deportați toți. Doar hoții și tîlharii, care reprezentau un pericol pentru casele românilor plecați pe front, lăsîndu-și familiile fără apărare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*