De la „iarmarocul” tehnicii la cel al informațiilor militare…

Uimitor nu este faptul că ucrainienii își permit să ne spună ce nu le trebuie din lista de inventar a Armatei Române… Ei oricum manifestă un discurs la limita tupeului, că doar sunt victime, și nu mică ne-ar fi mirarea, sau nu?!, să aflăm că în spatele politicienilor lor se află acei veșnicii sfătuitori, buni la orice… Pentru că răspunsurile, interogațiile și înțepăturile unora dintre politicienii lor, precum ministrul de Externe care ne-a aruncat săgeți și nouă, ba chiar la noi acasă, par croite după șpalturi ce ne-au mai fost nouă înghesuite, doctrinar, pe alte subiecte transformate în teme… Vedem tot mai clar în aceste declarații, nu doar cuvinte cheie, ci șabloane de atenționare, avertizare și timorare… Așa cum a făcut acum și acest ministru, practic continuând tirada nedreaptă începută de factorul Zelenski, cu iterarea unor declarații mai mult decât belicoase legate de așa-zisul revizionism istoric al Bucureștiului, continuând cu primarul Kievului, care ne atenționa să nu uităm că am mai fost „parte a Imperiului Rus” (!), fără nici o reacție din partea diplomației noastre, ministrul de Externe lansând șarje cu mesaj clar în etichetările acelui „cine nu e cu noi e împotriva noastră”, reambalat și livrat sub formula lui „Cel mai bun mod de a-l opri pe Putin e să dați Ucrainei ce are nevoie”, dar și un intransigent mesaj, dacă aveți ceva ce ne trebuie, și credem noi că ne trebuie, „vom obține ce ne dorim”…

Șocante nu sunt, așadar, aceste obrăznicii din partea unor lideri ai unei țări aflate într-un moment de cumpănă… Nici refuzul aproape cu notă de afront față de anumite părți ale tehnicii pe care am putea să o oferim din rezervele noastre… Ci faptul că aceștia au în față lor liste cu tipurile nostre de capacități militare de fabricație rusească… Or, cum am ajuns noi ca în războiul altora să fim atât de „decapați” de orice protecție informativă? Pentru că, în mod evident ne aflăm într-un moment de expunere mai grav decât în 1989, și luni întregi din acel fatidic proces de anomie legislativă, în care pare că nu mai avem nici un secret de stat…

Într-un opis pe care nu l-am fi văzut niciodată publicat în presa românească, media ucraineană „listează” capacitățile tehnice din care „analiștii” lor, în fapt, tot o acoperire a vocilor, intereselor, scopurilor politice, pentru a nu se crea o problemă prea delicată din perspectivă diplomatică, taie ce nu le este de folos, subliniază ce ar putea folosi, ca piese de schimb, și, mai ales, extrag, ca sprijin imediat, sistemele necesare, că doar și noi vrem să-l oprim pe Putin, nu?! Altfel, ne plasăm de partea cealaltă a baricadei. Dar când am ajuns noi, din sprijinitori ai unor cauze umanitare, din asistenți pentru refugiați, fără a impune un termen de câteva luni de ajutorare, așa cum a făcut executivul de la Sofia (pentru că au și bulgarii țara lor, problemele lor, și viitorul lor, nu?!), să fim luați la puricat pe șurub și piuliță de tehnică militară?…

Se impune urgent o comisie parlamentară… Nu pentru a vedea cum au ajuns aceste informații la îndemâna unora… Pentru că aici, în mod cert, vorbim și despre o problemă specifică Nato, care, intenționat sau nu, într-o expunerea generată de vreun funcționar idiot, sau într-un complot de lungă durată, extrage și livrează astfel de informații, prin desecretizări aruncate în spatele media… Și ce poate fi mai potrivit dacă nu tocmai un proces de „decapare” informativă motivat de prezentarea de liste, și nu doar cu tehnica militară, ucrainienilor (ori poate „sfătuitorilor” lor?!), pentru a alege ce le face trebuință…

Avem nevoie de o structură care să urmărească tot ce iese acum din țară spre Ucraina… Pentru că migurile oprite la sol pot fi doar o diversiune pentru a distrage atenția de la „donații” cu mult mai consistente… Iar ministrul nostru de externe, nu ar trebui să ne frunzărească nouă discursuri despre ceea ce nu e cazul să știm noi (pentru că știu oricum alții, nu?!), ci, din calitatea de expert în tratatele internaționale, ar putea să studieze, nu pentru publicul larg, ci pentru propriul guvern, problema legalității juridice a frontierelor ucrainiene, a identității reale a acestora în și prin tratatele internaționale, pentru a nu ne trezi cumva, dând și un singur șurub militar în plus peste donațiile umanitare, captivi într-un război hibrid, hibrid inclusiv poate în trasarea polițelor și fantoșelor istorice dintre părți…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*