Iașul, capitala moldavă considerată a fi un muzeu în aer liber și-a reîntregit salba de edificii culturale printr-o perlă uitată un timp, dar readusă acum în actualitate: Muzeul Municipal „Regina Maria” din Iași. În perioada 2013-2015, Primăria Municipiului Iaşi a restaurat Casa vornicului Burchi-Zmeu cu scopul de a o transforma într-un edificiu simbol pentru spaţiul cultural ieşean, reluând tradiţia unui muzeu al oraşului, idee abandonată în perioada interbelică. Casa Burchi-Zmeu, transformată astăzi în sediul Muzeului Municipal, a fost construită la începutul secolului al XIX-lea în inima oraşului vechi, în stil tradițional, mai târziu fiindu-i adăugate elemente specifice stilului neoclasic. De-a lungul existenţei sale bicentenare, clădirea a avut o importanţă semnificativă pentru istoria locală.
Menţionăm că în perioada 1880-1893 aici au funcţionat Arhivele Statului Iaşi şi că după Marele Război, Olga Sturdza, mare filantrop, ocrotitoare a năpăstuiţilor sorţii şi ai războiului, confidentă a Reginei Maria a României, a cumpărat imobilul în 1919 pentru Societatea Orfanilor de Război. După cel de al Doilea Război Mondial, Casa Burchi-Zmeu a intrat în proprietatea Primăriei Iași, spațiul fiind atribuit pentru funcționarea mau multor instituții, asociații și fundații. Amenajarea Muzeului Municipal „Regina Maria” într-o clădire monument istoric, situată în zona istorică nu este una întâmplătoare, aceasta prin destinația sa având menirea de a prezenta pagini importante din istoria și evoluția Iașului. După restaurarea casei vornicului Burchi-Zmeu în perioada 2013 – 2015, Primăria Municipiului Iași și-a dorit transformarea acesteia într-un edificiu simbol pentru spațiul cultural ieșean, reluând tradiția primului muzeu înființat în 1920. Muzeul Municipal Iași a fost înființat în anul 1920 la inițiativa lui Gheorghe Ghibănescu și a funcționat până în anii ’30. Criza economică din anii ’20 – ’30 va afecta această primă instituție, în 1931 patrimoniul de documente și colecții fiind înstrăinat altor instituții.
Despre orașul Iași și rolul pe care l-a jucat în Marele Război se poate vorbi în două dimensiuni: cea tragică, a refugiului, și cea a rezistenței și renașterii naționale. De aceea, vom încerca să punctăm câteva aspecte ale evenimentelor de la Iași de acum 100 de ani care astăzi îi conferă o legitimitate istorică aparte și titlul îndreptățit de Oraș al Renașterii Naționale. Nu trebuie uitată, în acest sens, dubla sa contribuție la realizarea Unirii de la 1859, dar și la procesul de făurire a Marii Uniri de la 1918. Doar într-o paradigmă de istorie contrafactuală s-ar putea imagina ce ar fi fost astăzi România, sau dacă statul nostru ar fi existat în forma actuală fără deciziile cruciale luate în acest oraș în momentele 1859 și 1916-1918. În noiembrie-decembrie 1916 a avut loc probabil cel mai mare exod al populației românești din toate timpurile: 1,5 milioane de oameni, civili și soldați români, cărora li s-au adăugat un milion de soldați ruși. Dimensiunea acestui formidabil exod și a tragediilor pe care le-a generat încă nu a fost studiată și nici măsurată, dar nu trebuie să ne mire acest fapt, pentru că de prea multe ori, în analele istoriei, suferințele individuale și chiar colective au fost tratate pe scurt și expediate în doar câteva rânduri. Alături de documentele aflate în arhive și neinvestigate încă rămân mărturie despre cumplita experiență a refugiului la Iași numeroasele jurnale ale celor care, la vremea respectivă, au trăit acolo. Se desprinde astfel perspectiva unui Iași suprapopulat, aflat într-o mare criză imobiliară, pentru că celor 70.000-80.000 de locuitori ai orașului li s-au adăugat peste 300.000 de refugiați civili, oficiali români și ruși.
Când vorbim despre criza imobiliară și suprapopularea locuințelor, relevant este faptul că Regina Maria a trebuit să locuiască timp de două săptămâni în Gara Grajduri, la 23 de kilometri de Iași, până i s-a găsit o locuință pe măsura rangului său, și anume casa lui Dumitrache Cantacuzino-Pașcanu (astăzi, Palatul Copiilor). Memorialiștii au descris și ei dificultatea procurării unei locuințe, inclusiv faptul că nici înalții oficiali nu au avut posibilitatea să fie cazați în condiții adecvate. Hotelul Traian a fost compartimentat pentru a putea face loc numeroaselor cerințe de găzduire ale înaltei burghezii bucureștene, iar unii refugiați au primit camere în casele ieșenilor. Dar cei mai mulți dintre acești refugiați nu au avut acest noroc și au locuit în gara din Iași, în vagoanele de călători.
Regina Maria a fost mereu prezentă în mijlocul suferinței și durerii. Şi Argetoianu a elogiat în memoriile sale sprijinul acordat de Regină: „A fost cât a putut mai mult în mijlocul celor care aveau nevoie de o mângâiere, de o îmbunătățire a soartei sau a traiului. O găsim în tranșee printre combatanți, în rândurile înaintate; o găsim în spitale și în toate posturile sanitare, printre răniți, printre bolnavi… N-a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum n-a cunoscut teama și scârba de molimă”. Memorabilă a rămas în epocă austeritatea Crăciunului regal din timpul refugiului de la Iași. În anii de pace și de belșug ai Vechiului Regat, Crăciunul era sărbătorit așa cum se cuvenea, cu fast și bogăție, la Sinaia și Peleș. Pe 25 decembrie 1916, la Iași, în Palatul Reginei Maria, denumit și „Inima Iașului”, colindătorii și ofițerii i-au trimis ramuri de vâsc, floarea speranței și a credinței în vremuri mai bune. În preajma Crăciunului, Regina le-a trimis soldaților de pe front 3.000 de pachete conținând cadouri simbolice, iar alte 1.000 au fost pregătite în interiorul Palatului chiar de ea și de doamnele din jurul său. Fără îndoială că, despre Iași, ca oraș al speranței și al Renașterii Naționale, ar mai fi multe de scris. Aici au fost anunțate deciziile cruciale ale Reformei Agrare și ale votului universal, aici a fost reorganizată armata și tot aici s-au pregătit marile victorii ale anului 1917, precum și unirea Basarabiei cu România din primăvara anului 1918. Prin urmare, Iașul merita celebrat, în amintirea rolului de prim rang jucat în istoria noastră acum o sută de ani!
În amintirea acelor vremuri de grele încercări umane și a marii personalități a Reginei Maria, care s-a implicat total în evenimentele istorice din epocă, din anul 2018 Casa vornicului Burchi-Zmeu a devenit sediu pentru Muzeul Municipal „Regina Maria” din Iași. Consiliul științific al Muzeului a discutat și a aprobat tematica de principiu a Muzeului. În baza acesteia au fost amenajate sălile expoziționale. Ca urmare a eforturilor depuse, conducerea Primăriei Municipiului Iași, a conducerii Muzeului Municipal „Regina Maria” Iași și a Direcției Județene de Cultură Iași, Muzeul a primit în ședința biroului din data de 03.09.2020, Comisia Națională a Muzeelor și Colectiilor avizul de funcționare. Într-un moment dificil pentru țară, când unele muzee aveau să dispară, iată că la Iași un nou muzeu se înființează și reușește într-un timp scurt să se afrme în rândul muzeelor de prestigiu ale României. Facem o reverență în fața tuturor celor care au făcut posibil ca după 100 de ani, Muzeul Orașului Iași să existe din nou, dând astfel posibilitatea ca istoria orașului celor Șapte Coline Moldave să fie readusă în conștiința tuturor celor care vor păși pentru scurt timp pragul acestui lăcaș de cultură. Pentru a întregi activitatea Muzeului, instituția a primit în administrare prin Hotărâri ale Consiliului Local două spații expoziționale: Galeriile de Artă „Dan Hatmanu” și Galeriile „Dumitru I. Grumăzescu”, unde se desfășoară periodic manifestări culturale pentru a marca evenimentele importante pentru oraș. (G.V.G.)
Lasă un răspuns