„Imperiul este mai mare decât regatul”…

Acum 2000 de ani Marc Aureliu a spus aceste cuvinte: Imperium superat regnum. Și de la Lex data la lex rogata a fost doar o pagină ce a mers de la un general învingător spre o provincie învinsă. Părinții Europei au creeat în 1958 o uniune economică numită „Piața Comună”. Prin acest proiect se dorea crearea uniunii monetare (euro) care, la rândul său, urma să producă uniunea politică. Ammai scris despre „Societatea deschisă” a lui Karl Popper și am scris cu admirație, drumul trasat de el presupunea o diversificare culturală, spirituală, dar apoi nu s-a mai dorit acest lucru. Un conferențiar al Universității din Paris, Bernard Prudhon spune: „Modul de operare obișnuit al Uniunii Europene constă în tactica așa-numită a pașilor mărunți de a pune populația în fața faptului împlinit, creând astfel situații care stau apoi la baza argumentației sale pentru a le considera ireversibile”. O, da…! Câtă dreptate are. Construcția artificială a acestei uniuni ne-a costat: independența, dezindrustralizarea, pierderea bogățiilor minerale, libertatea. Doar ordine dictate fără să se țină cont de datele umane de istorie sau tradițiile religioase, doar viziunea economică și financiară cu orientare neoliberală ( pentru că are și rădăcini atlantice).

Consecința este lipsa identității naționale, valorile și cultura care constituie Europa istorică. Deci interesele marilor bancheri sunt apărate, în rest „tabula rasa”. Ce trebuie să știm: trebuie să apărăm interesele mondialiste, dacă în cadrul uniunii votul iese prost, se votează din nou (ca în Irlanda). Atunci când poporul francez și olandez refuză să accepte Constituția europeană, li se impune tratatul de la Lisabona prin intermediul Parlamentului. Atunci când ministrul grec dorește să supună ceva despre un referendum, acesta este amenințat că i se anulează orice ajutor economic. Un secretar american pentru Afaceri Europene a spus în 2013: „Referendumurile au contribuit adesea la izolarea țărilor” Deci ca să nu blocăm agenda mondialistă, nu avem voie la referendum. În Anglia s-a putut, iar așa a reușit să iasă din Uniunea Europeană.

Dar cum vine asta, poate cineva să răspundă…? David Cameron, prim ministru britanic spune în luna Ianuarie 2013: „În cadrul populației există o frustrare în continuă creștere, datorită faptului că Uniunea Europeană reprezintă mai degrabă, ceva ce li se impune oamenilor decât ceva care acționează pentru aceștia”. Sau cum ar fi spus la Strasbourg în 1999 Jacques Delors, fost președinte al comisiei Europene: „O tehnocrație despotică ce pune stăpânire pe piețe și care nu suportă exercitarea democrației, duce la îngrijorări din partea investitorilor”.

Știu că ne-am bucurat când am intrat în Uniunea Europeană, dar nu știam ce o să se aleagă de noi, dar noi nu știm nici cine conduce de facto NATO. Umblăm orbește și luăm lumină de la mai mari lumii, ei comandă. Președintele Joe Biden ne avertiza că urmează stabilirea unei noi ordini mondiale: „În ultima vreme, lucrurile se schimbă dramatic”. El spune apăsat: „Va exista o nouă ordine mondială. Vom uni tot restul lumii libere prin acestă acțiune. Cu toate că sunt vremuri în care mulți oameni își vor pierde viața, nu suntem aproape de haos”. Toate bune și frumoase dar de ce spune: „Noi trebuie să fim în fruntea acestei lumi”. Noi, adică ei. Ce mai contează celelalte vieți. De la Europă unită la o lume unită, o lume în care Anglia și Franța au avut un război de o sută de ani datorită disputelor teritoriale. Ce asemenea dispute avem astăzi, să le enumăr…? Sau cum am împărțit Iugoslavia sau Cehoslovacia? Apoi privesc la Ucraina și Rusia și nu pot să înțeleg de ce doi oameni care vorbesc aceiași limbă, au ajuns la un conflict. Nu înțeleg, de ce: Președintele actor joacă rolul vieții pe ruinele și cadavrele propriului popor?

O poveste sau mai bine o dilemă ce s-a transformat într-o „trilemă” politică. Într-o dimineață de iarnă, soțul și soția ascultau radioul în timpul micului dejun: „Astăzi o să fie opt-zece centimetri de zăpadă. Vă rugăm să parcați mașinile pe partea de stradă cu casele numerotate cu numerele pare, pentru a se trece cu plugurile” Soția se duce repede și mută mașina. O săptămână mai târziu, dimineața la micul dejun, la radio: „Astăzi o să fie 10-12 centimetri de zăpadă. Vă rugăm să parcați mașinile pe partea de stradă cu casele numerotate cu numere impare, pentru ca să se poată trece cu plugurile de zăpadă”. Soția iar se duce și mută mașina pe partea respectivă. O săptămână mai târziu: Astăzi o să fie 10-14 centimetri de zăpadă. Vă rugăm să parcați…” Și brusc se întrerupe curentul. Soția supărată și îngrijorată întreabă: „Dragul meu, nu știu ce să fac? Pe ce parte a străzi trebuie să parchez mașina?”. Soțul cu o voce caldă și înțelegătoare, îi spune: „De ce nu lași tu astăzi mașina în garaj, de data asta. Am avut garaj, dar am mutat mașina după cum s-a spus la radio.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*