„Omul care aduce ploaia” este cu adevărat Ștefania Mărăcineanu. Ea a „stârnit” pentru prima oară forțele tăriei cerești spre a deschide vanele cerului și a uda pământul roditor, atunci când se vrea și unde se vrea, fără a invoca Paparudele sau Caloianul. Ca un antic Solomonar ce încalecă balaurii nourilor cerești, ea a reușit să găsească „iarba fiarelor” necesară spre a avea acces la comoara apelor „de sus”. Poate încă ne minunăm că românii sunt cu un pas înaintea celor din Occident când este vorba de invenții și inovații, dar când vine vorba să le fie recunoscute meritele de ce nu se mai întâmplă la fel? S-a adeverit clar că și în cazul radioactivității artificiale descoperită de Ștefania Mărăcineanu s-a întâmplat la fel. Chimista și fiziciana a fost cunoscută peste hotare, școlită la Institutul Radiului din Paris și la Universitatea Sorbona. A formulat teorii legate de radioactivitate înaintea soților Curie. A studiat procedeul de declanșare al ploii provocate, sau radioactivitatea artificială. Dar, puțini știu că adevarata descoperitoare a radioactivității artificiale a fost o româncă, Ștefania Mărăcineanu, nu Irène și Frédéric Joliot Curie, care au luat Premiul Nobel pentru Chimie cu această descoperire, în 1935. La începutul secolului XX, pe vremea când foarte puţine femei erau în lumea ştiinţei, o româncă lucra la doctorat în laboratorul lui Marie Curie, la Paris, cercetând radioactivitatea. Era Ștefania Mărăcineanu. În perioada în care își pregătea teza de doctorat – Constanta radioactivă a poloniului – semnalase, încă din 1924, celor doi cercetători descoperirea sa ca urmare a unor serii întregi de experimente ingenioase, și planificate, decurgând logic din una în alta. Ea a obsevat că plumbul din containerele folosite radia și după îndepărtarea poloniului radioactiv. A studiat același lucru pe zinc și cupru, prin radiere cu raze alfa obținute de la poloniu radioactiv (potrivit itc-cluj.ro). A obţinut doctoratul în numai doi ani şi a fost prima fiziciană româncă importantă. După încheierea doctoratului a revenit la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti, unde a înfiinţat Catedra de Radioactivitate, notează și Radio România Actualități. Românca Ştefania Mărăcineanu este savanta considerată un adevărat fenomen în lumea ştiinţifică europeană. Ea a descoperit radioactivitatea artificială, o veritabilă revoluţie în domeniul ştiinţei. Ştefania Mărăcineanu, profesoară de chimie şi fizică la Şcoala de Fete din Bucureşti, a sosit în 1922 la Paris, cu o bursă din partea Ministerului de Ştiinţe din România. Ștefania Mărăcineanu s-a născut la 17 iunie 1882 în București. Se știe foarte puțin despre viața sa privată. În București a urmat cursurile Liceului ,,Elena Doamna” și pe cele ale Facultății de Științe Fizico-Chimice. În anul 1922, primește o bursă care o va ajuta să ajungă în capitala Franței. Va urma cursurile de radioactivitate ținute de chimista Marie Curie la Institutul Radiului din Paris. Mărăcineanu a fost un remarcabil om de știință, iar cei de la Universitatea Sorbona i-au notat lucrarea de doctorat cu ,,Tres Honorable”. Timp de 6 ani a muncit asiduu în Paris, zi și noapte, pentru a afla ce efecte are radiația solară asupra substanțelor radioactive. A demonstrat, studiind bucăți din acoperișului Observatorului Astronomic din Paris, că plumbul devine radioactiv în timp, dacă are contact cu soarele, dar și timpul de viață al poloniului. Cea mai uluitoare descoperire pe care a făcut-o Ştefania Mărăcineanu în laboratoarele de la Paris a fost, radioactivitatea artificială. Mai precis fenomenul fizic prin care nucleul unui atom instabil sau radioizotop poate fi transformat artificial pentru a degaja energie sub formă de radiaţii. De altfel, cercetătoarea româncă s-a bazat pe poloniu şi radiu, cele două elemente descoperite de Marie Curie, cea care a şi definit pentru prima dată noţiunea de radioactivitate. Românca a fost însă prima care a descoperit producerea artificială a radioactivităţii. „Mărăcineanu a descoperit faptul că înjumătăţirea poloniului părea să depindă de tipul metalului pe care elementul chimic radioactiv era depozitat. Ea a considerat că razele-alfa ale poloniului au transformat parţial anumiţi atomi de metal în izotopi radioactivi”, se arată în lucrarea „A devotion to their science: Pioneer women of radioactivity”, scrisă de Marlene Rayner Canham şi Geoffrey Rayner Canham. Practic era prima descoperire a radioactivităţii artificiale.
De altfel, românca a folosit această descoperire şi în teza ei de doctorat, prezentată în faţa comisiei din care făcea parte şi Marie Curie în anul 1924. După obţinerea doctoratului, Ştefania Mărăcineanu a rămas în Franţa până la 1930, pentru a continua cercetările alături de alţi savanţi europeni. Continuă să studieze radioactivitatea. Mai mult decât atât, a descoperit că radiaţiile solare aveau efect asupra radioactivităţii substanţelor. A fost sprijinită în această teorie de mai mulţi savanţi, printre care şi H. Deslandres. Totodată teoriile ei privind radiaţiile soarele care amplifică sau schimbă radioactivitatea diferitelor substanţe a provocat un şoc în lumea ştiinţifică, fiind o idee pe cât de acceptată, pe atât de contestată. Ea studiază legătura dintre radioactivitate şi ploi, iar mai târziu relaţia dintre cutremure şi precipitaţii. În 1935, soţii Frederic şi Irene Joliot-Curie sunt cei care câştigă Premiul Nobel, pentru fantastica descoperire a radioactivităţii artificiale. În 1930, Ştefania Mărăcineanu se întoarce în România, refuză ofertele din străinătate şi preferă să ducă o muncă de pionierat acasă, întemeind primul laborator de radioactivitate din ţară la Politehnica Bucureşti. S-a ocupat şi de fenomenele meteorologice, reuşind să descopere procedeul de declanşare artificială a ploii cu ajutorul unor săruri radioactive şi, de asemenea, să stabilească legătura între cutremure şi precipitaţii. În 1931 a provocat prima ploaie artificială din lume, în Bărăgan. Continuă apoi cercetările ce păreau de domeniul science-fiction, în Algeria, cu sprijinul Guvernului francez. A semnalat pentru prima dată că în ajunul producerii unui cutremur creşte radioactivitatea în zona epicentrului.
Ştefania Mărăcineanu se numără printre cei o sută de personalități din cultură sau știință, care au marcat dezvoltarea lumii prin realizările lor, dar și printre cei o sută de români care, prin creativitate, muncă și curaj, au adus România între țările care au îmbogățit cunoașterea universală (sursă: RADOR – 18 noiembrie).
Din anul 1930, când s-a întors în țara natală, a devenit coloboratoare a profesorului Dimitrie Bungențianu de la Universitatea București. Aici va înființa primul Laborator de Radioactivitate din România și scrie cartea „Radioactivitatea”. Din nefericire, studiile și experimentele Ștefaniei Mărăcineanu nu vor fi recunoscute. Savanta româncă și-a exprimat nemulțumirea legată de folosirea propriilor studii, obținute în ani de cercetare, declașând o serie de controverse în lumea științifică. De altfel, în câteva articole, fiica savantei Marie Curie va recunoaște că Ștefania Mărăcineanu are câteva observații notabile cu privire la radioactivitate.
Ștefania Mărăcineanu s-a lansat și în alte studii și ipoteze controversate în lumea științifică. Ea va studia legatura pe care o pot avea substanțele radioactive cu ploile și relația dintre cutremure și creșterea radonului. În anul 1931, savanta va reuși să aducă prima ploaie artificială în România, în câmpiile Bărăganului.
Tot ce știm despre Ștefania Mărăcineanu este că aceasta s-a născut în București, la 18 iunie 1882. A absolvit facultatea în 1910, cu o diplomă în fizică şi chimie. A fost profesoară la Şcoala Centrală de Fete din Capitală. După Primul Război Mondial, cu sprijinul financiar al Ministerului Ştiinţelor din România, şi-a început studiile pentru doctoratul în fizică şi a plecat în Franţa să lucreze în laboratorul lui Marie Curie. Cerând un grad superior la facultate, Ștefania Mărăcineanu îi scria regelui Carol al II lea: „Numirea mea s-ar putea face pe aceeași cale excepțională ca și a domnilor recomandați de dl. Perrin, că o recompensă a descoperirii radioactivității artificiale, care este a mea și de al cărui fruct s-a bucurat dna Joliot Curie, recomandată de însuși dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (… ) Domnul Decan al Facultății de Științe și o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu-i nemulțumi pe dl. Perrin și pe soții Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie.” De altfel, Frédéric și Irene au și recunoscut acest lucru, într-un interviu acordat ziarului „Neues Wiener Journal“ (citat de itc-cluj.ro).
În anul 1935 a fost victima unei nedreptăţi, prin acordarea Premiul Nobel pentru Chimie soţilor Irene si Frederic Jolliot Curie pentru descoperirea radioactivităţii artificiale, cu toate ca savanta româncă este persoana care a adus primele descoperiri în acest domeniu. Pe 15 ianuarie 1934 soţii Irene şi Frederique Joliot Curie anunţă rezultatele obţinute cu ocazia experimentelor pentru demonstrarea fenomenului de radioactivitate artificială. La 5 iunie 1934 Irene Curie menţionează într-un articol publicat în „Neues Wiener Journal” numele Ştefaniei Mărăcineanu, cu referire la contribuţia ei în evidenţierea fenomenului. În data de 29 noiembrie 1935 N. Vasilescu-Karpen prezenta în şedinţa Academiei Române comunicarea „Radioactivitatea artificială şi lucrări româneşti în acest domeniu”, pe care o însoţeşte cu proiecţii. La 10 decembrie 1935 se atribuie Premiul Nobel soţilor Irene şi Frederique Joliot-Curie pentru descoperirea radioactivităţii artificiale. În 24 iunie 1936 Ştefania Mărăcineanu depune un memoriu, solicitând să fie prezentat în şedinţa Academiei de Ştiinţe din România, pentru a fi sprijinită în demersul de a i se recunoaşte contribuţia la descoperirea acestui fenomen. În anul 1937 este primită membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România. Ea spune următoarele: „Nu contest premiul Nobel soţilor Curie Joliot pentru perfecţionarea ce au adus în această descoperire ca metode de investigaţie, punere în evidenţă a fenomenului şi chiar pentru aporturi noi. Cer însă să mi se recunoască rolul ce am avut în această descoperire. Am fost prima care am îndrăsnit să anunţ acest fenomen în 1924, când părea o nebunie.” (…) „Aceiaş metodă a întrebuinţat şi D-na Joliot Curie la începutul cercetărilor D-sale. … Singura deosebire consista în faptul că D-sa aşeza foiţa metalică peste poloniu, iar eu depuneam polonium pe foiţa metalică.” (…) „D-na Pierre Curie nu mi-a permis a da această explicaţie în teza de doctorat şi mi-a spus: vom continua lucrarea şi va figura şi numele d-tale. Am făcut totuşi rezerve în teza de doctorat…” (…) „Imediat după obţinerea gradului de Doctor am publicat pe propria mea răspundere la Academia Română.”(…) „.. în momentul de faţă aş putea spera şi eu să mi se facă dreptate şi să obţin măcar pentru ultimii ani în învăţământ o situaţie conformă activităţii şi titlurilor mele în Universitate …” (…) „…după cum ştiţi am organizat o secţie de Radioactivitate în Laboratorul de Electricitate, după modelul Laboratorului de Fizică de la Institutul de Radium din Paris cu aparate personale a căror valoare, azi mai ales este destul de mare, … şi unde am băgat tot ce aş fi putut economisi în cariera mea didactică…“ (…) „Acest Laborator după mine va rămâne Universităţii, dar cel puţin cât trăiesc şi pot lucra să am şi eu o situaţie alta ca cea de acum şi să-mi sfârşesc cariera în mod onorabil …” (…) „Laboratorul acesta este viaţa mea, de care nu m’aş putea despărţi de cât când n’aş mai fi. Când se înfiinţase o secţie şi eram să fiu numită şefa ei ştiţi că secţiile au fost desfiinţate. A fost o persecuţie şi o opoziţie care m’a urmărit pas cu pas, de când am rupt cu Institutul de Radium pe chestia dreptului meu.” (…) „… Ştiu că am un grup contrariu în Universitate tot din cauza aceloraşi motive, dar pun multă nădejde în spiritul Dv. de dreptate. Gradul de conferenţiar mi-ar da o satisfacţie şi o conferinţă de Radioactivitate. …”
Dacă activitatea ştiinţifică a Ştefaniei Mărăcineanu este cunoscută, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre detaliile biografice ale savantului român. Viaţa privată a Ştefaniei Mărăcineanu este un adevărat mister. Se ştie că s-a născut în Bucureşti la 18 iunie 1882. Se spune că a avut o copilărie nefericită, bănuindu-se abuzuri din partea unuia dintre părinţi. Conform celor care i-au studiat biografia, în principal Marelene Rayner Canham sau Miruna Popescu, cu privire la copilărie Ştefania Mărăcineanu preciza că au fost ani întunecaţi şi nu dorea să mai vorbească despre acest prim capitol din viaţa ei. De altfel, atât copilăria, cât şi adolescenţa tinerei Mărăcineanu sunt învăluite în mister. Se bănuieşte doar că provenea dintr-o familie înstărită, odată ce a fost ţinută în şcoli. Se ştie clar că în anul 1910 devenise profesor de chimie şi fizică la Şcoala de fete din Bucureşti. După întoarcerea în țară, a fost invitată de guvernul francez să-și continue cercetările în domeniul fenomenelor meteorologice, în 1934, în Algeria. Continuând cercetările în domeniul fenomenelor naturii, a stabilit o legătură clară între cutremure și precipitații. Asemeni savantei Marie Curie, expunerea la substanțele radioactive pe durata experimentelor nu a fost benefică organismului, ea îmbolnăvindu-se de cancer. S-a stins din viaţă la vârsta de 62 de ani, în august 1944. Culmea, în timp ce i se recunosc meritele chiar și în Franța, Ștefania Mărăcineanu nu figurează nici în ultimul dicționar enciclopedic român, din secolul al XXI-lea (sursă: itc-cluj.ro). Deși a fost o personalitate mondială, iată că și compatrioții săi au uitat-o. Un exemplul cel mai elocvent este emisiunea filaterică dedicată femeilor celebre din Romania. ,,Romfilatelia” a emis, la data de 26 aprilie 2013, un timbru poștal ce poartă numele savantei românce, dar imaginea folosită este cea a Mariei Curie. Sperăm ca în viitor să îi fie recunoască meritele și sacrificiul, așa cum este normal, iar numele său să fie scris cu litere de aur printre numele personalitățile din România care au schimbat lumea și au deschis noi orizonturi întregii omeniri! (George V. Grigore)
Lasă un răspuns