Obiceiuri de primăvară din arhive: Urlălia, Cucii, Jujăul

La Muzeul Național al Agriculturii din Slobozia – singurul de acest fel din țară – se prezintă expoziția „Lăsata Secului de Paște. Obiceiuri de primăvară: Urlalia, Cucii, Jujăul”. Aceste obiceiuri sunt reprezentative pentru județul Ialomița, dar și pentru celelalte județe învecinate. Un exemplu poate fi Festivalul anual „Ziua Cucilor” din Brănești (jud. Ilfov), care are o amploare și o vizibilitate la scară internațională, bucurându-se  de un real succes. „De Lăsata Secului de Paște, se făceau colaci împletiți, deosebiți, friptură de porc cu orez în tavă de marmidă și cu vin, mergeam la naș și la toate rudele. Începând de la Lăsata Secului de carne și până la cel de ouă și brânză, se mergea la toate rudele cu „Săru’ mâna” și se făcea intrarea în familie. Oamenii erau mai primitori, mai cu frică de Dumnezeu, erau mai buni. Tot atunci se făcea Urlalia. Aveam la poartă niște duzi. Strângeam toată încălțămintea urâtă din cauciuc, gumari, cizme de cauciuc, ce aveam mai urât. Le puneam într-o căldare mare, le dădeam foc și o ridicam sus, în vârful duzilor cu o prăjină. Strigam ce ne venea nou prin minte: „Urlalia sus pe casă/ Să trăiască Leana grasă/ Urlalia pe căpiță/ Să trăiască nea Gheorghiță…” Ne uitam să vedem cine are Urlalia cea mai înaltă. O făceam ca să curățăm casa de toate relele. Credeam că ne curățăm de toate răutățile, fiindcă multe trânte luam cu cizmele de cauciuc!” ne spune Șerban Rada, de 67 ani, născută pe 09.03.1952, în localitatea Independența, jud. Călărași, fostă învățătoare în sat.

De Lăsata Secului de Paște se făceau Cucii. Tinerii îl făceau. Unii se mascau în haine femeiești, cu bici în mână. Cu biciul îi băteau pe cei cu care se întâlneau pe stradă. Nu intrau în case, doar pe uliță. Se zicea că cine a fost lovit de cuci, va avea bucurii și va fi sănătos tot anul. În alt sat, unul dintre băieți se îmbrăca în mireasă. Ăștia intrau în casă și stăteau la masă și mâncau. Nu se demascau decât dacă erau recunoscuți. Tot atunci se făcea Jujăul. Umblau prin sat cu niște prăjini, de care erau legate niște ațe, ca un laț și căutau să prindă flăcăi tomnatici, cei care rămăseseră neînsurați. Îi băgau în jujău și îi învârteau. Dacă nu prindeau niciun tomnatic, puneau în laț câte un câine nevrednic și îl dădeau la jujău. Răsuceau sforile și apoi le dădeau drumul. Câinele sărea în sus și era zvârlit la mare distanță. Cică se făcea câine rău.” își amintește Pacionea Ioana, de 75 ani, născută în localitatea Unirea, din jud. Călărași, venită în Jegălia prin căsătorie (soțul a fost brutarul satului timp de 24 de ani).

La Lăsata Secului de Paște se merge la nași sau la părinți cu colacul, unii merg cu tort și șampanie. Se pune masa și se face Dihornița. Acum se dă foc la cauciucuri, pe vremuri se strângea toată încălțămintea din cauciuc, se tăia și se punea într-o cutie de tablă cu rumeguș. I se dădea foc și se umbla cu dihornița prin sat. Acum se strâng copiii la marginea satului, se face focul cu cauciucuri ca să alunge spiritele rele, fiindcă începe Sf. Post.”, povestește Pr. Radu Gheorghe, născut pe 30.04.1963, în localitatea Fierbinți Târg (jud. Ialomiţa).

Obiceiuri și tradiții de care încercăm să ne amintim, să păstrăm câte ceva pentru generațiile viitoare în marea ladă de zestre a poporului român. Mulțumim celor implicați, mulțumim adevăraților patrioți! (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*