Peste 20 de unelte de fierărie antice, descoperite întâmplător în urmă cu șapte ani de jandarmii care patrulau în zonă în apropierea sitului arheologic Sarmizegetusea Regia, dar în afara sitului UNESCO, au dat naştere unor controverse. Jandarmii au declarat că piesele din vremea dacilor ar fi fost scoase la iveală după ce ploile au spălat pământul, dar au fost contrazişi de reprezentanţii Serviciului Public de Administrare a Monumentelor Istorice. „Obiectele au fost descoperite de jandarmii montani aflaţi în misiune, în zona cetăţilor dacice din munţii Orăştiei. Obiectele se aflau la vedere, pe suprafaţa solului sau parţial în sol, în zona Drumului Dacic – Valea Albă. În zona respectivă nu existau urme de săpături. Cel mai probabil, piesele metalice au ieşit la suprafaţă ca urmare a eroziunii solului în urma fenomenelor naturale”, a informat Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Hunedoara. Reprezentanţii Serviciului Public de Administrare a Monumentelor Istorice susţin însă că ipoteza lansată de IJJ Hunedoara şi sprijinită de Direcţia Judeţeană de Cultură Hunedoara este falsă.
„În data de 7 octombrie 2015 de la postul de jandarmi montani Grădiştea de Munte se semnalează că lucrătorii acestei formaţii, în patrulare, au ajuns la locul gropii şi au descoperit în proximitatea ei mai multe obiecte de fier susceptibile a face parte din categoria artefactelor antice, unele adunate într-o grămadă la 3 metri de groapă, altele risipite pe o rază de aproximativ 6-7 metri, toate la vedere, neacoperite de frunze sau de vegetaţie căzută. Din constatările la faţa locului făcute de către arheologi reiese că este foarte puţin probabil ca intemperiile sau eroziunea solului să fi fost factorii determinanţi al descoperirii pieselor, înclinându-se mai degrabă spre o acţiune voluntară, recentă, făcută de mâna omului, în preajma unei gropi care a făcut obiectul unor cercetări judiciare şi de specialitate. În opinia specialiştilor expunerea lor la aer este de dată recentă, până în momentul scoaterii lor la vedere ele putând fi depozitate, ascunse şi camuflate în scorburi sau acoperite de frunze în strat gros”, a informat instituţia subordonată Consiliului Judeţean Hunedoara, al cărui administrator este Vladimir Brilinski. În apropierea locului în care au fost descoperite uneltele de fierărie antice, în anii trecuţii căutătorii de comori au efectuat săpături ilegale. În ultimul timp, sute de gropi, cel mai probabil lăsate de braconieri, au fost observate în incinta cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, excepţie făcând Sarmizegetusa Regia, care este supravegheată de jandarmi şi de angajaţii unei firme de pază.
Mii de piese antice de fier descoperite de-a lungul timpului în zona Sarmizegetusei Regia dezvăluie secretele metalurgiei dacilor. La sfârşitul secolului I, potrivit istoricilor, Sarmizegetusa Regia era unul dintre marile centre de prelucrare a fierului din Europa. O dovedesc cele peste 3.000 de piese dacice de fier descoprite de-a lungul timpului, care au ajuns în patrimoniului Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT) şi al Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva (MCDR). Semnele unei metalurgii dezvoltate au rămas vizibile în fosta capitală din Munţii Orăştiei. „Sarmizegetusa Regia este printre puţinele situri antice pentru care pot fi documentate, prin prisma pieselor, toate etapele acestei activităţi, de la transformarea turtelor de fier în lingouri, până la realizarea obiectelor finite. Turtele din fier (lupele) erau materia primă a atelierelor de făurărie. Ele erau obţinute în cuptoare de redus minereul. Cel mai probabil, reducerea se făcea în apropierea locurilor de exploatare a minereului, specialiştii indicând zone mai apropiate de capitala dacică, precum Muntele Bătrâna, Valea Tâmpului, sau ceva mai îndepărtate, precum Teliuc şi Ghelari”, arată autorii lucrării „Când viaţa cotidiană antică devine patrimoniu UNESCO – Incursiuni dacice în spaţiul virtual”, realizată printr-un proiect al Universităţii Tehnice din Cluj Napoca, în parteneriat cu MNIT, MCDR şi Universitatea Babeş-Bolyai.
Peste 400 de lupe de fier, cu o greutate de circa 2,5 tone au fost descoperite în împrejurimile Sarmizegetusei Regia. Lor li s-au adăugat peste 30 de nicovale, unele cu greutăţi de până la 50 de kilograme, zeci de lingouri de fier şi zeci de cleşti de diferite forme şi mărimi, folosiţi de fierari. Baroasele şi ciocanele, folosite la confecţionarea pieselor de fier prin forjare (modelare la cald) erau nelipsite din fierăriile Sarmizegetusei Regia. „Cu ajutorul uneltelor enumerate anterior era produsă o gamă largă de obiecte din fier: unelte specifice altor meşteşuguri sau îndeletniciri (de dulgherie-tâmplărie, pentru cioplit piatra, pentru agricultură, de prelucrare a metalelor preţioase), obiecte de uz domestic (vase, trepiede, cremaiere, cuţite, frigări, foarfeci, chei, componentele metalice ale pieselor de mobilier, precum varii armături şi ferecături), arme, instrumente de măsurat şi de trasat etc. Desigur, activitatea făurarilor nu consta doar în realizarea unor obiecte, ci şi în repararea celor deteriorate”, arată autorii lucrării menționate mai sus. În anii dinaintea războaielor daco-romane, activitatea făurarilor daci era orientată şi spre producerea armelor, pieselor de harnaşament, unelte şi materiale de construcţii folosite la consolidarea cetăţilor. Sute de unelte de dulgherie şi tâmplărie au fost descoperite, de asemnea, în zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei. Una dintre cele mai bogate surse de materii prime pentru fierăriile dacilor au fost zăcămintele de fier de la poalele Munţilor Poiana Ruscă. Şi după cucerirea romană, actualul teritoriu al Hunedoarei a devenit unul dintre districtele miniere importante ale Daciei Romane.
Pe teritoriul comunei Teliucu Inferior şi în împrejurimi (Ghelari, Ruda, Cinciş, Alun) au fost descoperite cariere minere antice, unelte folosite de mineri în Antichitate, necropole dacice ale minerilor, rămăşiţe ale unor cuptoare de reducţie a fierului şi ale unor galerii antice, dar şi o inscripţie faimoasă, care arăta importanţa aşezărilor miniere: „Natus Ibi Ubi Ferum Nascitum”, tradusă în „Născut acolo unde se naşte fierul”. Romanii nu au luat din Dacia numai aurul, grânele, lemnul, sarea, sclavii, dar și minereul de fier. „În anul 1904, cu ocazia îndepărtării unei halde de zgură a fost descoperit un cuptor de redus minereu de fier, săpat în lut având pe vatră o turtă de fier de 5 kilograme. Pereţii laterali ai instalaţiei erau căptuşiţi cu plăci de andezit. La sud de această instalaţie au fost descoperite patru vetre deschise de foc, cu dimensiunile de: 80 x 80 cm amplasate pe un postament ridicat cu 15 cm faţă de suprafaţa solului. Aceste din urmă instalaţii se presupune că ar fi fost utilizate pentru prelucrarea minereului mai sărac în fier. V. Wollmann mai menţionează la marginea unei exploatări de suprafaţă denumită „Irina”, unde a fost descoperită parţial o construcţie romană, vis-a vis de această, posibile instalaţii de reducere a fierului sub forma unor gropi conice. Alte cuptoare antice ar fi apărut cu ocazia construirii în anul 1850, a şoselei Teliucu Inferior-Hunedoara”, arăta arheologul Doina Benea, în volumul „Metalurgia şi prelucrarea fierului în Dacia”. În vremea Daciei Romane, fierul exploatat în ţinuturile Hunedoarei era transportat pentru prelucrare la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Apulum, marile oraşe ale provinciei.
Având în față toate aceste artefacte mai putem spune că scuturile din fier descoperite prin braconaj arheologic la Piatra Roșie nu sunt făcute de daci? Așa s-a spus și despre brățările dacice din aur, că nu ar fi realizate de daci. Ei doar adunau aurul…
Pentru înțelegerea istoriei noastre este important a ști cât mai multe despre strămoșii noștri și modul lor de viață. O asemenea descoperire este o dovadă clară a unei „industrii” metalurgice dezvoltate, dar și a unor activități agricole și a unor meșteșuguri în care este nevoie de unelte specifice. De asemenea, se va înțelege mai clar cât au „contribuit” romanii la „civilizarea” elementului dacic autohton, prin exploatarea zăcămintelor metalifere, aurifere, salifere, etc…
După un proces de curățare și conservare necesare obiectele de 2000 de ani vor intra în colecțiile unui muzeu important, posibil Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva. (G.V.G.)
Lasă un răspuns