Președintele nostru de ziua Culturii Naționale a lansat un mesaj către artiștii afectați de pandemie: „Este necesară o abordare mai complexă a sprijinului statului în ceea ce privește sectorul cultural”. Iar toate acestea au fost spuse gutural de undeva din fundul expoziției monumentale de pictură patronată de domnia sa. Expoziția de pictură cu vulva. Căci da, de la pictura făcută cu o mână de artist, astăzi se face pictură și altfel. Acum ce să mai facem, de la „Coloana infinitului” a lui Constantin Brâncuși la coloana oficială spre pârtia de schi a fost nevoie doar de o vulvă oficială iar cultura a fost gata. Gata și pe năsălie…!
Mă gândeam cum de au apărut atâtea statui pe tot cuprinsul patriei, câtă cultură a răbufnit în „artefactele” noastre de am făcut o statuie pentru fiul lui Horthy în Romania. Fiul cel mare al lui Horthy Miklos, amiralul austro-ungar care adevenit ulterior guvernator al Ungariei în perioada 1920-1944 și prigonitor al românilor ardeleni. Da, el are o statuie în județul Bihor în localitatea Paleu. Dar nici nu știu de ce ne mirăm, sau ne mirăm până ce mira o să ne cadă pe picioare de o să ajungem toți în ghipsul rațiunii ce nu mai zămislește monștri, poate doar viermi.
Acum ce ne mai luăm de de la stat-ui…? Stat eșuat a spus dătătorul de cultură de pe aceste meleaguri și a așezat în Piața Mare din Sibiu statuia lui Samuel von Brukenthal. El este domnul acela căruia îi ura o mare „speranță” a politicii moderne cu ocazia a patru sute de ani de la moartea sa: La mulți ani! O lumea aiurea, de tot, și pe butuci. Mi-am adus aminte de o statuie așezată în orașul meu natal în fața Liceului Mihai Viteazu, bustul lui Henric al IV-lea. Iar tot pe acolo în curtea Casei Căsătoriilor din Ploiești bustul președintelui american Ronald Reagan. De când am văzut aceste statui mă tot întreb ce se face cu banii de la cultură și de ce…? Nu mai bine încercam să facem ceva în cultura de grâu, de foioase, de pomi fructiferi…? Ce legătură am avut noi cu aceste personalități contestate de istorie…? Dar poate au fost legături de rudenie, toți născuți de femeie…!
Când Socrate a spus acum 2400 de ani: Am ajuns de unde am plecat, Atena tocmai se prăbușea din cauza unei realități sociale decadente, devenise un oraș ruinat. Iar când el le-a pus în față această oglindă, soluția imediată a fost… condamnarea la surghiun sau sinucidere! Poate doar așa înțelegem că toate lucrurile inteligente pun în evidență: prostia comunității umane.
Uneori mă apucă amocul și gândesc cu umor, dar pentru vremurile noastre să ne gândim cu umor rusesc:
– Prietenia care nu cunoaște hotare se cheamă expansiune.
– Nu poți îngenunchea un popor deprins să se târâie.
– Dacă muncești din greu și te remarci opt ore zilnic, ajungi șef și muncești 16 ore.
– De orice fel ți-ar fi sănătatea, ea îți ajunge până la sfârșitul zilelor.
Dar nici Americanii nu se lasă mai prejos, ei au anunțat că va finanța experimente care implică implantarea unei celule stem umane în embrionul unui animal, pentru a crea un animal parțial uman. Dar asta se întâmpla acum aproximativ șapte ani, se pare că până astăzi au reușit. Doar așa se explică cum a apărut: pictura cu vulva, muzica celor de la CeeLo Green „Fuck You”, statuile despoților luminați apărute în locul acelor care au făcut cultură și istorie.
Dar să fim veseli și să nu ne pierdem în această dilemă care aduce mai mult a „dileală cu cocârț la mitrofax”.
Într-un spital, un pacient grav bolnav. Rudele se adună în sala de așteptare, iar într-un final apare un medic obosit și abătut.
– Îmi pare rău că trebuie să vă dau o veste proastă, spune acesta privind fețele îngrijorate. Singura speranță pentru ruda dumneavoastră este transplantul de creier. Este încă experimental, riscant și, din punct de vedere financiar, întrutotul în sarcina dumneavoastră.
Rudele rămân țintuite pe scaune, ascultând veștile proaste. În sfârșit cineva întreabă:
– Cât costă un transplant de creier?
– Depinde, răspunde medicul. 5000 euro – creierul de bărbat, 200 euro cel de femeie.
Se lasă o lungă perioadă de liniște, timp în care bărbații din cameră se abțin să nu râdă și evită privirile femeilor. În final curiozitatea îl împinge pe unul să întrebe:
– Domnule doctor dar de ce acestă diferență de preț?
Medicul zâmbește la această întrebare atât de inocentă:
– Creierele femeiești costă mai puțin, pentru că sunt singurele utilizate…
Lasă un răspuns