Împlinire târzie…

Romanul „Paula, împlinire târzie” face parte din colecția de șase romane cu titlul „Dragostea arzâ-o-ar focul” ce aparțin bine cunoscutei scriitoare canadiene de origine română Mara Popescu-Vasilca, care sunt toate niște extraordinare povești de viață ce oferă cititorului lecții de viață din cele mai interesante. Parcurgând romanul, cititorul se va întâlni cu marca de calitate scriitoricească a Marei Popescu-Vasilca, simțind imediat prezența aceluiași microb contagios al curiozității ca și în celelalte romane ale sale și va fi cuprins de febra poveștii încât nu va putea să abandoneze lectura acestuia parcurgându-l până la final.

De la început trebuie precizat faptul că pe lângă toate ingredientele de succes ce fac parte din structura celorlalte romane acest roman are ceva specific și anume desfășurarea poveștii acoperă și parcurge o perioadă de timp de aproximativ cinci decenii, o viață de om, de la majorat și până în ziua de azi, ani trăiți pe două continente în trei țări diferite. Această fantastică amplitudine temporal geografică dată romanului implică din partea scriitoarei Mara Popescu-Vasilca o foarte bună cunoaștere și descriere a vremilor și regimurilor trăite de personaje precum și o cunoaștere geografică a țărilor și locurilor unde se desfășoară acțiunea romanului.

În cartea „Paula împlinire târzie” ne este prezentată viața Paulei Petrescu, o femeie frumoasă, isteață, cu foarte mult spirit creativ, spontană, veselă și cu mult drag de viață care îi oferă cititorului o stare de pozitivism și bună dispoziție încă de la început când aceasta avea doar 18 ani.

Și acest roman ne dă bucuria și șansa descoperirii mai multor personaje cu tipologii de viață diferite, cu caractere diferite iar din povestea lui nu lipsesc nici amintirile din copilărie, scene pasionale de dragoste, gândurile, visele, introspecțiile și analizele filozofice precum și descrierile vizual olfactive care dau o savoare în plus romanului. Scriitoarea face referire și la prietena Paulei, Catia pe care o prezintă ca fiind cea mai bună prietenă a ei, de aceeași vârstă crescând în același cartier cu aceleași vise și idealuri dar pe care viața le va duce pe fiecare pe drumul său și care va deveni apoi personaj principal într-un alt roman plin de mister și neprevăzut al autoarei: „Catia gustul amar al trădării”. Paula îl întâlnește pe Claudiu exact în ziua în care împlinește 18 ani. Ei trăiesc o frumoasă poveste de dragoste și la scurtă vreme se și căsătoresc și au un copil.Autoarea prezintă foarte bine și detaliat o sumedenie de diferențe între cei doi soți dar care în văpăile dragostei înflăcărate ei nici nu le observă dar care devin tot mai evidente pe parcurs și care o fac mai apoi pe Paula să sufere pentru că el, omul iubit cu care se căsătorise din dragoste curată devenise alt om. Pe parcursul cărții autoarea revine în copilăria Paulei prin intermediul unor inserții de fragmente cu amintiri. Fiecare personaj este descris cu măiestrie atât fizic cât și intelectual prin prisma felului în care acționează, prin personificarea gândurilor și reflecțiilor sale cât și prin dialog. Viața Paulei trece asemeni unei șosele ce străbate munți și văi, prin bune și rele prin greutăți și bucurii prin dragoste pasională și însingurare, de la un pol la altul așa cum vin înșirate pe firul vieții.

Scriitura de excepție a autoarei ne explică cum caracterul bătăios al Paulei, educația de acasă cât și susținerea familiei și a prietenilor o ajută să treacă prin toate încercările vieții și să răzbată de una singură cu un copil și fără ajutorul fostului său soț. foarte frumoasă narațiunea autoarei care ne-o prezintă pe eroina principală, Paula, care aflată în floarea vieții se îndrăgostește sincer și își dăruiește iubirea unor bărbați frumoși, eleganți, manierați și interesanți, dar care nu îi asigură o stabilitate emoțională pe termen lung și fiecare nouă încercare se soldează cu o altă despărțire. Apoi scriitoarea ne ține foarte implicați povestind cum Paula cunoaște după câțiva ani de singurătate un navigator cu care trăiește o frumoasă poveste de iubire, dar ea caută și vrea mai mult decât atât. Paula caută împlinirea prin dragoste, visează să fie iubită profund și își dorește să aibă un bărbat care să o completeze și cu care să își întemeieze o familie fericită. Episoadele pasionale sunt prezentate cu mare delicatețe și finețe de autoarea Mara Popescu-Vasilca care prin descrieri elegante și pline de emoție dau parfum de intensă trăire și romantism scenelor de amor. Tristețea și singurătatea o fac să accepte ușor propunerea unui nepot aflat în Italia de a cunoaște un bărbat italian, pe Giovanni care pleacă în România ca să o întâlnească. În anii de singurătate Paula își formează în gând și în minte o tipologie a bărbatului ideal pe care îl visează și îl dorește și speră și îl așteaptă să apară. Italianul Giovanni îi dă senzația stabilității deși nu este întru totul tipul de bărbat visat de ea, acesta este respectuos și manierat și îi va schimba definitiv traiectoria vieții. Legătura cu Dumnezeu este în permanență acolo, eroina se roagă, îl invocă pe Dumnezeu și chiar unele coincidențe și întâmplări apărute pe parcursul vieții par a fi miracole vrute și făcute de EL. Plecând cu Giovanni în Italia eroina se adaptează treptat unei alte vieți, unui alt stil de viață, învățând să se bucure și să aprecieze fiecare zi, fiecare rază de soare și binefacerile ei. În Italia ne sunt descrise locuri pitorești, obiective turistice și opere de artă pe care autoarea cu un vădit talent și har livresc ni le servește precum un desert delicios.

Scriitoarea ne încântă cu un alt desert, tot în Italia unde Paula, eroina noastră gustă și trăiește în toată splendoarea o poveste de dragoste cu Massimo, poveste ce avea să o marcheze pentru multă vreme dar care din capul locului nu e sortită izbânzii și în acest fel deși o întristează despărțirea de el, o ia ca atare și o acceptă resemnată. Paula își continuă conviețuirea cu Giovanni încă trei ani în Italia și apoi pleacă în Canada unde se căsătoresc. Scriitoarea Mara Popescu-Vasilca explică cu multă înțelepciune cum sentimentele lor s-au transformat încet-încet din prietenie și respect în atașament, iubire și respect, cum ei și-au crescut o iubire a lor, unică, din două inimi rănite și au clădit pas cu pas o căsnicie trainică și lungă. Însă așa cum scriitoarea ne-a obișnuit cu situații nemaintâlnite și surprize fel de fel în celelalte romane, iată că nici povestea Paulei nu se sfârșește aici pentru că adevărata lecție este abia la sfârșitul romanului. Paula își pierde soțul răpus de o boală nemiloasă și rămâne văduvă și singură! Dumnezeu i-a mai dat o încercare într-o țară străină unde nu are decât câțiva prieteni și familia italiană a soțului decedat. Văzându-se singură, trăiește cu visele și cu amintirile ei, suferă și începe să scrie, mai întâi o poezie apoi un roman. Deși îi este greu și se simte deja obosită și învinsă de soartă ea nu depune armele și la propunerea nașei sale acceptă să îl cunoască pe Thomas un american educat, respectuos, elegant și manierat care se confirmă mai târziu a fie exact bărbatul pe care îl visase și îl așteptase o viață întreagă.

Prin scrierile acestor întâmplări inspirate din viața reală, scriitoarea Mara Popescu-Vasilca ne arată că iubirea există dacă noi vrem să o primim, că dragostea nu are vârstă și Dumnezeu ți-o dă mai devreme sau mai târziu dacă tu o ceri cu adevărat, din suflet. Cât adevăr și câtă profunzime se află în rândurile acestei cărți! O adevărată lecție de viață pe care trebuie să o crezi și să o înțelegi ca să o poți aplica. Nu contează ce vârstă ai, iubirea nu este o garnitură a tinereții, ea aparține sufletelor tinere și libere care vor și pot să o primească! Nu contează dacă ai părul cărunt sau dacă ai nepoții mari, viața ta este numai una, trăiește-o cititorule! Trăiește-o frumos cu iubire și demnitate!

O recenzie de Mihaela CD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*