Onoarea și rușinea…

Motto: „Sportul este o rețetă morală care se aplică fizic”

(Jean Giradoux)

Jean Giradoux este un scriitor, eseist, dramaturg, romancier și om politic francez. Într-o scriere literară, o lucrare eroic- comică, romanul Elpenor vede războiul troian prin ochii unui soldat obișnuit. Așa cum noi astăzi „Sans Pouvoirs” (fără putere) vedem un război între om și Om. Poate, ca să citez tot un titlu de roman a lui Giradoux „La Guerre de Troie n’aurapas lieu”- Războiul Troiei nu va avea loc. Dar omul este inventiv, găsește loc pentru orice, mereu a fost căutător în ape tulburi pentru a găsi nimicul. O rețeta morală care se aplică fizic, dar noi ne-am pierdut moralitatea în minciunile adunate în colbul nămeților care ne-a înghețat rațiunea. De ce nămeți…? Mă gândeam cum totul este îmbrăcat în alb pentru ca minciunea să fie mireasa care promite prosperitatea lumii. Dar lumea se desparte așa cum s-au despărțit continentele, tot așa se despart și ideile, iar încet încet s-a ajuns de la onoare la rușine.

Am citit o poveste scrisă probabil în perioada lui Jean Girardeaux. În poveste este vorba despre niște soldați care intră într-un sat, acolo au violat toate femeile. O singură femeie a rezistat. Ea cu adâncă scârbă și mânie a retezat capul soldatului care voia să o violeze. După ce soldații și-au încheiat misiunea și s-au întors la cazarmă, toate femeile și-au părăsit casele , adunându-și hainele rupte și plângând, cu excepția uneia. A ieșit din casă și a venit cu capul soldatului în mâini, privirea ei era plină de mândrie și a spus:

– Credea că îl voi lăsa să mă violeze fără să-l omor sau să mă omoare…? Femeile satului s-au uitat una la alta și au hotărât ca ea să fie ucisă ca să nu fie mândră de cinstea ei și ca soții lor să nu le întrebe când se întorc acasă: de ce nu au rezistat ca ea…? Femeia a fost atacată și ucisă.

Au ucis onoarea, pentru a trăi rușinea. Morala se ascunde chiar în societea noastră. Corupția a ucis și izolat fiecare persoană cinstită pentru a nu exista nici-un martor al corupției lor.

De ce am plecat de la acel Motto: „Sportul este o rețetă morală care se aplică fizic”, pentru că m-am gândit la Novak Djokovic. Omul, campionul, care a spus: „Vreau să dau înapoi tuturor celor care m-au susținut ceva”. Și a donat atunci la incendiile de vegetație din Australia câteva milioane, a donat pentru copii din Australia bani pentru aceia fără posibilități. Răsplata (în sensul că nu) a venit de la cei pe care i-a ajutat și chiar de la colegii din lumea sportivă. Ne ucidem onoarea și ne trăim rușinea în fiecare zi, suntem abandonați în mizeria noastră umană. Doctorii ne-au trădat (uni dintre ei), politicienii ne-au trădat (tot doar uni, dacă nu toți), trăim ca în junglă, dar nu în „Ferma animalelor” lui Orwel.

În ferma descrisă de el, animalele s-au ridicat din umilința dominației stăpânului, s-au organizat cumva. Astăzi nu ne putem ridica la înălțimea animalelor lui, noi ne ascundem rușinea omorând orice formă de onoare…!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*