Fenomenul Mercury

În această trecere dintre ani, canalul Filmbox Premium a programat filmul Bohemian Rhapsody (2018), regizat de americanul Bryan Singer, dedicat vieții și operei muzicale a marelui rocker mondial.

Dar a-l fixa pe Mercury doar la un singur gen, rock, e nepotrivit, e o reducție nedreaptă, fiindcă el a fost cu căutător al sunetului, al ritmului, un scormonitor neliniștit al genurilor, un permanent nemulțumit, un muzician care a spart granițele dintre stiluri, care a revoluționat limbajul muzical. Și este suficient să ne gândim la secvența în care trupa din care făcea parte, QUEEN, este chemată de cel mai mare producător muzical al vremii, John Read, managerul lui Elton John, pentru a-i scoate un disc și Mercury și colegii săi îi propun piesa „Boheminan Rhapsody”, pe care producătorul o respinge, spune că nu va avea succes, plus că nici un post de radio sau de televiziune nu o vor accepta întrucât are 6 minute și piesele standard acceptate trebuie să fie de trei minute. Ce treabă are aici, zicea, în muzica rock, opera?! Ați băgat operă, ce-i asta, cine cunoaște așa ceva? El mai contestă și textul, care este o „varză”, îl amestecați pe Shakespeare cu budismul și alte nume de care nu a auzit nimeni! Tinerii nu sunt învățați cu așa ceva, va fi un insucces, iar voi, dacă veți continua așa, până la sfârșitul anului nu o să mai audă nimeni de voi!

A fost o despărțire violentă, Freddie și ceilalți trei colegi care alcătuiau formația au ieșit val-vârtej, taxându-l pe producător de „dobitoc” și de afară au aruncat cu o piatră în geamul biroului lui, pe care l-au spart! Evident, realitatea a fost de partea lui Freddie, căci piesa a fost acceptată de un alt producător și a devenit hit. Iar trupa a avut o carieră meteorică, devenind cea mai iubită formație rock de pe pământ, cu melodii iconice și sunet revoluționar. Acest amestec de genuri, de stiluri, de ritmuri, avea să facă o mare carieră, dovadă ce fac Kanye West și Jay-Z azi, compoziți R&B simfonice de 12 minute, cum este piesa „Murder to Excellence”, în care au inclus și o piesă a trupei Indiggo Twins, LA, LA, LA, o creație pe ritmul jocului „Fetele de la Căpâlna”.

Freddie avea acest temperament, nu concepea să nu fie acceptat, deși era greu de înțeles. Și dacă nu era acceptat într-un loc, mergea în alt loc. El a sfidat conveniențele de orice fel și a distrus stereotipiile muzicale. Era flămând după nou, după schimbare. La un moment dat, plictisit să tot cânte cu trupa QUEEN același piese și să călătorească din turneu în turneu pe tot pământul, el acceptă un contract fabulos al unei case de discuri (patru milioane de dolari), ca să realizeze două albume solo. El era solistul formației și ruptura de colegii săi este taxată de ei ca o trădare, momentul este dramatic în film, dar o face, însă finalul îi găsește din nou împreună, oferind un concert fabulos pe stadionul Wembley din Londra, când sute de mii de fani cântă „We are The Champions”, care a devenit un imn planetar al învingătorului.

Caracterul ieșit din comun al acestui artist se explică și prin rădăcinile sale persane, fiind născut în Tanzania și adept, ca și familia sa, al zoroastrismului, o credință monoteistă cu respect față de toate formele de viață și natură și profund ecologică. În realitate, însăși familia din care face parte actorul Rami Malek, care îl interpretează pe Freddie, este egipteană, de religie coptic-ortodoxă. Această descendență îi marchează lui Freddie felul aparte de a fi în lumea londoneză, în care va introduce ritmuri africane și indiene, unde a copilărit. Dovadă și relația pe care o are cu Mary (Lucy Boynton), o englezoaică atrasă tocmai de exotismul său. Poate și pentru că avea o proeminență a gurii neobișnuită, care îi dădea o amplitudine specială a vocii (patru octave, fața de registrul normal, care e de două octave). Povestea de iubire este de o mare frumusețe, care nu se stinge nici după despărțirea lor, datorată faptului că Freddie descoperă că e bisexual și începe să aibă o relație cu un organizator de turnee din formația sa, Paul, care îi va distruge în parte cariera, fiindcă nu-l iubea așa cum îl iubeau Mary și colegii din trupă, Paul avea doar un interes pecuniar. Într-un fel, Freddie se lasă manevrat de acest partener, care joacă un rol iudaic, îl izolează de Mary și de lume și, până se trezește, devine o victimă.

Freddie Mercury avea să moară la 45 de ani de SIDA, deși post-genericul scrie că de pneumonie, fiindcă îi plăcea mult să stea în ploaie. Și tot în post-generic, Bryan Singer montează secvențe chiar cu trupa QUEEN din timpul concertului caritabil din 1985 de pe Wembley. Această asociere este făcută pentru a redea imaginea autenticității, pe care o realizează pregnant filmul său.

Povestea lui Freddie Mercury este o pagină covârșitoare din istoria muzicii. Iar filmul a avut meritul să o redea cu o excepțională rigoare estetică. Este o producție gigant, cu mii de colaboratori, echipa efectelor vizuale numărând peste 300 de membri. A avut un buget de 52 milioane de dolari și a atins un box-office de aproape un miliard de dolari!

O contribuție esențială a avut-o actorul Rami Malek, care îl interpretează pe Mercury. E născut în Los Angeles și are un frate geamăn identic, pe nume Sami. Rami Malek a fost încununat cu premiul Oscar pentru interpretarea sa memorabilă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*