Dar cu un „crotal” de identitate secuiască nu v-ar șade oare mai bine?!…

Când ne-au batjocorit istoria, tradițiile, trecutul, valorile cu acel impertinent manual de istoria secuilor, pentru o inventată materie „opțională”, ne-au „liniștit” spunându-ne că este un soi de „carte pentru activitățile la cercurile literare”… Apoi au desprins baliverna tipărită din „funcția de manual” și au făcut-o „un fel de carte pentru publicul larg”… Cum își ziceau ei… Dar și-au dat seama că sunt într-un nonsens al măreției… nimicului, așa că au lărgit baza de „cititori” avansând o ediție tradusă în… limba română. „Pentru români”, ne-au specificat în handicapul lor de vorbire transformat din jenantul analfabetism funcțional în masă (singura lor formă de mulțime) într-o penibilă cunună de lauri… Uitând, totuși, să-și șoptească între ei: „Suntem doar niște bieți secui!”… Pe maghiară, că latina nu putea fi batjocorită cu mârâiturile lor de limbă… Așa cum nu ar trebui să fie nici limba română… Nu cu astfel de „manuale”, „cărți pentru publicul larg” ori, ultima versiune de translatare a idioțeniilor lor tematice îndesate în gaura nonfuncțională a „kurtos kalacs” -ului, sub forma unui ghid turistic, ba chiar „de conversație”… Sigur, unul în limba iepelor de pustă de la care, nu s-au inspirat, deși am putea pune dezbaterea în ridicol cu o simplă întrebare (cine a fost mai întâi, ori mai iute, ungurul ori secuiul?…), ci au fost „inspirați”.

Acum au venit cu propria carte de identitate (secuiască). Au sărit etapa legitimației (maghiare), nu avea rost să mai bată pasul pe loc pe una dintre treptele „pașilor mărunți”, nici măcar ca trap de iapă secuiască, și au scos la iveală propria carte de identitate. Un buletin secuiesc, bun, poate, doar să-și vândă între ei „kurtoșii” ăia…

Și totuși, oricât ar suna de provocatoare, izbitoare chiar în moalele cumsecădeniei noastre, ce riscă a deveni subcapitol al unui viitor (ori chiar următor) manual al istoriei minorităților, dar nu maghiaro-secuiești, ci române, cel puțin în zona de trasare a blasfemiei adoptate cu mulți ani în urmă printr-o recunoaștere legislativă a sintagmei de ținut secuiesc (Vasile Blaga, nu uităm, nu iertăm!), adicătelea un contur ce își așteaptă „conținutul” (de carte, de manual, de ghid, de statut, de acte), așadar, oricât de deranjantă ar fi recent trâmbițata carte de (auto)identitate (în fapt, un alt fetiș al autosatisfacerii maghiaro-secuiești), ea are în cuprinsul ei o precizare pe care ar trebui să o folosim. Faptul că buletinul secuiesc va fi acordat doar după semnarea unei adeziuni la valorile însoțitoare, precum zahărul pe colivă, al proiectului de ținut de cabaline, și va fi retras automat dacă va fi sesizată orice acțiune a legitimatului cu statut de cetățean secui, de negare, de punere la îndoială a oricărei virgule din „articolele”  proiectelor.

Ei bine, pe asta ar trebui să o „împrumutăm” și noi! Retragerea automată a cărților noastre de identitate tuturor acelora care „se opun în mod public valorilor specificate”. Și ce bine se potrivește și ca traducere, nu-i așa?!

Sigur, cârpeala plastifiată a secuilor, nu va avea nu încă, statutul unei cărți de identitate emise de organele Ministerului de Interne. Scopul ei e altul… Pentru că bazele de date colectate de inițiatori vor putea fi convertite în liste de impunere a acelor referendumuri care le-ar putea grăbi autonomiile (deși, rămânem la un principiu de bază, pe care nu îl putem refuza nimănui, acela de garantare a autonomiei personale de doi metri pătrați!). Pentru că formularul de emitere a buletinului secuiesc va conține, obligatoriu, „în formă pretipărită” (ăștia sigur au mâncat carne crudă de sub șa!), „angajamentul solicitantului faţă de autonomia teritorială a ținutului secuiesc”. Or, coroborând cu precizările lor că această carte de identitate este „un fel de mișcare pentru autonomie, un card de fidelitate pentru autonomie”, evident că este credibil ca listele să fie remise ulterior parlamentului național ca forme pretipărite (!) de solicitare a acceptării unor referendumuri.

Și se cred atât de isteți, deh’, așa se întâmplă când lași mârțoaga să se viseze cabalină imperială, încât au impresia că vor fenta eventualele răspunderi penale, ascunzând datele de identificare ale „buletinelor” în spatele unor coduri QR… Că acolo nu ajung întrebările legate de legitimitatea utilizării datelor personale, nu?! Doar că, și tatuat pe urechile lor blegite, codul QR tot un „codice” GDRP rămâne… Chiar dacă îi spune crotal, adicătelea card de identitate secuiască…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*