O lume peticită de boală şi fum…

Într-o astfel de lume, haosul se instalează comod, indiferent de loc; bineînţeles, o mână de ajutor în toată această harababură o dă şi indolenţa. Păşesc pe acelaşi pod, la fel ca acum doi ani în urmă, o zi frumoasă, dar nu şi pentru mine, nevoia mă împinge de câteva zile, dar astăzi mi-am luat inima în dinţi şi am plecat la drum neştiind ce peripeţii voi întâmpina.

Urc alene treptele pasarelei ce uneşte Cartierul Griviţa de Cartierul Giuleşti, ca un făcut mă năpădesc iar amintirile, sunt om, nu robot, scot telefonul să imortalizez un acar, dar privirea îmi alunecă pe mândria naţională, o locomotivă vopsită în culorile tricolorului, îmi zic, nu se poate, o bătrânică încă activă cu toate că rugina se vedea de la o poştă, în secunda doi mă împiedic, gata-gata să-mi scape telefonul, mă sprijin de un afiş, o tablă ruginită pe jumătate „Staţionarea pe pod interzisă”, nici nu aveam de gând să staţionez, îmi îndrept spatele şi păşesc mai departe, nu sunt superstiţioasă, dar parcă m-a săgetat un gând, oare am luat toate documentele necesare pentru Circa financiară? Cred că da, în fine, îmi continui drumul nostalgică cu masca pe faţă şi pasul domol prin frunzele arămii căzute pe caldarâm, ajung la destinaţie, dar ce-mi văd ochii, Circa financiară nu mai era la adresă, mă dau un pas în spate, privesc în jur, privesc în sus, văd steagurile, dar unde-i Circa financiară?, mă apropii, îmi fac palma streaşină şi privesc prin geamul fumuriu, nu putem zări nimic. Caut cu privirea un afiş ceva care să mă lămurească, nici pomeneală, nedumerită, încremenisem în faţa clădirii, mă dezmeticesc când văd o bătrânică cu o pungă plină de medicamente, păşea alene sprijinindu-se în baston, pe semne se întorcea de la farmacie.

– Sărut mâna, mamaie, nu vă supăraţi, aici nu era Circa financiară?

– Ba da, maică, dar au mutat-o de ceva vreme

– Ştiţi cumva unde au mutat-o ?

– Nu ştiu, mie îmi plăteşte nora toate facturile, cel puţin atâta lucru să facă şi ea.

Se îndepărtă la fel de senină, sprijinindu-se în baston, fără să-mi acorde vreo importanţă.

Caut pe Google adresa pentru Circa financiară Sector 6, culmea apare aceiaşi adresa cu locaţia în faţa căreia mă aflu, Calea Giuleşti nr. …, însă era şi un număr de telefon afişat, să-mi încerc norocul, îmi zic, şi sun, spre surprinderea mea îmi răspunde o voce de bărbat după al treilea apel, dau bună ziua, întreb cu smerenie dacă este „Circa”, aşa încât să mă asigur de la începutul conversaţiei că nu fac vreo gafă, tot eu. Îmi confirmă că este ceea ce caut apoi întreb adresa, răspunsul vine prompt, la EMAG doamnă. Câteva secunde am rămas mută, m-a trezit din blocaj domnul de la capătul firului

– Alo, mai sunteţi la telefon? La EMAG, m-aţi auzit, doamnă?

– Da, v-am auzit, dar cred ca voi veni în altă zi, astăzi nu sunt sigură că mai ajung

– Ajungeţi, doamnă, avem program până la ora 18, vă aşteptă , o zi bună!

Aşa să fie, cel puţin a fost politicos şi m-a invitat spunându-mi că mă aşteaptă, parcă nu-mi venea să cred.

Vremea era frumoasă de ce să mai amân, aşa că m-am îndreptat spre noua adresă.

După ce am dat ocol clădirii EMAG, intrând prima dată în magazinul alimentar, unde gardianul foarte supărat de ce nu ştiu, măi, măi, să îmi zică o vorbă dulce, nimeresc uşa potrivită, îmi scanează certificatul verde la intrare, dar înăuntru mi se face semn spre stânga, alt gardian altă scanare, în plus, sunt invitată să privesc într-un ecran pentru o poză, minune mare îmi zic, păi am venit să dau bani nu să jefuiesc Circa financiară, m-am trezit vorbind singură, din spatele meu aud un glas şoptit,

– Şi dacă vă răzgândiţi, doamnă, paza bună trece primejdia rea!

Privesc peste umăr zâmbind sub acoperire, de sub mască normal. Şi uite aşa am pierdut o jumătate de zi din viaţa mea. Nu era mai simplu o schimbare de adresă pe Google sau un afiş lipit sub steagurile de fâlfâiau decolorate în bătaia vântului.

Oare câte persoane au făcut o excursie de jumătate de zi pentru a plăti sau a beneficia de un document de la Circa Financiară a Sectorului 6?

Am şters cu buretele acest aspect neplăcut şi am zâmbit cu gândul la garnitura de tren în culorile tricolorului, altădată mândrie naţională acuma, un tren vechi într-o Haltă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*