„Podoabe şi veşminte în Moldova medievală” – expoziție online la Muzeul Bucovinei din Suceava

Muzeul Național al Bucovinei din Suceava aduce în on-line proiectul de educație muzeală „Podoabe şi veşminte în Moldova medievală”. Astfel pe parcursul a mai multor zile vom putea descoperi împreună piese vestimentare și podoabe medievale, care fac parte din colecțiile Muzeului Național al Bucovinei.Vom afla povestea acestora, locul în care au fost descoperite, modul în care au fost lucrate, materialele prețioase și tehnicile folosite la realizarea lor, precum: brocard, mătase, mătase decorată cu fir de argint aurit, dantelă din fir de argint aurit, catifea de mătase broșata cu aur, dar şi tehnicile de coasere şi brodare specifice perioadei medievale, ori aur, argint, pietre semipreţioase şi metodele de realizare, turnare „à cire perdue“, cizelare, gravare, trefilare, granulaţie, ciocănire, sudare, aurire, filigran, decupare.

Despre toate acestea, în volumul „Comori arheologice restaurate în Bucovina” , apărut la Suceava, în 2006, în care sunt prezentate excepționalele obiecte de patrimoniu, academicianul Răzvan Theodorescu spunea: „Mărturie vizibilă şi palpabilă a latinităţii noastre, supus tot mereu canonului social şi economic, anticul „vestimentum” a devenit veşmântul medieval, iar vechea civilizaţie a românilor l-a înregistrat ca atare în toate vârstele sale. Caftane, tunici, mantii, odăjdii care reprezentau costumul de aparat laic şi eclesiastic al veacurilor XVI-XVII, indicau eclatant moda seniorială din goticul internaţional şi din prima Renaştere a Apusului din Bizanţul paleolog şi din „Bizanţul după Bizanţ”. O făceau în Moldova, fragmentele costumului domnesc din mormântul lui Alexandru cel Bun de la Bistriţa sau cele dintr-un spaţiu funerar de la Mirăuţii Sucevei, iar în Ţara Românească descoperiri similare de la Curtea de Argeş. Catifeaua cusută cu fir de aur şi argint, cu vrejuri, palmete şi fructe de rodie, cu analogii la Florenţa şi la Veneţia, stofe lombarde, postavurile flamade de Ypres şi Louvain sau mătăsurile din Orient, „sendalul” şi „kamha” se încrucişau pe drumurile de negoţ moldave şi muntene, oltene şi transilvane, după cum ne lasă să o ştim documente de vamă şi privilegii domneşti, tablouri votive din lăcaşuri, miniaturi de manuscris, efigii monetare ale Muşatinilor şi Basarabilor. Veşmântul medieval de pe meridianul carpato-dunărean respiră un aer european ce ne deschide orizontul unei lumi de sinteză culturală. Specialiştii laboratorului zonal de conservare-restaurare din cadrul Muzeului Național al Bucovinei, au reuşit să redea strălucirii de odinioară brâie, acoperăminte ce cap, anterie, coafe, pălării, marame, năframe din mătase brocart, atlas, catifea ornate cu dantele şi broderii, pasmanterii cu fir preţios din veacurile XV, XVI şi XVII, găsite – odată cu bijuterii de argint aurit şi pietre semipreţioase – în săpăturile arheologice făcute în ultimele decenii la Suceava, Siret, Probota, Bălineşti şi care au aparţinut unor dregători şi boieroaice din neamurile înalte ale Moldovei (Stroici, de pildă).

Alăturate imaginilor mai avem și povestea bijuteriilor medievale prezentată de muzeograful Ana Maria Ifrimescu, după studiul diverselor izvoare istorice: „Obiectele de podoabă au circulat în perioada medievală în strânsă legătură cu vestimentația, împreună contribuind la fastul acelei epoci. Având atât rol decorativ cât și funcțional, acele de voal cu figuri în formă de pasăre la capete erau destinate fixării și decorării acoperămintelor pentru cap, un exemplu fiind piesele descoperite în mormântul de nobilă de la Probota, din familia urmașilor lui Petru Rareș. Veșmântul nobilei era decorat cu fir de aur, pietre semiprețioase, 30 de nasturi din argint aurit. Garnitura de giuvaere era formată din cercei cu mărgele din aur cu inserții colorate din pietre prețioase și semiprețioase, un inel cu rubin, două ace de voal rotunde plate și altul cu rozete aplicate. Acele de voal cu capetele în formă de rozetă sunt specifice costumului femeiesc din secolele XV-XVII, iar costumului bărbătesc, îi sunt specifice agrafele-surguciuri prețioase purtate la pălării sau căciuli, împrumutate din moda orientală. Inelele accentuau statutul social al persoanei care le purta, pe ele fiind făcute inscripții cu numele, rangul acesteia, fiind descoperite și inele sigilare, cu camee, cu inserții colorate, granulare sau cu reprezentări gravate geometrice, vegetale, antropomorfe și zoomorfe. Podoabele constituiau deseori țintele expedițiilor aprige și dese de jaf. Pe de altă parte, posesorii bijuteriilor nu erau conștienți că valoarea unei bijuterii nu stă numai în valoarea metalului prețios, ci și în lucrătura lui. Numeroase podoabe medievale din țările românești au luat calea Constantinopolului sau Apusului o dată cu darurile către Poartă pentru obținerea sau păstrarea domniei. Altele au dispărut după ce marile cripte voievodale sau boierești au fost profanate. Dar totuși, piesele salvate sunt suficiente pentru a creiona, cu precizie, evoluția bijuteriilor în cuprinsul epocii medievale, pentru a stabili tipul și formele particulare ale unui secol sau altul, ale unei generații sau alta”. Dacă veți rămâne on-line cu noi, cei interesați de istorie și de tainele sale, veți afla că acesta este doar începutul, pentru că vom reveni cu alte obiecte și alte legende încă neștiute și necunoscute! (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*