Genereții…

Eram în parc, elevii de la „Lazăr” abia ieșiseră de la școală și se distrau la computere. Asta fac când îi văd, se joacă la mobil. Și un tânăr a ieșit dintr-un grup și m-a oprit. Eu tocmai îmi făceam turele de mișcare. Și mi-a spus că vrea să afle părerea mea. „Uitați aici!”, și mi-a arătat pe laptop ce a făcut el. Un joc din linii și forme geometrice, care se mișcau și se aranjau în alt fel atunci când  butonai. Și a venit lângă el și o fată din grup, care a început să butoneze. Se vedea că era în temă, era prietena lui, fiindcă el i-a trecut imediat un braț după gât. Poți să te joci cât vrei, a spus ea, poți să fii artist, să compui ce imagini vrei. Sigur, sunt imagini abstracte.

Foarte frumos, i-am spus inventatorului, foarte ingenios, dar eu am văzut azi, la intersecția de la Biserica luterană, un accident. Și am remarcat că toți șoferii de la intersecție vorbeau la mobil. Asta este imaginea traficului, toți conduc cu mobilul la ureche. Și este imposibil ca din o sută de astfel de conducători, unul să nu fie atent și să nu facă un accident. Și nici nu le pasă. Îi dau înainte cu mobilul. E frumos ce faci, dar trebuie să fii atent și la ce se întâmplă în jurul tău, în lume, nu crezi?!

– Noi suntem altă generație, zice el. Dvs din ce generație sunteți?

– Păi am 77 de ani. Ar fi să zic a cincea generație sau, după o altă clasificare, a opta generație. Unii socotesc generațiile din zece în zece ani. Dar cred că mai corect e să zicem cum spun bătrânii, „din tată-n fiu”. Eu aș fixa generațiile din 20 în 20 de ani sau chiar din 30 în 30 de ani, dacă ar fi să apelez la o altă definiție a generației, la formularea „din epocă în epocă”. Oricum, dacă tu ai vreo 17 ani, ne despart cam cinci generații.

– Păi de asta nu ne înțelegem, face el.

– Dar de ce să nu ne înțelegem?, zic. Toate generațiile trebuie să aibă ceva în comun, care să le lege, să le apropie, și altceva care să le diferențieze. Prin ceea ce fac eu, mă consider contemporan cu generația lui Palton, deși ne diferențiază atâtea epoci. Eu am înțeles ce-ai făcut, dat tu nu ai înțeles ce ți-am spus eu.

– Ce mi-ați spus?

– Să fii atent la ce e în jur, la cum conduci în viață, să nu faci accidente. Altfel spus, ca să-ți traduc, voi faceți parte dintr-o generație care trebuie să se pregătească să ia frâiele țării în mâini.

– A cărei țări?

– A României.

Ha, ha, ha, ce, asta-i țară? Abia aștept să termin liceul ăsta idiot și s-o întind afară.

– Așa gândiți voi toți, toată generația voastră?

– Da, îmi răspunde fata.

– Dar tinerii care au murit la revoluția din decembrie ’89, care erau ca voi, nu au gândit așa. Ei au murit ca voi să fiți liberi. Chiar acesta și era sloganul lor „vom muri și vom fi liberi!”.

– Treaba lor, fiecare generație cu sacrificiul ei și cu mandolina ei. Ei și-au făcut treaba, asta a fost treaba lor, să lupte pentru libertate. Iar treaba noastră este să profităm de libertate.

– Și țara? Cui o lăsați?

– Păi lui Ciocanis, lui Mâțu, Țuțu, are cine să-și bată joc de ea. Nu e problema noastră.

– NU se poate să gândești așa. Fiecare generație trebuie să se sacrifice pentru țară.

– Dar țara ce a făcut pentru mine? Nimic. De ce să mă sacrific pentru ea?

– Cum n-a făcut nimic? Îți face vaccinuri gratuit.

– Ce, ea îmi face? Vaccinurile sunt primite din afară, sunt cadou. Ea doar profită.

– Dar văd că toți purtați mască.

– Și măștile sunt tot de la occidentali.

– De ce le purtați?

– Așa cere legea, altfel te amendează. Și de unde bani?

– Dar o să treacă și asta!, spune fata.

– Dar cum?, asta-i problema.

– Cum-necum, o să treacă. Fiecare cu norocul lui.

– Moartea-i bună, că mai curăță bălăriile, zic. Dar păcat că lovește și câte un pom înflorit.

Ce era să le mai spun? Doar atât: Țara trebuie să-și continue firul din generație în generație. Ceea ce trebuie să aibă în comun generațiile este patria. Cum era în Grecia antică. Și în amfiteatre, ca la Epidavros, orice piesă care se juca, fie comedie, fie tragedie, avea același decor de fundal: patria. Un decor unic. Patria este ceea ce leagă generațiile. Și, indiferent de generație, trebuie ca firul să nu se rupă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*