„Jocul cu moartea”

Motto: ,,Nu uitați trecutul dacă vreți să aveți viitor”- Septimiu Chelcea

Parafrazândul pe Zaharia Stancu, acest joc cu moartea apare ca o mască hidoasă a instinctului de animal ce zace în om. Noi oamenii simpli de-a lungul timpului am spus despre acești conducători că sunt nebuni, ei au spus despre noi că suntem proști, dar mereu am fost angrenați la roțile istoriei și mereu ,,nebunii” au împins „prostimea” spre un război pe care nu l-a înțeles nimeni. Istoria se repetă, avem aceleași personaje care apar pe scena timpului la un interval de cel mult o sută de ani.

„E greu să iei parte la război și să nu omori oameni. Pe unii îi omori de departe, când tu stai în tranșee și ei năvălesc la atac. Ochești unul care-ți cade mai bine în cătarea armei. Mâna, afurisită, nu tremură. Tragi. Și vezi cum omul în care ai tras se prăvălește pe brânci ori pe spate și nu se mai ridică. Ochești altul. Și așa mai departe. Pe ăștia nu-i știi cum arată la față. Nu știi dacă sunt tineri ori bătrâni. Nu le vezi obrazul. De departe toți soldații se asemuie între ei, ca doua picături de apă. Aceleași uniforme, aceleași căști, fug Ia fel, aleargă la fel, se târăsc pe brânci la fel. Oamenii pe care-i omori de departe nu-ți tulbură niciodată nici gândul, nici somnul. În văpaia focului, pe front, te simți grozav de nenorocit când tragi într-un dușman si nu-l vezi căzând. Este ca și cum, aflându-te la vânătoare, tragi într-un iepure, și iepurele, în loc să se dea o dată, de doua ori peste cap și să nu se mai scoale, fuge și se ascunde în tufiș. În război, viața omului e ieftină. Nu mai face doi bani”.-Zaharia Stancu

„Dacă în romanul Intermitențele morții al lui Jose Saramago moartea face un pact de neagresiune cu omeniriea, luând decizia de a-și suspenda activitatea (atât de necesară, declară autorul portughez), în piesa de teatru Jocul de-a măcelul a lui Eugen Ionescu moartea apasă pe accelerație într-o adevărată cursă nebună spre neant, intrând în oameni ca o bilă de popice.”

Jocul cu moartea și jocul de-a măcelul, dar nimeni nu face nici-un pact de neagresiune cu timpul, un timp ce a fost dictat de cine știe cine aflat la butoanele supreme. Vorbeam despre acești noi Zei și despre asemănările pe care le regăsim în istorie, și poate de aceea am ales atenționarea lui Bejamin Freedman pe care a rostit-o în discursul din 1961 la Washington: „Vom suferi aceeași soartă pe care a suferit-o Germania și din același motiv”. El știa ce spune, el fusese în cele mai înalte poziții ale organizațiilor evreiești. El a avut relații cu: Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy și John F. Kennedy. Acest mesaj a fost prezentat în unele medii ca fiind învechit și minor, dar acest avertisment este, poate astăzi, mai actual și mai urgent, un avertisment făcut către Occident.

„Aici în statele Unite, sioniști și co-religioșiilor au format controlul guvernului nostru. Din mai multe motive, prea multe și complexe de discutat acum, sioniști și co-religioșii lor conduc SUA ca și cum ar fi monarhii absoluți ai acestei țări. Acum trebuie să înțelegeți că această afirmație este foarte lungă, dar perimiteți-mi să vă arăt ce s-a întâmplat în timp ce noi Dormeam. Ce s-a întâmplat? Primul Război Mondial a început în vara anului 1914. Sunt foarte puțini oameni de vârsta mea care își amintesc aici. Războiul a fost compus pe de o parte de Marea Britanie, Franța și Rusia; iar în cealaltă de Germania, Imperiul Austro-Ungar și Turcia. În doi ani Germania câștigase războiul: nu numai că l-a câștigat nominal, ci l-a câștigat în cele din urmă. Submarinele Germane care au fost o surpriză pentru lume, au măturat toți inamicii în Oceanul Atlantic. Marea Britanie era încă acolo fără muniție pentru soladații săi, cu o aprovizionare cu mâncare pentru o săptămână- și după accea foamea.”

Ne întoarcem în timp pentru a arăta cum istoria se repetă așa cum se repetă și jocul cu moartea, dar noi o să continuăm în numărul viitor cu această incursiune pe care o face Benjamin Freedman în istoria recentă a umanității.

Așa cum spunea tot marele Profesor Septimiu Chelcea: „Politețea deschide multe uși, dar faptele bune le ține deschise”. Să avem încredere în ușile deschise și poate istoria se ,,resetează” și ea. De unde acest cuvânt…? Reset…!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*