Și da! Era evident că vom ajunge aici din clipa în care ne-a fost dat să vedem pe sticla televizoarelor o habotnică provaccinistă (dar nu neapărat și vaccinată!) atârnându-și fața plină de gloria momentului peste mesajul netaxat de apărătorii libertăților… „Emisiune liberă de nevaccinați”… O erată umană pironindu-și privirea voit „paukeristă” dar, în esență, reușind doar o privire imbecilă… Și nu ca retard… Iar întrebarea nu este dacă suntem gata să acceptăm astfel de noi comisari de sistem, ci dacă ne vom mai putea împotrivi față de prezența acestor sinistre prezențe la ușile magazinelor, mijloacelor de transport și, cel mai grav, al locurilor de muncă…
Dincolo de privirile muștruluitoare ale unor asemenea dudui, ar trebui să vedem ce facem… Ce mai putem face… Suntem o societate, poate nu atât încă democratică, esențial, dar măcar încă liberă… Fie și doar pe câteva dintre paliere… Pentru că fundamentele economice, suveranitățile de grup, ca națiune și etos, au fost deja închistate în limite pe care ne facem că nu le vedem. Sau poate că le vedem dar nu vrem să le înțelegem, să le cuprindem dimensiunea inversă în piramida dezvoltării și afirmării sociale…
Dar suntem încă liberi!… Iar orice fel de condiționare ce vizează nevoile de bază ale omului se cheamă și șantaj, și discriminare, și segregare și poate ajunge în sfera afectării și chiar a punerii în pericol a vieții și sănătății… Or, ce facem? Permitem (mai degrabă asistăm) prin supunere și lipsă de reacție, la împingerea condiționării în numele binelui sanitar colectiv, prin restricțiile luate în numele dreptului la sănătate al colectivității, înspre o reducere și mai clară sau chiar o suprimare a dreptului individual prin limitarea și interzicerea accesului la sursele de asigurare a nevoilor primare? Înlocuim toate libertățile și drepturile cetățenești ale acelora care nu se aliniază, nu se supun, cu generalizarea unui pseudodrept, născut din forțări, abuzuri, încălcări ale drepturilor fundamentale? Permitem a ne fi rescrisă, mutilată, cartea drepturilor omului, prin punerea între paranteze a libertăților fundamentale și esențiale funcționării societății, și apoi înlocuirea cu pseudodreptul „restartării” care nu generează libertăți ci doar limite?
Dreptul la muncă este prea important pentru a permite reinterpretarea lui chiar și în Parlament… Un for predictibil a acționa mimetic în realitatea analfabetismului funcțional al acelora ce ne conduc și ne fac legi… Dreptul de a munci este în sine o esență izvorâtoare de alte drepturi și libertăți. Și nu poate fi reinterpretat și rescris chiar și printr-o lege… Nici măcar eventuala modificare a Constituției nu ar putea furniza o garanție a lipsei oricărei viitoare forme de abuz în numele unui încă neconturat bine public… Dimpotrivă…
Impunerea unui certificat pentru a putea munci nu va fi nicicând „un pașaport spre libertate și spre normalitate”, ci un „ausweiskarte” al izolării, discriminării, șantajului, umilirii.
Și poate că ar fi de așteptat ca, ulterior, însăși guvernanții să-și revizuiască „viziunea” rasist-pandemică vizavi de accesul și dreptul la muncă (impusă de afară, mimetic preluată, nici măcar adaptată realităților interne). Dar nu în sensul de a anula interzicerea accesului celor nevaccinați, ci probabil prin specificarea locurilor și a condițiilor în care vor putea lucra cei nevaccinați… Locurile în care li se va permite accesul, poate în anumite zile, poate pe anumite intervale orare, poate doar cu anumite mijloace de transport ori circulând, ca pietoni, doar pe o parte a trotuarului…
