Pe urmele Dacilor Liberi…

Despre căutătorii de vestigii arheo­lo­gice cu ajutorul detectoarelor de metale, de obicei afli doar când e de rău: când se găsesc gropi săpate ilegal în situri arheologice, ori când poliția intră pe firul unor afaceri murdare, cu comori antice. De data aceasta, arheologii amatori de la „Dacia Crisius”, cu adevărat pasionați de istorie, au scos la iveală tezaure de mare valoare, numeroase cât să umpli o sală a unui mare muzeu de antichități! Doar din pură pasiune au făcut totul și nu au cerut nici un ban drept recompensă pentru ceea ce au des­co­perit. Arheologii amatori de la „Dacia Crisius” s-au ambi­ționat să descopere, piesă cu piesă, un veritabil tezaur dacic, ce demonstrea­ză puternica prezență a acestora acum 2000 de ani în zona Biho­rului, cu mult peste ce ne imaginăm, când vor­bim, generic, despre „dacii liberi”. Afundați pentru început în cărți de istorie, cău­tând apoi indicii în discuții cu specia­liști, scotocind printre pixelii hăr­ților imprimate cu împrejurimile Bihorului, „detectoriștii” de la Aso­­ciația „Dacia Crisius” trăiesc permanent aventura unor desco­pe­riri fasci­nante. Fiind oameni ai muncii de diferite profesii, de luni până vineri, își „trăiesc” emoțiile pa­siunii pentru istorie la capăt de săptămână, când, înarmați cu detectoare pentru metale, descoperă comori nepre­țuite. Cea mai importantă dovadă că „detectoriștii” din Oradea fac o treabă extraordinară este prezența descoperirilor lor într-o expoziție găzduită la Mu­zeul Țării Crișurilor.

Zonă a dacilor liberi, Țara Crișurilor începe să-și dezlege taina istorică prin aceste descoperiri de dată recentă, ale acestor oră­deni pasionați de trecut. În expoziție, la loc de frunte se află două spade din bronz, restaurate perfect, o monedă dintr-un tezaur de 379 de denari, găsit la Peștiș, unică în lume, în care cele două fețe reprezintă realități des­părțite în timp de aproape o jumătate de veac, un alt tezaur, de 99 de denari, obiecte de podoabă din bronz, unelte și arme, dar și o grămadă de săgeți din diferite epoci istorice. Toate aceste descoperiri i-au deter­mi­nat pe arheologii bihoreni de profesie să dea star­tul unor cercetări sistematice, convinși că avem de-a face cu existența unei cetăți dacice importante la Peștiș, localitate componentă a orașului Aleșd din județul Bihor. Numele provine din limba maghiară și înseamnă „ciumă” (lat. pestis = epidemie). Localitatea a fost consemnată pentru prima dată în 1306 sub numele de Solumkeu. Pe dealul de lângă localitate se situază ruinele cetății Sólyomkő (magh. „Piatra Șoimului”), construită între 1242 și 1276 de Pál fiul lui Écs, jupân al regiunii râului Sár (comes de Saar) și jude regal (curialis comes or iudex curiae regiae). În 1316 a fost asediat și cucerit de trupele lui Carol Robert de Anjou. În 1660 a fost predat turcilor la prima somație. Sub Răscoala lui Rákóczi, satul și cetatea erau menținute de curuții care aveau rolul supravegherii garnizoanei imperiale din Oradea și de a controla satele din împrejurimi. Căpitanii săi au fost Szoboszlai Sámuel, mai apoi Horváth György. În 1711 trupele imperiale l-au ocupat și l-au aruncat în aer. Urmează săpături arheologice sistematice, care vor delimita fortificația și sistemele ei de apărare.

Acestea sunt doar câteva dintre descoperirile lor. Ar mai fi un tezaur de 64 de denari din argint descopeit la Cetea, un mormânt tumu­lar de războinic dac la Bălnaca, colane, fibule, inele, un tezaur de 49 de drahme din argint la Vadu Cri­șului, podoabe din aur… Câte muzee din România se pot lăuda cu ast­fel de comori? „Sin­gura noastră motivație e să scoatem la lumină isto­ria adevărată, istoria necu­noscută a acestor locuri. Altceva nu ne interesează. Recompensele acordate prin lege, un­de­va la 30 la sută din valoarea fiecărei des­coperiri, chiar nu ne inte­resează, nici nu le solici­tăm când predăm obiectele găsite. Suntem oa­meni serioși, avem fiecare o mese­rie, ne câștigăm banii din alte munci. O gălea­tă de aur să găsim, o pre­dăm așa cum o scoatem din pă­mânt!”, spune Antonio, stu­dentul la drept. „Satisfacția su­premă este că o găsești. Un dar al pământului, care te ajută să știi cine ești”.

După ce într-una dintre zile au adus la lumină un colan torsadat din argint şi un cercel din acelaşi metal, precum şi un topor din bronz, „detectoriştii” le-au predat imediat primarilor localităţilor unde au făcut descoperirile, arătând că renunţă la orice recompensă care li s-ar cuveni, conform legii. „Duminică, am ieşit cu detectoarele pe un platou din Aştileu, un grup de patru prieteni – Dan Marta, Antonio Nichifor, Constantin Popa şi eu”, a povestit Dan Slăvescu, medic stomatolog în Oradea, unul dintre membrii Asociaţiei Dacia Crisius, care împărtăşesc pasiunea pentru istorie de peste cinci ani. „La un moment dat, Dan Marta a sesizat într-un loc existenţa unor metale şi, după ce a scos pământul cu grijă, a adus la lumină două obiecte din argint extrem de frumoase şi, pe deasupra, nedeteriorate”, spune Slăvescu. Este vorba despre un colan din argint, torsadat (numit de arheologi torques) şi un cercel, tot din argint, specifice perioadei târzii a Epocii Fierului, secolele I î.Hr. – I d.Hr. „Colanul are o greutate de 62 de grame. Este realizat dintr-o bară subţire de argint, rectangulară în secţiune şi torsionată, cu capetele întoarse, unul dintre acestea fiind terminat cu un buton conic. Cercelul are 6 grame şi o formă circulară, realizat din sârmă de argint subţiată treptat, ambele extremităţi rămase libere, iar una terminată şi ea cu un buton conic, pentru prindere”, a descris cele două obiecte dr. Slăvescu. Obiecte similare au fost catalogate de specialiştii Muzeului Naţional de Istorie, în lucrarea „Aurul şi argintul dacic al României”, publicată la Bucureşti în 2018, ca fiind dovezi ale civilizaţiei extrem de bogate a dacilor. În aceeași zi, dar într-o altă zonă a judeţului, într-o localitate din comuna Lăzăreni, alţi trei membri ai Asociaţiei Dacia Crisius, au făcut şi ei, alte descoperiri. „Colegii Florin Andrei Clitan, Silviu Tamaş şi Vlad Şuta au adus la lumină două monede din argint, tetradrahme de tip Illyra Apollonia, datând cel mai probabil din aceeaşi perioadă, secolul I î.Hr., şi un topor din fier”, spune Dan Slăvescu. Atât podoabele din argint descoperite în Aştileu, cât şi monedele şi unealta găsite în Lăzăreni, au fost predate primăriilor celor două comune, la mai puţin de 72 ore de la descoperire. „Am preferat să le predăm primăriilor, dar am anunţat şi Direcţia pentru Cultură a judeţului, personal pe doamna directoare Adriana Ruge, pentru a lua măsurile legale ce se impun, de la notificarea Muzeului Ţării Crişurilor, ca în 12 luni să poată fi începute cercetări arheologice în cele două situri, precum şi pentru a informa primăriile că trebuie dispusă oprirea oricăror lucrări pe o rază de 500 metri în jurul locurilor unde s-au făcut descoperirile”, a explicat reprezentantul Asociaţiei Dacia Crisius. Trebuie precizat că, la fel cum au procedat şi anterior când au descoperit obiecte de valoare arheologică, detectoriştii de la Dacia Crisius au renunţat la orice recompensă, deşi aceasta li se cuvine conform legii. „Pentru noi, cea mai mare satisfacţie este că reuşim să aducem la lumină dovezi care arată că istoria dacilor în zona Bihorului este mult mai bogată decât se credea”, a explicat Dan Slăvescu.

Membrii Asociaţiei Dacia Crisius – poliţişti, studenţi, ingineri, medici – au descoperit în iulie 2020 pe raza comunei Lugaşu de Jos inclusiv vestigiile unei cetăţi dacice, de unde au scos la lumină un adevărat tezaur: într-o serie 19 monede din argint, 21 verigi şi tot atâtea monede din bronz, 53 bucăţi ceramică, 3 topoare, 50 de alte obiecte din fier şi 5 din bronz neidentificate (predate iniţial Primăriei Brusturi), iar în altă serie 17 verigi şi 2 monede din bronz, alte 7 obiecte din bronz şi 15 din fier, două vârfuri de suliţă, un cuţit tip sica şi o potcoavă (predate Primăriei Lugaşu de Jos). În luna aprilie a acestui an, membrii Asociaţiei au descoperit, însă, că deşi anunţaseră atât Primăria Lugaşu de Jos, cât şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură, primarul Sorban Levente şi directoarea Adriana Ruge nu au luat măsurile legale obligatorii de protejare a sitului arheologic, o parte din acesta fiind distrus ulterior prin tăieri de arbori de către reprezentanţi ai asociaţiei urbariale Silvana, conduse chiar de edilul UDMR-ist.

Prin acțiunile dezinteresate ale acestor iubitori de istorie și modul organizat în care o fac se pun pe hartă locații importante ale vieții sociale de acum 2000 de ani, completându-se astfel rețeaua de așezări și cetăți dacice din Țara Crișurilor. (G.V.G.)

One Response to Pe urmele Dacilor Liberi…

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *