Mamifer de acum 70 milioane de ani descoperit la Nălaț-Vad

Surprizele din „Insula Hațeg” – sit paleontologic unic pentru Europa – continuă să ne surprindă. După cuiburile cu ouă de dinozaur și dinozaurii numiți „pitici” descoperiți doar aici (Balaurul bondoc), după cel mai mare dinozaur zburător (Hatzegopteryx thambema), crocodilul primitiv Theriosuchus și mamiferul Litovoi tholocephalus o nouă specie de multituberculat (Kogaionon radulescui) a fost descoperită în depozitele cretacice din Hațeg, iar în prezent este găzduită în colecția Muzeului de Paleontologie-Stratigrafie ce funcţionează în cadrul Departamentului de Geologie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. O echipă mixtă româno-belgiană de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Muzeul Județean Mureș (Vlad Codrea, Alexandru Solomon), alături de Institutul Regal de Științele naturii din Bruxelles, Belgia (Thierry Smith, Ghéreint Devillet) a descris o nouă specie de mamifer primitiv de la finalul Mezozoicului, pornind de la o descoperire mai veche realizată de prof. dr. Vlad Codrea.

Descoperirea a fost publicată în revista „Journal of Mammalian Evolution”, iar specia are la bază un fragment de craniu asociat cu un premolar inferior și un fragment de mandibulă al altui individ. Fragmentul de craniu cu dinți asociați și cel de mandibulă au fost descoperite la Nălaț-Vad (jud. Hunedoara), în roci având vârste estimate în jur de 70 milioane de ani care dovedesc posibila existență a unui domeniu insular, așa-numita „Insulă Hațeg”. „Kogaionon radulescui” este o specie de mamifer multituberculat din grupul kogaionidelor dedicată regretatului paleontolog bucureștean Constantin Rădulescu, fost director al Institutului de Speologie „Emil Racoviță”. Astfel de mamifere, dar din specii diferite, au mai fost descrise din Hațeg și din alte teritorii românești, precum sud-vestul Bazinului Transilvaniei sau Poiana Ruscă. Analizele caracterelor morfologice ale acestor viețuitoare au permis paleontologilor să demonstreze că taxonul semnalat în 2018 drept „Litovoi tholocephalos” de la Pui, Bazinul Hațeg, nu este altceva decât un sinonim a ceea ce fusese anterior descris cu ani în urmă, din aceeași localitate drept „Barbatodon transylvanicus”. Cum genul Litovoi (caracterizat de autorii studiului din 2018 drept un animal „cu creier mic”) fusese dedicat voievodului care stăpânise în Evul Mediu ținuturile Olteniei de Nord și Hațegului, prin noua contribuție recent publicată, asistăm la a doua sa „moarte”, cea dintre numirile zoologice. Noua descoperire demonstrează pe de o parte diversitatea vechilor faune hațegane, iar pe de alta aduce claritate în sistematica mamiferelor ce ne-au precedat cu milioane de ani în urmă, servind de asemeni la înțelegerea vechilor medii de viață precum și a faunelor care le-au populat. De asemenea, acest nou taxon completează seria de descoperiri realizate recent de către echipa de cercetare condusă de prof. Vlad Codrea.

„Insula Hațeg” a fost o insulă tropicală din Oceanul Tethys, în timpul erei Cretacic (147 – 65 milioane ani în urmă). Aceasta se situa în zona care corespunde azi „Bazinului Hațeg” sau „Țării Hațegului”, de unde și numele insulei. Se crede că pe insulă trăiau dinozauri pitici. Paleontologul Franz Nopcsa a introdus teoria conform căreia mărimea animalelor era determinată de disponibilitatea limitată de resurse pe care le presupunea mediul insular. De aici și forma specifică de piticism întâlnită la scheletele de dinozauri descoperite în zonă. Teoria „nanismului insular” a lui Nopcsa a devenit general acceptată. Noile descoperiri sugerează însă că nu toți dinozaurii din Hațeg au avut talii modeste, existând unele exemplare care atingeau lungimi de până la 15 m, ceea ce cu greu poate fi interpretat ca „pitic”. Aici au fost identificate circa 10 specii de dinozauri care au trăit doar pe această insulă, printre care amintim: Hatzegopteryx thambema (un pterozaur), Rhabdodon priscus (un ornitopod), Telmatosaurus transylvanicus (un hadrozaur), Struthiosaurus transylvanicus (un nodozaur), Magyarosaurus dacus (un titanozaur), Elopteryx nopcsai (un theropod), Megalosaurus hungaricus (un theropod), etc. Prin acestă specificitate a sa, zona fosiliferă a Insulei Hațeg aduce permanent noi surprize în cercetarea paleontologică mondială. Având în vedere aceste descoperiri, ar trebui creat aici un muzeu unde să se poată vedea aceste exponate (Dinozaurii din Hațeg), reconstituiri ale animalelor din acea perioadă, să se facă proiecții de filme documentare cu tematica cercetărilor întreprinse și să se creeze un traseu de vizitare, cu ghizi competenți. Dintre siturile fosile din Cretacicul târziu al Europei, doar cele din așa-numita „Insulă Hațeg” din Transilvania, vestul României, sunt remarcabile prin abundența lor în rămășițe de mamifere. În mod curios, toți aparțin unei singure familii de multituberculați, „Kogaionidae”, una dintre familiile rare care au supraviețuit extincției în masă Cretacic-Paleogen în Europa. Kogaionidele sunt reprezentate în mare parte de dinți izolați, cu excepția a trei cranii parțiale mari din formațiunea Maastrichtiană Sânpetru din bazinul Hațeg, care au fost descrise din localitatea Sânpetru drept „Kogaionon ungureanui” și din localitatea Pui sub numele de „Barbatodon transylvanicus” și „Litovoi tholocephalos”. Aici raportăm pentru prima dată descoperirea unui craniu parțial asociat cu p4 al unui kogaionid de dimensiuni mici din localitatea Nălaț-Vad din formațiunea Sânpetru pe care îl referim la „Kogaionon radulescui”, sp. noiembrie Se efectuează o analiză filogenetică actualizată, care include șapte kogaionide maastrichtiene și paleocene și confirmă faptul că Kogaionidae este o cladă monofiletică la baza „Cimolodonta”. Kogaionon diferă de Barbatodon prin botul său mai îngust, P1 proporțional mai mic, partea anterioară mai îngustă a P4 cu patru cuspizi de dimensiuni similare în rândul mijlociu, M1 mai pătrat sau rotunjit cu un rând lingual anteroposterior mai lung și p4 mai scurt (cel puțin pentru K. radulescui). „Litovoi tholocephalos” este considerat aici a fi un sinonim junior al „B. Transylvanicus”. În ciuda vârstei lor maastrichtiene, morfologia dentară foarte simplă și conservatoare a acestor kogaionide românești sugerează că acestea provin dintr-un strămoș asemănător eobaataridului care se dispersează din Asia sau posibil deja existent în Europa, între Barremian și Albian, cu 40 până la 55 milioane de ani mai devreme. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*