S-a născut un sfânt în Cer…

Ne-a părăsit cel mai iubit ierarh pe care l-a avut Mitropolia Clujului. PF Vasile Someșanul era iubit, atât de credincioși, cât și de tot clerul din eparhie pentru blândețea, smerenia și viața duhovnicească desăvârșită. Mitropolitul Bartolomeu a fost iubit, dar și temut în eparhie, având și numeroși adversari, dar Preasfinția sa Vasile era iubit de toți. Știu de la numeroși preoți din eparhie că majoritatea acestora când aveau o problemă duhovnicească se consultau cu Preasfințitul și plecau întotdeauna cu sfatul cel mai bun și cu „sufletul în rai”. Nu întâmplător întreaga suflare ortodoxă românească a reacționat cu durere la aflarea plecării Preasfințitului Vasile la cele veșnice. PF Daniel a trimis un mesaj de condoleanță edificator: „Am aflat cu multă durere în suflet de trecerea din această viaţă a Preasfinţitului Părinte Vasile Someșanul, fost Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului şi Clujului, arhipăstor misionar şi harnic, promotor şi apărător înţelept al spiritualităţii şi tradiției ortodoxe româneşti, cu o bogată activitate social-filantropică.” IPS Andrei, mitropolitul Clujului, care i-a fost în 1995 naș de călugărie la Alba-Iulia de Buna-Vestire Preasfințitului Vasile, lucru mai puțin știut de lume, a scris un necrolog elocvent: „A fost cunoscut ca un ierarh jertfelnic, iubitor, altruist. Nu a știut spune niciodată nu. Toți necăjiții, toți bolnavii, toți cei ce aveau probleme, găseau ușa deschisă la Preasfințitul Vasile Someșanul. Ba, mai mult, alerga din zori și până-n noapte oriunde era solicitat”, a declarat Înaltpreasfinţia Sa despre PS Vasile la Radio Renaşterea. Mitropolitul Clujului a precizat că este greu să sublinieze în câteva fraze ce om deosebit a fost Preasfinţitul Părinte Vasile. Înaltpreasfinţia Sa şi-a exprimat nădejdea că „vlădica Vasile se odihnește acum de toate ostenelile lui, pentru că multă jertfă a făcut”. Preasfinția sa Vasile a fost ctitorul Centrului de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” din Cluj-Napoca, care a alinat suferințele a mii de români.

Preasfințitul Vasile s-a tras dintr-o familie de oameni simpli și sărmani din satul Mănăștur, azi marele cartier al orașului. A pornit de jos. A făcut liceul la seral, apoi a ales calea Teologiei, urmând cursul facultății din Sibiu. În 1976 a obținut licența în Teologie la Sibiu. A devenit preot celib în 1977 în parohia Sfinții Apostoli Petru și Pavel din carteirul Grigorescu, iar arhiepiscopul Teofil Herineanu i-a acordat titlul de iconom în 1987. În anul universitar 1990-1991 a fost si duhovnic-asistent la Institutul Teologic Ortodox de grad Universitar din Cluj-Napoca (azi Facultatea de Teologie Ortodoxă), fiind un preot model pentru studenții teologi. Personal l-am cunoscut pe preotul Vasile Flueraș, încă de când era profesor la institutul teologic. Locuia în cartierul Mănăștur și ne întâlneam zilnic pe traseul autobuzului „șase” sau „șapte”. Eu mergeam la facultate, dânsul la institutul ortodox. Era de o modestie desăvârșită. Până în 1998, când a fost hirotonit de Bartolomeu Anania ca Episcop-Vicar, părintele Vasile Flueraș mergea la serviciu sau unde slujea cu troleibusul, îmbrăcat în reverendă. Era smerit cu privirea și răspundea respectuos la salut. De câteva ori a participat și la cenaclurile și seratele literare organizate de Societatea culturală Zalmoxis din Cluj, unde m-am apropiat de dânsul. Aprecia noul val liric de la Cluj. De atunci de câte ori ne întâlneam mă saluta și întreba despre poeții clujeni.

A fost un Episcop vrednic, cu mult har, care a slujit pe Hristos și Mireasa Lui Biserica cu râvnă duhovnicească. Participa și se implica cu râvnă la toate lucrările Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Nu de puține ori ne-am întâlnit la liturghii duminicale în diverse parohii sau mănăstiri din eparhie. Preasfințitul oficia ca un serafim. După ce s-a îmbolnăvit ne-am mai întâlnit de Sărbătoarea Nașterea Sfintei Marii, pe 8 septembrie, la liturghia de la Mănăstirea Cășiel, unde a fost foarte bucuros să mă întâlnească. După slujbă, la agapă, am discutat literatură. Era pasionat și curios despre noul mers al literaturii române. Anii au trecut, iar boala s-a adâncit. S-a pensionat administrativ pe 1 ianuarie 2019, după o slujbă de Sfântul Vasile la Catedrala Mitropolitană, unde a primit o diploma din partea autorității locale. Cât a fost la pat a fost vizitat de floarea clerului ortodox din eparhie și nu numai, pentru a oferi sfaturi duhovnicești celor însetați de adevărul credinței și sfințenie. Țin minte, atunci când era Episcop Vicar cum intra, în instituția administrativă a orașului în care lucram, pe poarta portarului, nu pe ușa principală și se așeza în audiență pe fotoliul din anticameră cu cârja episcopală în mână așteptând cu smerenie și cu privirea în jos să fie primit de mai marii lumii trecătore în cabinet pentru a rezolva probleme adminisrative ale eparhiei. Țin minte că rușinat de situație mă duceam în anticamera audienței, mă puneam în genunchi și îi sărutam mâna spre surprinderea secretarelor. Preasfinția sa era un jertfelnic și altruist, făcea totul pentru Biserica lui Hristos și credincioși spre Slava lui Dumnezeu. Era o icoană vie a sfințeniei. Era un ierarh care se ruga permanent, de aceea inspira ca o rugăciune. Era o permanentă rugăciune. Poate de aceea, mulți preoți clujeni cer canonizarea Preasfințitului Vasile.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*