Responsabilitatea scriitorului de azi pentru generatiile de maine

Într-o lume tot mai bolnavă și mai deposedată de valori fundamentale, asistăm neputincioși și ne intrebăm până unde Doamne? Până când? Valorile familiei fundamentale ca și nucleu de bază al societății sănătoase precum și valorile moral- creștine sunt aruncate in hăul globalismului de dragul universalismului prost ințeles. Serpentina decadenței coboară mai mult decât ne-am fi putut imagina ingurgitând tinerele generații absorbite de culorile vii ale ecranelor. Acum mai mult decât oricând scriitorii poartă responsabilitatea educării noilor generații, a transmiterii valorilor , a predării ștafetei graiului si scrisului românesc celor ce ne vor succede.

Să fii scriitor nu înseamnă doar să scrii, să umpli foi anapoda la întâmplare… categoric nu!

Dacă prin ceea ce scrii nu transmiți ceva valorizant pentru cel care citește ai scris degeaba! Fie că sunt aforisme, snoave, amintiri, un eseu, un roman sau o poezie, toate trebuie să aibă un nimb valoric care să transmită ceva cititorului.În sufletul scriitorului se afla un război de gânduri, un uragan de trăiri, sentimente pe care le așterne mai ordonat (sau nu) într-o scriitură care trebuie să aibă un sens. În fond scrisul este o formă de comunicare, nu? Dar dacă nu comunici nimic?

Sunt foarte multi scriitori/poeți care au primit acest har al scrisului fără să îl ceară din dar ceresc sau universal și care scriu magnific, cu o pană divină, fără prea mare efort, pur și simplu împinși de cosmicitatea interioară care s-a născut în sufletul lor la un moment dat. Aceștia sunt aleși și scriu ceea ce universul le transmite prin gânduri. Citesc zeci de scrieri în fiecare zi și sunt uimită cât de multă esență există în ele cât de valorizante sunt si cât de mult inseamnă pentru literatura contemporană!

Ce-i drept sunt și foarte multe scrieri pe care cititorul nu le poate descifra pentru că acestea nu reusesc să transmită un mesaj . Acesta este punctul pe care doresc sa pun accentul. Recitiți dragi scriitori ceea ce scrieți și vedeți dacă ați reușit să transmiteți un mesaj! Scrierile noastre trebuie să aibă un fir, un izvor de înțelepciune, o morală. Trebuie să fim conștienti că suntem ultima baricadă iar rolul nostru este astăzi mai important decât credeti!

Vremurile s-au schimbat, se citește tot mai puțin și totuși se scrie tot mai mult, de ce? Scrisul a ajuns o formă de eliberare, de decantare a propriilor trăiri, dar nu tot ce se scrie se poate și

publica! Multe dintre acestea arată ca niște jurnale intime cu nuante psihologice. V-ați întrebat câți dintre cei care scriu citesc mai mult decat ce scriu ei? Aici este problema cea mai gravă a societății de azi. Suntem prea ocupați de eul nostru fără să mai privim în jur. Prin lectură ne putem educa, putem învăța sau aprofunda ceea ce cunoaștem deja. Citind cărți descifrăm taine, aflăm lucruri noi, ni se deschid uși spre a gusta din experiențele trăite de alți oameni, devenim mai buni și mai înțelepți.

Tocmai pentru că se citește tot mai puțin cred cu tărie că noi, scriitorii care publicăm, purtăm o mare responsabilitate pe umeri și anume aceea de a transmite prin scris cititorului mesaje reale,

adevărate, pozitive care să-l îmbogățească, să îl valorizeze, să-l ajute să se auto valorizeze. Arta și literatura au fost cele care au salvat multe suflete în vremurile cele mai grele.

Eliberarea sufletului aflat în chingile strânse ale răutăților si necazurilor de tot felul pe care le înfruntăm în ziua de azi, se poate face transmițând mesaje pozitive, gânduri optimiste, valori morale, învățături și valori creștine căci pana scriitorului este arma sa cea mai de preț!

Mihaela CD,

Uniunea Scriitorilor din Canada TWUC

Președinte World Poets Association Canada

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*