Comuna Ștefăneștii de Jos – Tradiție și viitor

Ștefăneștii de Jos (în trecut cunoscută și ca Ștefănești-Lipovățul și Ștefănești) este o comună din județul Ilfov, formată din satele Crețuleasca, Ștefăneștii de Jos (reședința) și Ștefăneștii de Sus. Este așezată în partea de nord-est a Bucureștiului, la o distanță de 15 kilometri.  Comuna Ștefăneștii de Jos se află în centrul județului, la nord-est de București, în câmpia Vlăsiei, pe malurile râului Pasărea, iar relieful ei este cel specific zonei de câmpie. Comuna se întinde pe o suprafață de 32 km², localitățile aflându-se de o parte și de alta a bălților formate de râu. La intrarea în Ștefănești se află o pădure (Lipoveanca-Vulpache) care se întinde și pe o parte a comunei. Pădurile Runcu și Lipoveanca-Vulpache fac parte din foștii codri ai Vlăsiei. Prima atestare documentară a comunei apare în „Documente privind istoria României veacului al XVII-lea”, unde satul Ștefăneștii de Jos este amintit pentru prima dată sub numele de Lipovățu, în anul 1623, când domnitorul Radu Vodă de la Afumați îi dăruiește lui Stanciu Logofăt, o parte din satul Fundeni, care este în comuna Colentina, pe malul apei cu același nume, și o parte din Grădiște. Tot lui Stanciu Logofăt îi dăruia pământul de la hotarul Fundenilor până la hotarul Lipoveților și hotarul Afumaților, pentru a-i fi vecin. Râmniceanu Dimitrie, în cartea sa „București 1866”, nota despre hotarul moșiei Lipovățul-Ștefănești, din districtul Ilfov, plasa Dâmbovița, că este proprietatea doamnei Eliza Filipescu. Din arhivele comunei Ștefăneștii de Jos, numele localității este găsit într-un act de executare al unei hotărâri judecătorești din anul 1874. Comuna poartă numele de Ștefăneștii-Lipova și era alcătuită din patru sate: Ștefăneștii de Jos, Ștefăneștii de Sus, Pasărea Boltași și Crețuleasca. Satul Ștefăneștii de Jos este așezat în sudul comunei și locuit în 1874 jumătate de români și jumătate de romi dezrobiți în anul 1863. Primul nume de latifundiar de care își amintesc localnicii ca ar fi stăpânit moșia este al lui Alecu Filipescu, poreclit „Vulpe” (o parte a satului încă se mai numește „Vulpe” și astăzi). Despre el se știa că ar fi boier divanist care a jucat un rol în istoria țării și mai târziu, după încetarea domniilor fanariote. Romii au fost aduși de la mănăstirile Snagov, Căldărușani și Pasărea, fiind mai numeroși decât în alte localități din preajma Capitalei. Tot în satul Ștefăneștii de Jos, un boier pe numele Cristescu, stăpânea aproape 120 ha și arăta preocupare mare față de administrarea moșiei, familia acestuia locuind chiar în comună. Mai târziu, o parte din  moșia lui Alecu Filipescu a trecut în stăpânirea familiei Basarab-Brâncoveanu, care înstrăinează cea mai mare parte din ea către locuitori, spre sfârșitul anilor 1940. Satul Ștefăneștii de Sus a fost întemeiat pe malul stâng al bălții Pasărea, unde era moșia cea mai întinsă, stăpânită de fiica lui Dinu Brătianu, Elena. Istoria spune că acest sat și-a luat numele de la un oarecare Ștefan, căpetenie de haiduci, fiind întemeiat după anul 1812, prin contopirea locuitorilor băștinași cu un număr de refugiați basarabeni. La rândul său, satul Pasărea Boltași era așezat și el tot pe malul stâng al bălții Pasărea. Acesta a fost locuit inițial de urmașiu unor negustori valahi. Bătrânii spun că până la primul război mondial, chiar și după acesta, satul a făcut parte din comuna Afumați și ar fi luat ființă în urma revoluției condusă de Tudor Vladimirescu. Satul Crețuleasca este cel mai mic dintre satele care alcătuiesc comuna. Se pare că acesta a luat ființă la sfârșitul secolului al XVIII-lea, precedând așezarea imediat următoare, întemeiată pe malul stâng al bălții Pasărea, ce a fost denumită Ștefăneștii de Sus.

Dar, denumirea anterioară sub care era cunoscută comuna era Ștefănești-Lipovețu (amintit pentru prima oară în analele istorice din anul 1623). De asemenea, într-un trecut al comunei mai îndepărtat, aceasta mai cuprindea și satul Boldu. Comuna sub numele de Ștefănești-Lipovățu apare citată într-o carte din 1892 (la acea vreme, județul făcea parte din plasa Dâmbovița) și avea în componență satele Boldu, Crețulești-Lipoveți, Ștefăneștii de Sus, Ștefăneștii de Jos. La acea dată, se menționează că populația comunei se ridica la 1.714 locuitori și avea 374 de case, 3 bordeie și o suprafață totală de 3.076 ha. În anul 1915, comuna Ștefănești Lipovățu apare ca făcând parte din plasa Băneasa, având în componență 5 sate: Ștefăneștii de Sus, Ștefăneștii de Jos, Ștefăneștii-Pasărea, Crețuleasca Lipovățu și Boldu. În 1915, comuna avea 372 de case locuite, 18 nelocuite, 1.993 locuitori, 3 conace de moșii, o bancă populară, o moară pe benzină, 3 biserici ortodoxe, o școală, o primărie, o agenție poștală și telefonică, o jandarmerie și 3 cârciumi. Crețulești-Lipovățu era unul dintre primele sate care au format comuna. Satul este așezat în vestul comunei actuale, pe malul drept al bălții Pasărea. În 1892, satul se întindea pe o suprafață de 762 ha, cu o populație de 152 locuitori. Satul avea o biserică (construită în 1818), o școală mixtă pentru băieți și fete, o cârciumă, un eleșteu și un număr de capete de vite. Astăzi, satul se numește doar Crețuleasca, din vechea așezare dăinuind doar biserica (actualmente monument istoric), după ce în vremea comunismului satul a fost aproape desființat. Ștefăneștii de Jos (reședința comunei) este satul care dă numele localității și provine, conform tradiției populare, de la un boier Ștefan, sau Ștefănescu, care a avut legături cu revoluția lui Tudor Vladimirescu. La 1892, satul Ștefăneștii de Jos se întindea pe o suprafață de 1021 ha, având 543 de locuitori. La acea dată, moșia era deținută de doamna Elena Filipescu care, după cum ne spun documentele vremii „…are 750 ha și locuitori 271. Proprietarul cultiva 430 ha (20 stepă, 300 pădure)…”. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul 1 Mai al orașului regional București, din care a făcut parte până în 1968. Atunci, a fost inclusă în județul Ilfov, a primit numele actual de Ștefăneștii de Jos și a căpătat actuala componență, după ce satul Pasărea-Boltași a fost desființat și inclus în satul Ștefăneștii de Sus. În 1981, a trecut în Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov.

Patru obiective din comuna Ștefăneștii de Jos sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice — situl de la Crețuleasca, aflat pe malul drept al râului Pasărea, în marginea vestică a satului, cuprinde o așezare geto-dacică, una daco-romană, una din secolele al III-lea și al IV-lea e.n. și una din secolele al IX-lea și al X-lea; situl de la Ștefăneștii de Jos, aflat în marginea de nord-est a satului, cuprinde așezări din Epoca Bronzului, epoca geto-dacică și secolele al IX-lea și al X-lea. Celelalte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură — biserica cu hramurile „Sfinții Împărați Constantin și Elena” și „Sfântul Nicolae” din Crețuleasca, construită în 1669 și refăcută în 1818; și biserica „Sfântul Nicolae” din Ștefăneștii de Sus, ridicată în 1812–1815.

În perioada de boom imobiliar din anii 2005–2008 din România, comuna a fost ținta unor proiecte de dezvoltare, dintre care doar Cosmopolis, dezvoltat de compania turcească Opus Development a avut o oarecare finalitate, vânzând până în 2011 circa jumătate din apartamentele construite. Un alt proiect al companiei spaniole Fadesa, în valoare de peste un miliard de euro, a fost anulat, deoarece Fadesa a fost grav afectată de criza economică de la sfârșitul primului deceniu al secolului al XXI-lea; firma încerca în 2011 să valorifice terenul achiziționat cu investiții mai mici sau prin vânzări.

Comuna Ștefănești de Jos are patru biserici, câte una în fiecare sat (cartier). Prima dintre aceste biserici, care în prezent poartă hramul „Sf Arhangheli Mihail și Gavril”, în trecut a avut și Hramul „Sf. Împărați Constantin și Elena”. După declarațiile preotului biserica a fost construită la 1830 de Boierul Alexandru Filipescu, și l-a avut ca prim preot pe Radu Duhovnicul. După alte date, Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena”, ar fi fost construită în 1669, conform pisaniei. Biserica a mai fost renovată la anul 1885, iar în anul 1935 o găsim menționată într-o publicație despre mănăstirile și bisericile din județul Ilfov, ca fiind construită din lemn. Despre biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” cităm „pe locul celei vechi în 1825 s-a construit o alta biserică în noiembrie 1844”, spune primul preot Radu Duhovnicul, care menționează cele notate pe o filă de evanghelie „Să se știe de când s-a cumpărat aceasta sf. dumnezeiască evanghelie de domnul postelnicul Ion Alexandru Filipescu în zilele prea învățatului domn Gheorghe Bibescu și s-a dat biserici Stefănești de Jos, „Sf Mihail și Gavril”, unde se pomenește și hramul „Sf Voievozi”. De precizat că în momentul realizării „Monografiei Bisericii din Ștefăneștii de Jos”, aceasta era în renovare, printr-un proiect susținut de primăria locală. Biserica din Ștefăneștii de Jos aflată pe partea dreaptă a drumului dinspre București, pe aceeași parte cu Primăria și Școala, este biserica principală a comunei. De ea ține și cimitirul local.

Cea de a doua biserică se află în localitatea Ștefăneștii de Sus. Este vorba despre biserica „Sf. Nicolae”. Duminică, 5 octombrie 2014, Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop Vicar Patriarhal a fost prezent aici în calitate de delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în mijlocul credincioșilor Parohiei Ștefăneștii de Sus, Protopopiatul Ilfov Nord. După întâmpinarea Ierarhului a fost săvârșită slujba de sfințire a picturii bisericii cu hramul „Sf.Ierarh Nicolae” și „Sf. Cuv. Ian de la Prislop” și de binecuvântare a lucrărilor realizate la această parohie, apoi Preasfințitul Părinte Ieronim a săvârșit slujba sfintei liturghii, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din cuprinsul protopopiatului.  Biserica este o construcţie relativ nouă întrucât vechea biserică s‑a prăbuşit în întregime la cutremurul din 1940. În registrul inventar din 1969, scurtul is­toric face menţiunea că biserica a fost zidită în 1884 de moşierul Sava Vasiliu, însă o pisanie din marmură aminteşte că în 1880 biserica a fost restaurată de Sava Vasiliu cu familia sa, iar în 1924 în timpul Pr. D. Stănescu biseri­ca a fost restaurată de N.C. Receanu cu ajuto­rul sătenilor. Pe una din crucile descoperite în curtea bisericii se face menţiunea că în acel loc „se odihneşte Sterie preotul decedat la 10 sep­tembrie 1877 în etate de 25 de ani; Ckiriachi decedată la 1 iunie 1869 în etate de 12 ani şi Elena decedată la 4 iunie 1869 în etate de 4 ani”. Se presupune că biserica dărâmată la cu­tremurul din 1940 a fost mult mai veche, satul Ştefăneşti fiind amintit pentru prima dată sub numele de „Lipovatul”, în 1623 când „dom­nitorul Radu‑Vodă îi dăruieşte lui Stanciu Logofătul o parte din satul Fundeni, iazul din cartierul Colentina, pământurile de la hotarul Fundenilor până la hotarul Lipoveţilor şi hota­rul Afumaţilor”. După cutremurul din anul 1940, vreme de 6 ani satul a rămas fără biserică. În 1946 Pr. Grigore Teianu a început ridicarea actualei biserici după un plan întocmit de arhitectul Dumitru Ionescu‑Berechet. Lucrarea a durat 5 ani. La 10 iulie 1951, noua biserică a fost sfinţită de „P.S. Teoctist Botoşeanul”, viitorul Patriarh al României. Biserica este o construcţie masivă cu zi­duri groase din cărămidă, în formă de cruce înaltă de 20 m cu o singură turlă străpunsă. A fost pictată în frescă de pictorul I. Dăgărescu, mobilierul, catapeteasma şi balus­trada la cafas fiind din lemn de stejar, sculp­tate artistic de profesorii N. Chetes şi Iliescu Dumitru Călineşti‑Argeş. Datorită intemperiilor, odată cu scurgerea timpului biserica s‑a degradat. Din anul 1992 până în prezent, la această parohie este în funcția de paroh, părintele Matache Marcel, care anul 2006 a început ample lucrări de restaurare a sfântului locaș de cult. S-a întărit structura de rezistență a bisericii, a fost înlocuit acoperișul, s-au refăcut picturile interioare, instalațiile electrice și de încălzire, biserica s-a înnoit cu mobilier, policandre și obiecte de cult. Totodată s-au construit din telmelie casa praznicală și casa parohială și si s-a amenajat curtea bisericii. Cu prilejul slujbei de binecuvântare a lucrărilor și de sfințire a picturii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a aprobat ca biserica să primească cel de al doilea hram „Sf. Ioan de la Prislop”, cu zi de prăznuire pe 13 septembrie. Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a aprobat acordarea mai multor distincții bisericești. Pc. Pr. Matache Marcel a fost ridicat la rangul de Iconom. Dl. Anghel Rababoc, primarul comunei Ștefănești și dl. Radu Traian, ctitor principal al bisericii, au primit Diploma omagială Sfinții Martiri Brâncoveni cu medalie. Dl Anghel Ioan și d-na. Elena Nicolae, credincioși ai parohiei care s-au remarcat printr-o contribuție deosebită la înfrumusețarea bisericii au primit diplome de vrednicie. La rândul său Pc. Pr. Matache Marcel, a oferit Preasfințitului Părinte Ieronim Sinaitul, în semn de mulțumire din partea comunității un engolpion și o cruce.

Cea de a treia biserică se află în localitatea Crețuleasca. Este o biserică de rit ortodox, aparținând de Mitropolia Munteniei și Dobrogei. Biserica din acest sat s-a ridicat la anul 1818 de către Alexandru Crețulescu, proprietarul moșiei de aici. Biserica construită din zid, a fost renovată la 1895 de Stanciu „proprietar”. Aceasta biserica nu se încadrează în stilul clasic ortodox, caracterizat prin două cupole mici și o cupolă mare, pentru că această biserică deși este ortodoxă aduce mai mult cu bisericile catolice din Banat. Ea are o formă dreptunghiulară (hală), iar deasupra intrării are un turn orizontal. Datorită numărului mic de locuitori din Crețuleasca și a apropierii de biserica din Ștefăneștii de Sus, biserica de aici nu mai este folosită decât la ocazii speciale.

A patra biserică este Biserica Bolțașu (parohie înființată în anul 2014). „Parohia Boltașu s-a înființat cu înalta binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, prin desprindere de Parohia Ștefăneștii de Jos, părintele Dumitru Florea fiind delegat eparhial pentru finalizarea construirii noii biserici. Numărul mare de credincioși, care au participat, în ziua Intrării Domnului în Ierusalim, la acest eveniment, exprimă bucuria cu care își întâmpină noul preot, dar și dorința de a se finaliza lucrările la biserică”, a explicat preotul Cristian Burcea, protopopul Protopopiatului de Ilfov Nord. „După sănătate și edu­cație, existența locurilor de închinăciune  pentru toți localnicii a constituit o prioritate pentru Primărie și Consiliul Local. De secole, această comună cu 5.800 de locuitori a avut doar două parohii importante. Acum are trei. În ultimii cinci-șase ani, am reabilitat și celelalte biserici. Cea de la Ștefăneștii de Jos a fost sfințită de clericii Patriarhiei, iar cealaltă de la Ștefăneștii de Sus se află în curs de aprobare patriarhală de sfințire. Amândouă au fost refăcute în proporție de 80 la sută. Subzidirile, catapetesmele, pictura arată ca nou-nouțe. Biserica de la Boltașu a fost inițiativa doamnei Anne Marie Oprescu, care a cumpărat terenul și l-a donat Arhiepiscopiei Bucureștilor. I-am promis parohului și doamnei ctitor că voi fi alături de ei și voi susține construcția bisericii și dezvoltarea așe­zământului  social care va fi aici”, a menționat Anghel Rababoc, primarul comunei Ștefănești. În semn de prețuire pentru dragostea față de biserică și pentru eforturile depuse în vederea ducerii la bun sfârșit a lucrărilor de înființare a lăcașului sfânt, binefăcătorii parohiei au fost premiați. Ctitorul Ana Marie Oprescu a primit din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus“ pentru mireni. Iar parohului Florea Dumitru i-a fost înmânată diploma Sf. Dimitrie cel Nou. Credincioșii parohiei i-au oferit primarului Anghel Rababoc, o icoană cu chipul Sfântului Arhanghel Gavriil, având în vedere că poartă nume de înger, iar acesta și-a luat angajamentul să fie și pe viitor alături de ctitor și de paroh.

În cimitirul satului Ștefăneștii de Jos există un asemenea monument închinat eroilor care au murit în primul și al doilea război mondial. Aici au loc manifestările comemorative și artistice legate de cultul eroilor din localitate. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*