Complexul brâncovenesc din Râmnicu Sărat – proaspăt renovat merită vizitat

Poate nu cunoașteți că în afara Palatului de la Mogoșoaia și a Palatului de la Potlogi, domnitorul Constantin Brâncoveanu a mai ridicat și alte clădiri importante în epoca sa. Astfel, Complexul Brâncovenesc din Râmnicu Sărat se află pe strada Primăverii nr. 4, în  județul Buzău și este format din Casa domnească, biserica Adormirea Maicii Domnului, zidul de incintă, turnurile și stăreție. Complexul a fost edificat de domnitorul Constantin Brancoveanu, împreună cu unchiul său, Mihail Cantacuzino spătarul, între anii 1690-1697, în stilul ce s-a impus în arhitectura românească sub numele de stilul brâncovenesc. Complexul Brâncovenesc din Râmnicu Sărat este unul dintre cele mai importante obiective turistice din zonă, obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratați dacă vă aflați în apropiere.

Ridicarea Complexului  Brâncovenesc din Râmnicu Sărat, monument istoric de categoria A, cod LMI: BZ-II-a-A-02463, este legată de strădania stolnicului Mihail Cantacuzino și a nepotului său, voievodul Constantin Brâncoveanu. Construcția, ridicată pe locul unei biserici anterioare, mai mici, a fost finalizată în 1697, în „an al optulea den domniia mării-sale [Constantin Brâncoveanu], s-au săvârșit mânăstirea care au făcut mariia-sa la târgul Râmnecului…”  Inițial aici exista biserică, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, un palat, chiliile călugarilor, aliniate de-a lungul zidului de incintă, ce împrejmuia complexul. Acest zid, construit din cărămidă, era prevăzut cu turnuri la mijloc și la colțuri, la poartă (partea de nord) existând turnul – clopotniță. De-a lungul timpului, clădirile din componența Complexului, la care s-a adăugat Fosta Stăreție (sec. XIX), au suferit modificări și au avut diferite destinații. Inițial, mânăstire de călugari, după secularizare a funcționat aici, în Fosta Stăreție, primăria orașului (1864 – cca. 1950), a fost sediul diferitelor instituții publice (1950-1978), iar din 1978 au funcționat aici Biblioteca (până în 1990) și Muzeul.

În curte a fost o vreme cazarma pompierilor, iar în Casa Domnească a fost deschisă o școală gimnazială (sfârșitul sec. XIX), pentru ca în perioada comunistă să fie folosită ca sediul judecătoriei. În a doua jumătate a secolului XX, au fost inițiate în zonă o serie de săpături arheologice, care au scos la iveală, pe lângă structuri zidite (fundații, tunel boltit), morminte și artefacte, îndeosebi ceramică, obiecte de vestimentație și articole de uz casnic. În prezent, după un amplu proces de restaurare, aici vor putea fi vizitate expozițiile Muzeului Municipal (Fosta Stăreție și Casa Domnească), puncte de interes turistic și de pelerinaj fiind  și Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, precum și curtea Complexului.

Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Râmnicu Sărat,  reprezentant al Parteneriatului dintre Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Râmnicu Sărat și Parohia Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului, este beneficiarul finanțării proiectului „Restaurarea Complexului Brâncovenesc – monument istoric de categoria A”, cod SMIS 12933. Proiectul a fost finanțat prin Programul Operațional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 5: „Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului”, Domeniul Major de Intervenție 5.1: „Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum și crearea/modernizarea infrastructurilor conexe”. Autoritatea de Management a fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, iar Organismul Intermediar a fost Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud- Est. Valoarea totală a proiectului este de 5.843.839,47 lei din care: valoarea eligibilă nerambursabilă din Fondul European pentru Dezvoltare Regională: 3.118.584,31 lei, valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul național 263.304,17 lei și contribuția Unității Administrativ Teritoriale a Municipiului Râmnicu Sărat 2.461.950,99 lei. Realizarea  proiectului a presupus restaurarea culturală și arhitecturală a Complexului Brâncovenesc (stareție, clopotniță, zid incintă, Casa Domnească), obiectiv de categorie A a patrimoniului cultural românesc. Dezvoltarea turismului cultural impune rezolvarea problemelor legate de infrastructura de acces la obiectivele turistice (siturile arheologice, monumentele de arhitectură etc.) învechită și insuficientă, lipsa spațiilor de parcare dotate cu puncte de informare și promovare a obiectivului turistic cultural, lipsa amenajărilor în punctele de belvedere pentru fortificații, cetăți medievale, biserici, monumente istorice și mănăstiri.

Proiectul îndeplinește principalele obiective ale domeniului major de intervenție. Restaurarea Complexului Brâncovenesc din Râmnicu Sărat conduce la creșterea importanței turismului și culturii, ca factor care stimulează creșterea economică în regiuni, respectând principiile dezvoltării durabile și ale protecției mediului. Prin restaurarea unui obiectiv cultural din grupa A, se valorifică potențialul cultural local și regional pe piața turistică națională și internațională, fapt ce conduce la creșterea numărului de turiști și extinderea sezonului turistic.

În ultimul timp parcă faima orașului Râmnicu Sărat a fost făcută mai mult de existența penitenciarul orașului și nu de minunatul Complex Brâncovenesc, clădirea primariei sau de istoria bogată a orașului. Domnitorul Constantin Brancoveanu s-a ascuns aici de trei ori, iar apoi, din porunca lui s-a ridicat aici și o Casă Domnească. Ultimele porți ale cetății se află la Muzeul de Istorie din Buzău, fiind greu încercate cu ghiulele de eteriștii care voiau să-i scoată pe boierii buzoieni ascunși aici. Domnitorul Constantin Brâncoveanu care se odihnește la ctitoria sa din București și care a dăruit țării minunatul stil brâncovenesc de arhitectură, a ridicat și la Râmnicul Sărat un palat, precum cele de la Mogoșoaia și Potlogi. Importanța acestui stil s-a văzut ulterior prin influențele arhitecturale transmise numeroaselor clădiri din România, unde Mănăstirea Hurez, modelul acestui stil și unul dintre patrimoniile UNESCO ale țării, a inspirat și casa regală la Palatul Cotroceni, dar și familia Ceauseșcu la Palatul Primăverii. Aici, pe locul unei biserici mai vechi ce se numea Râmnic, a construit la sfârșitul anilor 1600 Constantin Brâncoveanu și unchiul său Mihail Cantacuzino, o frumoasă curte domnească și o biserică. Fortificată cu ziduri de incintă și turnuri, biserica a fost pictată de Pârvu Mutu, faimos pictor al acelor vremuri, cel pe care puteți să-l admirați și la Mănăstirea Aninoasa și ctitoriile Cantacuzino de la Sinaia, Colțea, Fundenii Doamnei, Mănăstirea Mamu sau Brâncoveni Lungești, Filipeștii de Pădure, ș.a.m.d.p. Un alt lucru interesant este ușa de la intrarea în biserică, care este asemănătoare cu cea de la Biserica Colțea, cea care a inspirat atât de mult familia de sculptori Stork. La interior i-am admirat pictați pe ctitori și pe familiile lor, acvila bicefală a Cantacuzinilor găsită și la Casa cu blazoane și am găsit și doua pietre funerare, una a unor preoți despre care nu se știa mare lucru și una a nepotului lui Alexandru Suvorov, supranumit contele Rimninski cu referire la Rîmnic, unul dintre cei mai importanți generali din istoria Rusiei, neînvins în bătălii și care a câștigat împotriva turcilor două bătălii importante pe teritoriul actual al României, aici la Râmnicu Sărat și la Focșani. Am analizat și frumoasa catapeteasmă pictată cu scene religioase și care era păzită de doi dragoni auriți sculptați în lemn, precum și întreaga operă de pictură a bisericii, admirată și ea de la colțurile naosului de doi serafimi sculptați. Conacul Brâncovenesc găzduiește un mic muzeu de artă, alcătuit în principal din picturi. Am găsit aici o cameră dedicată unui pictor râmnicean necunoscut până acum, Petre Iorgulescu-Yor. Un artist care a lăsat o carieră avocățească pentru pictură și care a realizat în principal peisaje ale României de atunci. Ne-am bucurat și de operele de pictură ale unor artiști mai renumiți ca, Iosif Iser, Dumitru Ghiață, C. Baba, Pallady și de cele de sculptură ale lui Jalea, Mendrea și Caragea. Pe lângă aceste două importante clădiri am vizitat și Muzeul Municipal al orașului Râmnicu Sărat, care se află tot acolo, dar în clădirile vechii stăreții, ocupate în trecut și de securitatea comunistă. Am început turul cu o expoziție dedicată pompierilor, cu echipamentele și îmbrăcămintea lor specifică. Nu putea să lipsească de aici imaginea râmniceanului Pavel Zăgănescu, al cărui nume este preluat în denumirea ISU, bravul capitan al pompierilor care a luptat cu turcii în 1848 la Dealul Spirii. Muzeul mai cuprinde și o colecție zonală de etnografie precum și documente și obiecte care au aparținut unor personalități din Râmnic, Florica Cristoforeanu, importantă cântăreață de operetă a cărui nume a fost preluat de Casa de Cultură a Râmnicului, Traian Săvulescu, biolog și fondator al Școlii Române de Fitopatologie și arhitectul Petre Antonescu, cel care a proiectat în București Arcul de Triumf, palatul neoromânesc al Primăriei Capitalei de lângă Grădina Cișmigiu, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” unde se află și Muzeul Literaturii, Palatul Marmorosh-Blank, decorat la interior de Cecilia Storck, Palatul Krețulescu de lângă Grădina Cișmigiu, actualul sediu UNESCO, Clădirea Facultății de Drept îmbogățită cu sculpturile faimoșilor juriști din Antichitate ale lui Ion Jalea, iar în țară Cazinoul din Sinaia, construit după cel din Monte Carlo, Cazinoul din Constanța, Palatul de Justitie din Buzău, Vila Florica a Brătienilor de lângă Pitești, Palatul Primăriei din Craiova. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*