Era Vărsătorului: Depresia…

Depresia este o boală care te face să vrei să te dezici de tine însuți… Să vrei să te rupi de tine în tine… Este o suferință psihică prin care sunt activate multe și nebănuite mecanisme ale creierului… Este o boală ce stă în ascunzișuri, mulți nu sunt conștienți că o au, ca există, dar, la un moment dat, se produce un „delick”… Și se manifestă, ieșind „din adormire”…

Alții, deși știu, nu vor să recunoască, nu o acceptă, o neagă, dar ea lucrează, pervers, la nivelul personalității, a comportamentului. Iar prin stările pe care le dă, vulnerabilizează omul în fața situațiilor. A oricăror situații… Modifică gândirea, făcându-te să vezi situațiile doar printr-o prismă a negativității, împiedicându-te, blocându-te chiar, să vezi ieșirea ori să tragi o concluzie bună. O învățătură constructivă…

Te face să crezi că nu mai poți, că nu mai are rost, că nu mai contează, că poate totul este în zadar. Că nimic nu va fi bine… Iar totul în mod repetat… Nu o dată, nu o singură dată…

Te împiedică să vezi obiectiv, analitic și constructiv, fiind o suferință ce te prăbușește în tine, ca sine, te năruie și uneori te degradează, în gânduri și acțiuni, căci nu mai vezi binele, nu mai faci diferența dintre realitatea ta, obiectiv fiind, și suferința ce te macină zilnic la nivelul personalității tale, făcându-te să crezi că nimic nu mai are rost, că totul s-a sfârșit… Sau se va sfârși…

Dar viața ne-a învățat că întotdeauna există, undeva, o ieșire. o soluție, o cale… O transformare, o eliberare…

Uneori o găsești în rugăciune, alteori în medicamente, uneori, pur și simplu, o vezi fiind alături de alți oameni. Alteori te cufunzi în tine și găsești forța de a ieși, accesând amintiri plăcute, învățături, poveți pe care credeai că le-ai uitat, iar nu de puține ori calea de ieșire din stările depresive ești chiar tu. Tu! Cel ce te ridici prin propriile puteri, accesând în tine o gândire transformatoare, revoluționară; de la rău la bine.

Da! Îmi este rău, dar ce pot să fac să-mi fie bine? Și astfel, resursele interioare de care dispunem, le putem accesa, le putem folosi chiar pentru noi. Uneori însă alegem o cale de ieșire greșită. Ne refugiem în vicii, plăceri și iluzii de tot felul. Acea complacere, abandonare,  în starea de victimă: sunt bolnavă de depresie, nu pot face asta, am o stare psihică proastă.

Dar nu uita! Depresia este o luptă interioară cu tine. Așează-te, dară, respiră adânc și spune-ți că te iubești, că meriți să trăiești! Că trebuie să fii aici, să te bucuri de viață oricât de trist te simți!

Spuneți, simplu: Tristețea este doar o stază! Bucuria este adevărata stare, viața e o întreagă trăire, un amalgam de stări, trăiri, senzații. Iar a fi în viață, a fi viu, înseamnă să simți, să fii aici! Acum, și să simți viața!

Ceea ce simți depinde de multe circumstanțe, alegeri și chiar în funcție de cine te însoțește în această viață pentru că, decât prost însoțit, mai bine singur, căci nu ai nevoie să ți se adauge saci plini cu poveri, care pot avea forța de a te face să crezi că nu merită să fii aici, să te bucuri, să lupți cu tine pentru ați fi mai bine.

Depresia te împinge la o luptă cu tine în tot ceea ce ești tu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*