Constat, cu gust amar, încă o dată, că românii retrăiesc perioada de sfârșit a deceniilor al patrulea și al cincilea ale veacului trecut, de după trădarea regelui Mihai de la 23 august 1944, perioadă caracterizată de încălcarea grosolană – atunci, ca și astăzi – a actului fundamental al Țării. Astăzi, ca și atunci, cetățenii României trăiesc sub ocupație militară străină, când drepturile fundamentale ale omului le sunt încălcate de dictatura alogenilor, prin teroare, dezumanizare și „reeducare” isterizată, în propriile locuințe sau în pușcării. „Vânzătoarele clandestine de ghiocei, urzici și grămăjoare de ceapă”, care-și riscă libertatea pentru a supraviețui sărăciei, sunt vânate, încătuşate şi lovite brutal de Poliție! Iată, un exemplu grăitor de pe huruişul alunecos în care a fost adusă România, în cele trei decenii de prăbușire postdecembristă, timp în care „penalii” ajunși în conducerea României sunt tabú! Huzuresc pe plajele de la Miami Beach sau pe pârtiile de schi din țară şi de aiurea. Spitalele României ard, România arde! Lor nu le pasă!
Pentru fanatismul, obedienţa și cruzimea ei, Ana Pauker alias Hannah Robinson, cunoscută și sub eticheta „Stalin în fustă” și-a câștigat reputația de a fi fost unul dintre cele mai sinistre personaje ale Istoriei României postbelice, despre care fosta principesă Ileana scria în cartea sa de memorii „I live again”.: „Totodeauna am simţit, atunci când era în preajma mea, că este ca un şarpe boa constrictor. Un boa care tocmai fusese hrănit, şi în consecinţă nu te putea mânca-cel puţin pe moment. Greoaie şi fără graţie aşa cum părea să fie, avea tot ce este mai respingător şi tot oribil de fascinant la un şarpe. Mi-o puteam uşor imagina denunţându-şi soţul, care în consecinţă a fost împuşcat. La ea am văzut aceea sclipire rece şi dezumanizată prin intermediul căreia a ajuns în poziţia pe care o ocupa” (ministru de externe și viceprim-ministru al Republicii Populare Române – n.a.).
Urmare a plângerii președintelui Federației Comunităților Evreiești din România – Aurel Vainer – referitoare la cartea „Holocaustul – Gogorița diabolică – Extorcarea de «bani de holocaust»”, Vasile Zărnescu, fost ofițer S.R.I. a fost condamnat un an și o lună de închisoare și termen de supraveghere doi ani, pentru săvârșirea infracțiunii de negare a holocaustului.
„Vasile Zărnescu, fost ofițer în Serviciul Român de Informații, a publicat în 2015 cartea „Holocaustul – Gogorița diabolică – Extorcarea de « bani de holocaust », București, Editura Tempus, 2015 – Lansarea cărții, care fusese programată pe 8 aprilie 2016 la Librăria Mihai Eminescu, a fost contramandată (iar cărțile distruse ca pe vremea celui de-Al Treilea Reich – n.n). Fostul ofițer Vasile Zărnescu a fost condamnat joi, 4 februarie 2021, de judecătoria sectorului 3, la un an și o lună de închisoare cu amânarea pedepsei și termen de supraveghere doi ani, pentru săvârșirea infracțiunii de negare a holocaustului. În soluția instanței sunt invocate mai multe articole semnate de V. Zărnescu […].
„A cui este rușinea pentru această condamnare? Nu este atât a judecătorului, care a lucrat cu legile pe care le are la îndemână. Asta e regula jocului. Cred că judecătorul ne-a scutit de rușinea cea mai mare: încarcerarea domnului colonel Vasile Zărnescu. Rușinea revine clasei politice românești, în frunte cu partidele politice care au aprobat în Parlamentul României legile absurde de condamnare a celor care neagă Holocaustul, această imensă „gogoriță”! Rușinea revine istoricilor care au susținut prin fals teza holocaustului ori s-au ferit să abordeze acest subiect”.
Vasile Zărănescu prima persoană condamnată în România pentru negaționism. „Condamnarea lui Vasile Zărănescu este o premieră în materie, fiind pentru prima dată când o persoană este condamnată în România pentru negaționism. Decizia poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile. Negarea Holocaustului este incriminată prin Ordonanța de Urgență 31/2002, ratificată de parlamentul României prin Legea 107/2006 și modificată prin Legea 217/2015 și Legea 157/2018 (supranumită legea Vexler). Articolul 6 al O.U.G. 31/2002 prevede: « (1) Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la șase luni la trei ani sau cu amendă.»”.
După o vizită în S.U.A. a fostului prim ministru Adrian Năstase, acesta a emis „la ordin” Ordonanța de Urgență 31/2002, „operă” bântuită și astăzi de semne de întrebare în ceea ce privește (ne)concordanța sa cu prevederile articolelor prevăzute în actul fundamental al Țării – Constituția României și peste care tropăie cu bocancii murdari, orice venetic, oricine vrea… și poate: Art. 15/2 „Nimeni nu e mai presus de lege!”; Art.23 – „Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile”; Art.30/1 – „Libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor […] sunt inviolabile”; Art.30/2 – „Cenzura de orice fel este interzisă”.
Astăzi, Zărnescu! Mâine, vei fi tu!
În ceea ce privește corectitudinea sentinței, exprimărea unei păreri după canoanele Dreptului o las în grija celor calificați pentru astfel de cazuri, dar am libertatea să mă pronunț după propria-mi conștiință și gândesc că, dând apă la moară denigratorilor valorilor naționale și convenabile dictaturii alogene, la ordin, încadrarea faptelor a fost confecționată „pas cu pas” de către judecător aplicând prevederile unei „legi-fără-de-lege”, deci, „Maurul și-a făcut datoria” (? – n.a.), ceea ce susține faptul că a fost redeschis sezonul vânătorii românilor patrioți.
După nivelului de educație și conștiință, fiecare este liber să gândească și să tragă propriile concluzii asupra cărora îmi permit să atrag atenția: astăzi, Zărnescu! Mâine, vei fi tu!
Lasă un răspuns