Printre uriașii de piatră – Meteora Bulgariei sau Cetatea Kaleto

Aflată tot pe traseul de vizitare a Vidinului și al Peșterii Măgura, de la sud de Dunăre, la doar 50 de kilometri de la granița cu România, Cetatea Belogradcik, cunoscută și sub numele de Kaleto (Калето, „cetatea” din turcă kale), este o cetate antică situată pe pantele nordice ale Munților Balcani, în apropierea orașului Belogradcik, aflat în nord-vestul Bulgariei, și este principala atracție culturală și istorică turistică a orașului, atrăgând împreună cu Stâncile de la Belogradcik fluxul principal de turiști în regiune.

Imaginea generală este a cetății din munți unde are loc o mare bătălie, în filmul „Stăpânul Inelelor”. Peisajul pare fantastic. Printre stânci de culoare roz, sculptate de-a lungul timpului în diferite forme de factorii de eroziune, se „strecoară” ziduri de cetate și trepte către cer. Urcușul pare greu, dar sunt balustrade care te ajută. Nu ști unde să privești mai întâi. La peisajul minunat, sau la treptele pe care le urci aproape instinctiv. Încerci să își creezi imaginea unei cetăți romane (ceea ce și este), dar imaginea suprarealistică te duce tot către i secvențele din filmul „Stăpânul Inelelor”. Parcă aștepți armata orcilor să iasă de sub pământ…

Stâncile ciudate de aici au primit nume de la localnici, precum: „Mănăstirea”, „Madonna”, „Călărețul”, „Preoții” și s-a creat și o poveste care le-a dat viață. Se spune că un cioban venea la mănăstirea din Belogradchik noapte de noapte ca să cânte la flaut frumoasei sore Valentina de care se îndrăgostise. După mai multă vreme, aceasta a cedat la cântecului ciobănașului și a coborât pe o sfoară la el. S-au îndrăgostit și după o vreme s-a născut un copil. După puțin timp s-a aflat și în mănăstire despre păcatul lor și 3 preoți au mers să-l pedepsească pe cioban. Acesta a venit călare pentru a lupta cu ei, dar atunci Dumnezeu s-a înfuriat și i-a transformat pe toți în stană de piatră. Siluetele lor se văd și acum peste orașul Belogradchik.

Aceasta este una dintre cele mai bine conservate cetăți din Bulgaria și un monument cultural de importanță națională. Cetatea are ziduri de peste doi metri grosime la fundație și ajung până la 12 metri înălțime. Există trei curți separate și fortificate și ce sunt legate între ele prin porți de trecere. Cetatea are o suprafață totală de 10.210 mp. Informațiile ce le avem spun că Cetatea Belogradcik a fost reconstruită pentru a deveni, mai târziu, un monument cultural important. Este gestionată de muzeul de istorie local. Cetatea inițială a fost construită în timpul când regiunea făcea parte din Imperiul roman. Formațiunile de stânci din zonă au servit ca o protecție naturală, zidurile fortificate fiind practic construite numai în nord-vest și sud-est. Curtea este înconjurată de stânci de până la 70 metri înălțime din celelalte părți. Inițial, Cetatea Belogradcik a fost folosită pentru supraveghere și nu strict pentru apărare. Țarul bulgar al Vidinului Ivan Strațimir a extins vechea fortăreață în secolul al XIV-lea, construind garnizoane fortificate în fața stâncilor existente. În timpul domniei lui Strațimir, cetatea Belogradcik a devenit una dintre cele mai importante cetăți din regiune, imediat după cetatea Baba Vida aflată în Vidin.

În timpul cuceririi otomane a Bulgariei, cetatea a fost capturată de turci în 1396. Turcii au fost forțați să se extindă, din cauza acțiunilor intensificate ale haiducilor și insurgenților din regiune. Schimbări considerabile s-au făcut la începutul secolului al XIX-lea. Aceste modificări au fost tipice pentru arhitectura castelelor otomane din acea perioadă, realizându-se și o completă reorganizare, precum și o extindere a castelului. Elementele tipice europene au fost adăugate cetății Belogradcik de către inginerii francezi și italieni, care au participat la această extindere. Cetatea a avut un rol important în suprimarea otomană a Revoltei de la Belogradcik din 1850. Ultima oară, a fost folosită în timpul războiului sârbo-bulgar din 1885.

Un weekend de poveste poate fi dacă vă veți hotărâ să porniți către Kaleto. Eu zic că merită cu prisosință! (George V. Grigore)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*