„Adults in the Room”, un film despre supunerea U.E. intereselor germane

Cred că orice european ar trebui să vadă filmul lui Costa Gavras din 2019 „Adults in the room”, care developează conducerea Uniunii Europene ca o prelungire a intereselor germane și a unor bancheri cinici preocupați doar de bani și numere. Filmul este o radiografie despre criza creditelor din Grecia anului 2015, când partidul de stânga, cu nuanțe radicale, Syriza, condus de Alexis Tsipras, încearcă să renegocieze statutul țării cu Comisia Europeană de la Bruxelles.

Regizorul Costa Gavra surprinde genial psihologia unor politicieni greci naivi veniți, prin votul popular de stânga la putere, în Atena, care au crezut că pot negocia cu eurobirocrații de la Bruxelles o refinanțare a băncilor elene și o iertare sau restructurare a datoriilor istorice. Costa Gavra reușește cu o distribuție de excepție să dea viață liderilor guvernului grec, care în anul 2015 au luat drumul Bruxellului, ca să renegocieze datoria istorică a țării, lovindu-se aici de cinismul unor birocrați numiți, care erau marionetele guvernului de la Berlin și a bancherilor care controlează financiar Uniunea Europeană.

Actorii principali Christos Loulis, Alexandros Bourdoumis, Ulrich Tukur, Daan Schuurmans, Christos Stergioglou interpretează realist o epopee a unei țări umilite de birocrați cinici, care își văd doar propriile interese sau ale guvernului german, care conduce de facto Europa. Filmul demască artistic o U.E., ca o prelungire a intereselor Germaniei. Regizorul franco-elen Costa-Gavras a fost premiat pentru „contribuţia sa deosebit de originală la inovarea cinematografiei contemporane” la Festivalul de Film de la Veneţia, unde renumitul cineast, câştigător al unui premiu Oscar, a prezentat noul său film, un lungmetraj dedicat crizei datoriei externe a Greciei. Prezent la Veneţia în 2019, cineastul a prezentat filmul „Adults in the Room”, adaptat după cartea omonimă publicată de Yanis Varoufakis, fost ministru de Finanţe al Greciei, ce descrie negocierile purtate de Grecia în 2015 pentru reeşalonarea datoriei sale externe. „Există o politică foarte confuză în Europa, care trebuie să se cureţe de acest lucru într-o bună zi, dar nu în maniera în care s-a curăţat pe parcursul ultimilor ani”, a declarat Costa-Gavras. „Sper că toate aceste lucruri se vor schimba”. Jean Claude Juncker, șeful UE, este creionat de regizor ca o parodie, un politician fără putere reală, un executant pus pe glume.

Filmul spune adevărul cu un curaj nedisimulat despre cinismul exprimat din birourile Comisiei Europene. Yanis Varoufakis a fost liderul uneia dintre cele mai controversate și impresionate lupte din istoria politică recentă când, ca ministru de finanțe al Greciei într-un guvern radical, el a încercat să renegocieze relația țării lui cu Uniunea Europeană, provocând furia elitei politice și financiare a Europei. Dar adevărata poveste despre ceea ce s-a întâmplat este aproape necunoscută deoarece cele mai multe afaceri ale Europei se întâmplă în spatele ușilor închise. În cartea lui Varoufakis, Costa-Gavras a găsit subiectul filmului său – o poveste despre o Europă guvernată de un grup de oameni cinici deconectați de problemele politice, culturale și umane, obsedați doar de numere și bani. Filmul este o poveste despre o tragedie, despre un outsider din politică, un bărbat care a luptat pentru o cauză pierdută și care nu a fost indiferent în fața suferinței oamenilor. Alexis Tsipras i se plânge lui Yanis că Comisia Europeană îl ține ca un pește prins în firul cu cârlig al undiței, care îl ridică la suprafață apoi îl lasă în apă până va obosi și va semna Memorandumul impus de Troica financiară: FMI, Comisia Europeană și BCE, care de fapt controlează cu o mână de fier politica continentului și a Greciei. Angela Merkel îi cere lui Alexis Tsipras, primit prin învăluire ca un rege într-o vizită la Berlin, să-l dea afară pe tânărul finanțist elen care făcea politică doar de patru luni și care era siderat de cinismul birocraților de la Bruxelles, care ascultau doar de Berlin și bancheri. Pentru ei, Grecia era o suma de numere. Yanis se revoltă în fața acestor patru sau cinci birocrați controlați din umbră de păpușari necunoscuți și le spune franc în față că pentru ei votul poporului elen care nu vrea austeritate nu contează.

„De ce să mai facem alegeri dacă pentru voi nu contează, atunci?” Regizorul Costa Gavras descrie personajele europene ca niște roboți fără spiorit sau suflet. Liderii eleni nu știau cu cine negociază de fapt: cu marionetele sau păpușarii. Cine stătea în umbră? Până la urmă Tsipras care se întâlnește cu cancelarul german Angela Merkel și realizează că Berlinul conduce de facto Europa ca pe o colonie. Aceasta îi cere ferm demiterea lui Yanis, care ca ministru de finanțe dorea renegocierea Memorandumului care impunea Greciei o dictatură finanțistă ce sărăcea și mai mult poporul, cu circa 70 la sută din venituri. În spatele ușilor închise sau la mese intime din hotelurile Bruxellului birocrații germani îi cer lui Yanis să vândă porturile grecești unor firme germane, cu bani luați tot de la băncile grecești. Costa Gavras surprinde cinismul politicienilor germani care vor să preia toate activele de stat ale poporului grec cu banii băncilor Greciei, dar datoriile să le plătească tot poporul grec.

Filmul lui Costa Gavras realizat la 86 de ani este un manifest față de o Europă fără suflet, cultură, libertate, democratică, percepută doar ca o mare bancă sau afacere în interesul Berlinului. Iar lăcomia Berlinului nu mai poate fi orprită de nimeni? Tsipras încearcă „șmecheria” electorală ca să câștige timp, cu referendumul din vara lui 2015 de ieșire a Greciei din UE și zona euro sau aplicarea planului de rezervă de revenire la drahmă. Grecii resping Troica și Memorandumul și spun Nu hotărât Europei de la Bruxelles, dar cu toate acestea premierul Tsipras nu respectă voința poporului și semnează Memorandumul cu Comisia Europeană, iar Yanis Varoufakis este înlăturat din guvern, deși premierul îi exprimase o prietenie fără fisură. Grecia cade pe mâna creditorilor europeni. Datoriile cresc exponențial pentru că așa cum spunea ministrul de finanțe grec Yanis „austeritatea scade consumul, deci încasările la buget, iar dobânzile cresc, datoria nu se poate plăti că nu mai sunt bani din taxe, iar guvernul este nevoit să împrumute din nou de la bănci pentru a plăti dobânzile, care impun iarăși austeritate și deci o scădere a veniturilor ce nu pot acoperi datoriile ce devin istorice” E o spirală, care nu se mai termină niciodată, iar popoarele rămân la mâna creditorilor și bencherilor. Filmul este despre o Europă în care popoarele și alegerile libere nu mai contează în fața intereselor de grup a bancherilor și a guvernului german.

De apreciat, dincolo de înfrângerea suferită la final de guvernul și poporul grec, dorința politicienilor greci și curajul de a se bate pentru interesele poporului lor la Bruxelles și Berlin. E o lecție de demnitate pe care politicienii români trebuie să o vadă și înțelege.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*