Cetatea Severinului – vreme de 300 de ani a fost poarta de intrare de pe Dunăre în Europa Centrală

Ruinele Cetății Severinului se constituie într-un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Drobeta Turnu Severin, iar în Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 109782.07.01. Cetatea are un plan dreptunghiular destul de regulat care o înconjoară și două ziduri de incintă. Istoria ne spune că, pentru apărarea trecătorii Porțile de fier împotriva bulgarilor, ungurii organizează în sec. XIII formațiunea feudal-militară Banatul de Severin (1230). Această formațiune își avea centrul politico-administrativ și militar în cetatea Severinului, construită probabil de către cavalerii ioaniți între anii 1247-1250. Mai există o opinie și anume faptul că ctitorul ei de început ar fi fost regele Ladislau I (1040-1095). A fost construită ca fortăreaţă împotriva pecenegilor şi cumanilor prezenţi în regiune. În secolul XIV cetatea se află sub stăpânirea voievozilor români. În anul 1419 cetatea reintră în stăpânire maghiară. Au loc tot mai des lupte cu turcii în zonă. Aceste lupte au dus la distrugerea ei parțială. Cetatea a fost cucerită de către Soliman Magnificul în 1524 și distrusă aproape în totalitate în 1526 devenind astfel ruină pentru multe următoarele secole. Piatra demantelată din zidurile cetății va fi transportată cu vasele pe Dunăre, spre întărirea altor fortificații otomane dunărene adlate mai aval. De atunci, abia în secolul XIX s-au luat unele măsuri de consolidare și conservare a turnului de nord-est a cetății, înconjurându-l cu un grilaj de fier. Ansamblul este format din următoarele monumente: Ruina donjonului (cod LMI MH-II-m-A-10184.01); Ruina capelei (cod LMI MH-II-m-A-10184.02); Zid de incintă cu turnuri și șanț de apărare (cod LMI MH-II-m-A-10184.03). Cetatea Medievală din Drobeta-Turnu Severin e bătrână, e înțeleaptă și impunătoare. În trecut, s-au purtat multe lupte pentru cucerirea ei, însă a ales în cele din urmă să-i fie loială țării noastre. E un loc plin de amintiri străvechi…Cetatea Severinului a avut o maximă importanță în Evul Mediu, fiind o adevărată poartă de legătură între Europa Răsăriteană și cea Apuseană. În prezent a fost refăcută, găsindu-şi un loc printre vestigiile din Drobeta-Turnu Severin.

Construită la granița dintre catolicism și ortodoxie, cetatea a fost de la început o dispută militară și religioasă între coroana maghiară, bulgari și voievozi munteni, între catolici și ortodocși. În perioada maximă a zidirii sale număra șase turnuri de apărare, fiind înconjurată cu două valuri concentrice de piatră şi un şanţ adânc de apă. Avea formă dreptunghiulară, cu ziduri din pietre de râu neprelucrate, lipite cu mortar. În centrul cetăţii era o capelă construită cu materiale luate de la castrul roman Drobeta, aflat puţin mai departe – capela era înconjurată de morminte. În cetate a fost descoperit şi un cuptor vatră pentru prelucrarea armelor. În 1524, după un atac nimicitor al turcilor lui Soliman Magnificul, din cetate a mai rămas în picioare doar un turn; cetatea nu a mai fost refăcută. Ruinele care au rămas martore astăzi provin de la două incinte – una interioară şi una exterioară, care era împrejmuită de un şanţ adânc. În urma săpăturilor s-au scos la iveală turnuri pătrate care flancau curtea interioară. Din turnul ce se afla în nord-est se mai păstrează un perete, înalt de trei etaje – 11 metri înălţime, nouă metri lungime şi 2,5 metri lăţime. Poarta cetăţii se afla în colţul sud-estic. Ulterior, cu ocazia reabilitării printr-un proiect european, s-au mai găsit încă două ziduri de incintă. Povestea acestui loc este extrem de interesantă, având în vedere că fortificația Severinului, cunoscută sub denumirea de Cetatea Severinului, este una dintre cele mai importante fortificații de zid de la sud de Carpați, a cărei construcție a început undeva în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Dovadă în acest sens stau săpăturile arheologice efectuate între anii 2011 – 2012, dar și analizele materialelor descoperite în cursul acestor săpături și a coroborării lor cu informațiile de natură documentară.

În cursul săpăturilor arheologice efectuate între 2011 și 2012 am avut ocazia să descoperim gropi ale unor morminte din incinta fortificației. În una dintre acestea am găsit o monedă bătută în timpul lui Andrei al II-lea, viitor rege maghiar începând cu 1205. Moneda a circulat în acest spațiu, de la sud de Carpați, până prin preajma marii invazii a tătarilor din 1241. Așa am putut să datăm fortificația respectivă în prima jumătate a secolului al XIII-lea și am putut să mergem mai departe și să propunem existența unui mic cimitir în jurul unei capele care a fost identificată, de asemenea, în incintă în timpul săpăturilor efectuate de primul director al Muzeului Regional Porțile de Fier, în 1936-1939“, a precizat Marin Iulian Neagoe, muzeograf în cadrul Muzeului Regiunii Porțile de Fier.

Povestea merge mai departe. Alte descoperiri, în special ceramică, monede, recipiente de sticlă își găsesc foarte bune analogii în mediul cultural din secolul al XIII-lea. De asemenea, există elemente de zidărie, care certifică faptul că primele lucrări de construcție au loc undeva după 1260-1270, când este construit turnul cel mare, turnul din colțul de nord-est al primei incinte și apoi sunt ridicate și zidurile de incintă, împreună cu celelalte turnuri. Pe parcursul evoluției acestui ansamblu de arhitectură militară au mai fost, se pare, construite și alte elemente de apărare. „Practic, până la începutul secolului al XIV-lea este ridicată prima incintă a cetății, de formă dreptunghiulară, prevăzută cu șase turnuri de apărare. Ceva mai târziu, la începutul secolului al XV-lea, după ce fortificația a fost preluată de Regatul Maghiar, s-au făcut lucrări de reabilitare a primei incinte și se începea construirea unui al doilea zid de incintă care înconjura prima incintă fortificată. Pentru apărarea celui de-al doilea zid au fost construite două bastioane de artilerie. Acolo erau amplasate tunurile“, a mai precizat Marin Iulian Neagoe.

Paginile de istorie ale acestui loc continuă să se scrie. În preajma anului 1290 -1291, fortificația va fi preluată de domnitorii Țării Românești. „Nu se știe foarte precis care sunt cauzele acestei preluări, însă majoritatea istoricilor au subliniat faptul că preluarea aceasta a fost făcută ca urmare a campaniei tătarilor pe Dunăre. Rezultatul campaniei a fost dispersarea dominației maghiarilor din această zonă a Severinului“, a spus Marin Iulian Neagoe, muzeograf în cadrul Muzeului Regiunii Porțile de Fier.

Prima atestare documentară a acestei fortificații datează de la începutul secolului al XIV-lea. „Este vorba despre un document celebru numit «Cronica pictată de la Viena», în care se povestește că la începutul războiului dintre Regatul Maghiar și Țara Românească, în vremea lui Basarab I Întemeietorul, regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, a pătruns în Țara Severinului, a cucerit această fortificație și a instalat un Ban al Severinului“, a mai precizat muzeograful.

Cetatea Severinului avea să joace de-a lungul timpului un rol important pentru Țara Românească. Pe lângă acestea, s-a mai găsit şi un tezaur format din 160 de monede, resturi de săgeţi de arc şi de arbalete, fragmente de ţevi de tun, resturi de cămăşi de zale, o fântână plină de resturi ceramice, dar şi oseminte umane. Prima cetate din piatră din spațiul românesc, bastion al rezistenței antiotomane, perlă a coroanei domnitorilor Țării Românești, Cetate Medievală a fost capitala Banatului de Severin (Terra Zeurini – Țara Severinului) timp de trei secole, începând cu anul 1233. Pe lângă centrul politico-administrativ care se regăsea aici, formațiunile militare erau de asemenea prezente. Cetatea pare să fi fost construită de către cavalerii ioaniţi între anii 1247-1250. Aici au murit apărând-o voievodul Litovoi, Vlaicu Vodă și Mihail I (fiul lui Mircea cel Bătrân). Timp de peste 300 de ani va reprezenta cheia de intrare de pe Dunăre în Europa Centrală și va fi parte dintr-un întreg sistem de apărare de-o parte și de alta a Dunării. Aici s-a organizat în 1370 a doua Mitropolie a Țării Românești. Șeful cetății era numit „Ban” și mai toți domnitorii valahi au purtat acest nume. Mircea cel Bătrân și Iancu de Hunedoara au fost de asemenea prezenți ani la rând în această cetate. Astăzi, Cetatea Severinului, nu mai este o ruină. Fonduri europene au fost investite aici și mă bucur să observ că se încearcă restituirea unor monumente istorice de mare valoare pentru România. Zidurile exterioare/interioare sunt astăzi destul de solide și impresionante pentru orice turist. Se poate ajunge la cetate, urmând Bulevardul Dunării, în Parcul Central Dragalina. După ce ai descoperit secretele cetății, pășește mai adânc în istorie vizitând alte trei obiective aflate în zonă, și anume Muzeul Regiunii Porților de Fier, castrul roman și podul construit de Apollodor din Damasc la cererea împăratului Traian. Mai poţi vedea în apropiere obiective precum Castelul Artelor, Fântâna Cinetică sau Palatul Theodor Costescu. Cetatea a fost reabilitată cu fonduri europene, astfel fiindu-i acoperite „rănile” de la suprafață și devenind „ca nouă”. Însă în interior, totul e la fel. I-au rămas experiențele și poveștile prin care a trecut și e nerăbdătoare să le împărtășească și cu tine. Hai, îndrăznește și  pășește…

One Response to Cetatea Severinului – vreme de 300 de ani a fost poarta de intrare de pe Dunăre în Europa Centrală

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *