Cred că se întâmplă foarte rar ca într-o familie din România să nu existe un membru care să nu fi vizitat Muzeul Antipa din București. Cu școala, sau în cadrul unor excursii organizate, românii au trecut pragul Muzeului Național de Istorie Naturală și s-au minunat de superbele diorame existente aici. Grigore Antipa este biologul român căruia i se datorează toate acele minunate diorame biologice de la muzeul ce-i poartă numele. La începutul secolului XX, acesta renovează și instalează Muzel Național de Istorie Naturală și amplasează aici dioramele create de el, spații de expunere / vitrine tridimensionale ce reconstituie mediul natural și modul de viață al animalelor. Acestea prezintă animalele în diverse habitate, relațiile dintre ele sau dintre ele și mediu, felul în care acestea sunt organizare, precum și strategiile acestora de vânătoare și felul în care își amplasau cuiburile și vizuinele. Diorama este un „tablou” de mari dimensiuni (alcătuit din mai multe planuri), așezat într-o sală obscură și care, sub efectul unui joc de lumini, dă spectatorului impresia realității. Este o reprezentare spațială a unei porțiuni de ecosistem, în care se expun, în muzee, animale împăiate, manechine, etc.. Grigore Antipa a mai fost recunoscut și datorită descoperirilor sale în domeniul hidrobiologiei.
Savantul Grigore Antipa s-a născut la 27 noiembrie 1867, în Botoșani și a decedat pe 9 martie 1944, la București. A fost naturalist, biolog darwinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog și profesor universitar român. Este savantul care a reorganizat Muzeul Național de Istorie Naturală în noua clădire care astăzi îi poartă numele, proiectată de arhitectul Grigore Cerchez, edificată în anul 1906 și inaugurată de Carol I al României în anul 1908. Și-a petrecut copilăria la Botoșani, într-un cartier locuit de mulți armeni și evrei, care l-au deprins cu limbile străine. Tatăl său era avocat, dar și-a pierdut devreme părinții și a fost crescut de mătuși, într-un mediu modest. Mulțumită fratelui său mai mare, Nicolae, care era parazitolog, a obținut o bursă regală și a făcut studii universitare la Jena (Germania), cu celebrul naturalist Ernst Haeckel (1834-1919), inventatorul ecologiei. Și-a continuat cercetările științifice în Franța și Italia. Din această perioadă datează un studiu al său asupra evoluției timusului la pești. În apropierea insulei Capri (Italia), Antipa a descoperit o nouă specie de meduză fixă, Capria sturdzii. El s-a consacrat studierii Dunării și Mării Negre, participând în 1893 la o expediție în jurul acestei mări, expediție organizată de țările riverane și care a durat nouă luni.
Regele Carol I i-a pus la dispoziție, pentru această expediție, crucișătorul Elisabeta. Cu această ocazie a întreprins primele cercetări de biologie marină. Cele mai semnificative rezultate au fost obținute în domeniul hidrobiologiei, el fiind considerat ca un precursor, în acest domeniu, atât în știința românească, cât și în cea mondială. Antipa a înființat în 1932 Institutul Biooceanografic din Constanța, cu cele două rezervații și stațiuni de cercetări, cea de la Agigea (creată de Ioan Borcea) și cea de la capul Caliacra (azi în Bulgaria). Prima este azi departe de mare, iar rezervația a fost distrusă, a doua este în ruine, dar rezervația mai există. Institutul Biooceanografic din Constanța a fost transformat în 1949 în Stațiunea de Cercetări Maritime și Proiectări Piscicole, înglobată în 1970 în Institutul Român de Cercetări Marine. Grigore Antipa a pus la cale, cu sprijinul regilor Carol I și Ferdinand, un plan de exploatare rațională a pescăriilor din lunca și delta Dunării, și de la limane (limanele Basarabiei și ale Dobrogei de la nordul și sudul gurilor Dunării).
Conform principiilor ecologice ale lui Haeckel, acest plan a dublat în zece ani producția de pește și de icre negre, fără să distrugă mediile și îndeosebi locurile de înmulțire ale peștilor. Cherhanalele cooperative au îmbunătățit situația pescarilor, astfel că sistemul Antipa, foarte avansat pentru timpul său, a fost preluat de regimul comunist în 1947 și dezvoltat până în anii 1965. Dar ulterior a fost înlocuit cu sistematizarea desecărilor, a îndiguirilor și a canalizărilor. Politica ecologică de optimizare a fenomenelor naturale, numită de Grigore Antipa geonomie a fost înlocuită cu una de contrariere a lor, care a dus logic la accelerarea curentelor pe canale, la eutrofizarea zonelor stagnante, și la prăbușirea productivității peștelui (parțial compensată astăzi prin piscicultură). Antipa a fost director al Muzeului Național de Istorie Naturală (1892 – 1944). Principiile și inovațiile sale muzeologice, privind organizarea acestui muzeu, modul de expunere, aranjamentul și explicarea colecțiilor, au stârnit interesul specialiștilor străini, care i-au solicitat o lucrare referitoare la organizarea muzeelor de istorie naturală, care a fost publicată în 1934, purtând titlul Principes et moyens pour la réorganisation des musées d’histoire naturelle. Pornind de la reorganizarea muzeului bucureștean, în 1907 apar, pentru prima dată, dioramele biologice, care au reprezentat o nouă etapă în evoluția și organizarea muzeelor de istorie naturală.
Primele diorame prezentau viața de pe piscurile munților Carpați, din regiunea colinelor, din Bărăgan, precum și din zona inundabilă a Deltei Dunării. De asemenea, în Muzeul de Istorie Naturală există și numeroase diorame care înfățișează fauna din regiunile de tundră, prerie, savană sau din deșertul Sahara. Datorită acestei prezentări deosebite, numeroase muzee europene și americane au solicitat sprijinul savantului român pentru organizarea colecțiilor lor muzeistice. Grigore Antipa a fost membru al Academiei Române și a mai multor academii din străinătate. A întemeiat școala românească de hidrobiologie și ihtiologie. L-a recomandat ca șef de secție pe oceanologul și biologul Mihai C. Băcescu.
Cunoscând evoluția Muzeului Antipa de-a lungul timpului, cu ocazia aniversării a 150 ani de la nașterea savantului, conducerea muzeului și agenția de publicitate Armada a invitat publicul la expoziția „O Prietenie Regală: Grigore Antipa și Regii României 1892-1944”, un eveniment în cadrul căruia s-a încercat transpune în imagini a prieteniei dintre membrii Casei Regale a României și celebrul om de știință. Grigore Antipa, savantul care a inaugurat în 1908 Muzeul Național de Istorie Naturală în propriul său lăcaș din București, a fost de-a lungul timpului sprijinit și promovat de Casa Regală a României. Totul a început la Peleș, în octombrie 1892, când Grigore Antipa, tânăr eminent, școlit la o prestigioasă universitate din Germania, are deosebita onoare de a-i prezenta Regelui Carol I planurile sale de viitor. Cucerit de tânărul zoolog cu abilități aparținând domeniului economic, suveranul îl reține la dejun și, mai mult, îi devine acestuia de-a lungul anilor „un adevărat părinte care m-a sprijinit și povățuit până la sfârșitul vieții sale”, fragment preluat din „Câteva amintiri despre Regele Carol I”, din volumul „Din viaţa Regelui Carol I. Mărturii contemporane şi documente inedite culese de Al. Tzigara Samurcaş”, Bucureşti 1939. Expoziția „O Prietenie Regală: Grigore Antipa și Regii României 1892-1944” a fost deschisă începând cu data de 22 Noiembrie 2017 și a putut fi vizitată până pe 4 Martie 2018. În cadrul ei au putut fi admirate numeroase fotografii, dar și o serie de obiecte reprezentative, ilustrând această prietenie. „Prietenia dintre Grigore Antipa și Casa Regală are o frumusețe aparte. Este interesant să descoperi ce era în spatele întâlnirilor oficiale. Dincolo de aparențe erau oameni deosebiți care se bucurau de timpul petrecut împreună. Vorbim despre o prietenie care a rezistat în timp, indiferent de evenimentele din acea vreme, vorbim despre susținere și încurajare pe termen lung, lucruri fără de care Grigore Antipa nu și-ar fi dus la bun sfârșit planurile și ideile. Este o prietenie din care fiecare poate învața câte ceva.” spunea Aura Sorescu-Alboiu (Creative Director Armada).
Au răman pentru posteritate și lucrările lui Grigore Antipa, dintre care amintim: Despre necesitatea introducerii unei pisciculturi sistematice în apele României (1892); Studii asupra pescăriilor din România (1895); Proiect de lege a pescuitului (1896); Die Fischerei-Verlaltnisse Rumaniens (1899); Fauna ihtiologică a României (1909); Pescăriile și regiunea inundabilă a Dunării în cadrul economiei naționale și mondiale (1932); Iconographie des Sturions et Clupeides de la Mer Noire (1934); Marea Neagră și ihtiologia ei (1941).
In memoriam Muzeul Național de Istorie Naturală din București poartă numele savantului, precum și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” din Constanța. Unul dintre premiile anuale acordate de Academia Română poartă numele lui Grigore Antipa. De asemenea, nava de cercetări marine „Grigore Antipa”, care aparține Centrului de Scafandri din Constanța, îi poartă numele. În anul 1992 Banca Națională a României a emis o bancnotă de circulație, cu valoarea nominală de 200 de lei, care are pe avers portretul lui Grigore Antipa. Banca Națională a României a pus în circulație, la 4 decembrie 2017, o monedă comemorativă de aur, cu valoarea nominală de 100 de lei, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la nașterea lui Grigore Antipa. Moneda are titlul de 900‰, are greutatea de 6,452 grame, diametrul de 21 mm, are marginea zimțată și a fost emisă în 250 de exemplare, toate de calitate proof.
Dintre toate, la îndemâna tuturor este Muzeul, acolo unde te poți „teleporta” în alte zone ale acestei planete, acolo unde poți „întâlni” specii de pe toate continentele și îți poți satisface anumite curiozități. Călcând în acest spațiu „al vieții”, al evoluției și al cercetării, simți energia care l-a purtat pe savantul nostru Grigore Antipa spre împlinirea unui vis: să intrăm cu toții în lumea sa, minunată!
Lasă un răspuns