Doamne ferește!

Doamne ferește! Extraordinar! De neimaginat! Un român l-a indicat verbal pe un negru dintr-un grup de oameni, menționându-i tonul coloristic al epidermei cu care l-a înzestrat natura, acela de „negru”, pentru a-l deosebi de ceilalți din jur. Vai, nu se poate! Așa ceva este inadmisibil! Toată lumea sare în sus: sacrilegiu!, rasism ordinar (nu de oricare), românul să fie târât în fața Tribunalului de la Nürnberg! Ce, nu mai e, s-a desființat? Nu-i nimic, să se înființeze altul. Nu, nu e posibil așa ceva, ca pe un negru să îl faci negru. E obrăznicie, e sfidare, e lipsă de educație, contravenție, infracțiune! Politicaly total incorrect.

Marți 8 decembrie 2020, stadionul Parc des Princes din Paris, meciul de fotbal dintre „Paris St.Germain” și „Istanbul Basakehir”, arbitrat la centru de românul Ovidiu Hațegan, iar arbitru de rezervă, Sebastian Colțescu, tot român și el. În timpul desfășurării partidei, arbitrul Colțescu observă cum de pe banca de rezerve a echipei Istanbul Basakehir, antrenorul secund al acesteia, Pierre Achille Webo, fost internaţional camerunez, protesteză în mod constant, vocal și prin gesturi, la orice decizie a arbitrului de centru, dictată împotriva echipei turce. Ca urmare, Colțescu îi vorbește prin microfon centralului Hațegan despre infracțiunea care se cerea sancționată, conform regulamentelor fotbalistice, cu cartonaș roșu. Hațegan ia notă de semnalare și se apropie de banca de rezerve a echipei turce, cerându-i lui Colțescu să i-l arate pe infractor. Din grămada de jucători de rezervă și personal tehnic aflați pe banca echipei Istanbul Basakehir, Colțescu i-l indică pe Pierre Achille Webo, precizându-i, pentru mai exactă localizare, în limba română, că este vorba de „tipul ăla negru”. Odată indentificat, acesta primește cartonașul roșu din partea arbitrului de centru și este trimis în tribune.

Jucătorul turc Demba Da, aflat și el pe banca de rezerve și de asemenea negru, venit din Senegal, prinde din zbor cuvântul „negru”, iar de aici se declanșează tot scandalul. Demba începe să vocifereze la adresa arbitrului Colțescu și să strige la el: „De ce ai zis negru? De ce? Te-am auzit spunând asta! De ce nu spui , când vorbești despre el, doar acest tip?”

Degeaba cei doi arbitri români au explicat că în limba română cuvântul „negru” nu are nimic peiorativ. Meciul s-a oprit, echipa turcă a ieșit de pe teren, încălcând grav regulamentul U.E.F.A., în semn de protest, echipa adversă („Paris St. Germain”) s-a solidarizat cu turcii și a părăsit terenul, încălcând și ea regulamentul. Meciul s-a suspendat și a fost reluat a doua zi cu altă brigadă de arbitri, iar U.E.F.A. a anunţat că o anchetă amănunţită va fi demarată imediat în legătură cu incidentul, adică cu acuzația pe temă semantică și nu cu cea privind încălcarea regulamentului de fotbal, care pentru părăsirea terenului fără încuviințarea arbitrului prevede amenzi consistente și pierderea partidei cu scorul de trei la zero.. Nici nu-și dă seama U.E.F.A. ce precedent periculos s-a creat. De acum încolo orice echipă care vede că pierde partida poate înscena un incident așa zis rasial și părăsește terenul.

Reacțiile de condamnare la adresa arbitrilor români au început să curgă din toate părțile. Dacă cele venite din partea turcilor nu au constituit o surpriză (președintele turc, Regep Erdogan, ministrul turc de externe care a vorbit chiar de crimă împotriva umanității, diferitele echipe de fotbal din Turcia), neașteptate au fost cele venite din partea românilor. Ministrului delegat al sporturilor din Franța, fosta înotătoare româncă Roxana Mărăcineanu, a scris pe Twitter „În această seară, sportivii au luat o decizie istorică în fața unei atitudini pe care au considerat-o inacceptabilă. O expresie a unui rasism ordinar. Așteptăm rezultatele anchetei, dar nu pot decât să salut simbolismul puternic al gestului lor și solidaritatea lor”. De asemenea, fostul mare arbitru internațional Ion Crăciunescu, declara la Digi sport, referindu-se la cei doi arbitri români, că „Este o gafă atât de mare, încât au pus o pată mare asupra țării. Ei, în nepregătirea lor, în inconștiența lor, ne-au adus un mare deserviciu”.

Deci, trăgând linie rezultă, în primul rând, că cei doi arbitri români au păcătuit că au vorbit între ei în limba română și au folosit cuvântul „negru”. În al doilea rând, un păcat la fel de mare, dacă nu și mai mare, demn de înfierat, este că limba română păstrează cu nerușinare printre cuvintele sale și rușinosul cuvânt „negru”, cuvânt care sună apropiat de americănismul „negro”, un peiorativ folosit la adresa negrilor, ceva sinonim cu românescul „cioară” sau „cioroi”. Dacă Colțescu ar fi folosit cuvântul „cioară” sau „cioroi” în loc de „negru”, atunci toate ar fi fost în regulă, pentru că nici Demba Da, nici altcineva de pe banca de rezerve a echipei turce n-ar fi înțeles nimic și nimeni n-ar mai fi sărit de fund în sus.

Nu se poate nega nici pe departe faptul că de idioți lumea nu a dus lipsă niciodată și nici nu va duce vreodată. Pentru a nu ne ieși vorbe și de aici fac trimitere la „The Concise Oxford Dictionary”, care la articolul „idiot” oferă două definiții, una „person deficient în mind” (persoană cu deficiență mintală) și cea de a doua „ignorant person” (persoană ignorantă).

Uite așa avem parte de idioți și aici, idioți care ignoră, adică nu știu și dacă nu știu ei sunt convinși că nici nu există, că unele cuvinte dintr-o limbă pot exista și în altă limbă, dar cu sensuri total diferite (omofone). De exemplu românescul ”fac un business” sună ca dracu în engleză sau „trabuco” în limba spaniolă vorbită din Cuba numai trabuc nu însemnă, ci exact ceva de rușine bărbătească, ca să nu mai vorbim de faptul că astfel de omofone penibile există chiar în cadrul aceleiași limbi vorbite în zone diferite. Limba engleză ca și limba franceză sau spaniolă, datorită ariilor mari de răspândire oferă numeroase exemple de acest gen. Astfel „joder” însemnă una în Spania (verbul binecunoscut folosit de români la înjurături) și alta în Argentina (a bate la cap) sau „tomar”, care înseamnă „a pili”, „a bea”, în America de Sud devine „a lua”, în America Centrală și Spania, iar exemple pot continua mult și bine. Acum câte ceva despre înfieratul cuvânt „negro”. În limba engleză, tot „Oxford Dictionary” ne spune ce înseamnă: 1.n. Member, especialy male, of black-skinned, woolly-haired, flat-nosed, thick-lipped African people. 2. adj. Of this race, black-skinned. (1. subst. Membru al populației africane, de obicei bărbat, cu pielea neagră, părul lânos, nasul turtit, buze groase. 2. adj. Aparținând acestei rase, cu pielea neagră.) Cu aceleași semnificații este definit și cuvântul „nigger”, formă derivată de la „negro”, mai ușor de pronunțat pentru un vorbitor de limbă engleză.

Definiții asemănătoare le dă și „Merriam Webster Dictionary”, dicționar al englezei americane. Deci nimic de rușine, nimic de peiorativ, nimic de ură de rasă, de crimă împotriva umanității. Atunci de unde sensul peiorativ al cuvântului „negro”? Din argoul cartierelor mărginașe ale New York-ului din sec. XVIII – XIX, folosit mai ales de către vagabonzi, de mafioți, răufăcătorii și, în general de către lumea interlopă. Cu timpul sensul argotic s-a răspândit și a cuprins sfere tot mai largi din publicul newyorkez, intrând în limbajul obișnuit al americanului de rând.

Păi, stimați corecți politic, educați și civilizatori americani voi răspândiți și impuneți valorile voastre lingvistice din mahalale sau cele din operele lui Allen Poe, Walt Whitman, Emily Dickinson, Mark Twain, T. S. Eliot, Scott Fitzgerald, William Faulkner, Tennessee Williams, Arthur Miller, Ernest Hemingway, John Steinbeck sau poate n-ați ați auzit de ei? Sau poate aceste nume nu încap în cultura voastră vastă, care prin vocea unuia dintre președinții voștri pretinde că în Europa se vorbește limba latină și că mexicanii vorbesc mexicana?

Pe noi, străinătatea ne-a arătat cu degetul și ne-a pus în banca rușinii că foloseam cuvântul ”țigan” cuvânt care nu era „politicaly correct” și ne-a indicat să-l înlocuim grabnic cu echivocul ”rom”, dar pe stadioanele de fotbal din Europa echipele de fotbal românești sunt în continuare gratulate de tribune cu „îndemnul” „țiganii”, „țiganii” și nimeni nu se mai dă cu fundul de pământ și nu strigă „rasism”, „sfidare”,  „contravenție”, „infracțiune”, „crimă împotriva umanității”. Vreți exemple? Am să vă dau câteva pentru că toate, prin mulțimea lor, este imposibil să fie menționate în rândurile unui singur articol. Iată exemple:

– La meciul din 2002 dintre Franța și România spectatorii francezi au scandat minute întregi „țiganii”, „țiganii” la adresa jucătorilor români.

– În timpul partidei din turul I al turneului de la Charleston, Carolina de Sud, tenismana franceză Carolina Garcia, într-o discuție cu staff-ul ei s-a pronunțat la adresa jucătoarei române Irina Begu cu prieteneasca frază ”Pierd cu brio în fața acestei țigănci nenorocite.”

– După ce Simona Halep a câștigat în 2018 turneul de tenis de la Roland Garros, revista franceză Charlie Hebdo, care își face un titlu de glorie din a-și bate joc de ceea ce unii au mai sfânt și frumos, a prezentat-o pe jucătoarea noastră într-o caricatură care o înfățișa pe campioana română sub chipul unei țigănci care ridica deasupra capului cupa și striga „Fiare vechi, fiare vechi!”

– În sezonul 2009-2010, înaintea meciului cu „Poli Timișoara” – „VfB Stuttgart”, antrenorul elvețian al echipei germane, Christian Gross, își atenționa jucătorii: „Aveți grijă că vom întâlni niște țigani, la fel ca Marica”, Marica fiind unul dintre jucătorii săi.

– În octombrie 2011, înaintea meciului de fotbal dintre „Maccabi Haifa” și „Steaua”, presa din Israel scria „Steaua se bucură de simpatia a 40% din fanii din România. În București, denumit și « Micul Paris », fanii rapidiști reprezintă cea mai joasă clasă socială a orașului, aproape fiecare fan al Rapidului fiind țigan și provenind din zonele sărace ale Bucureștiului. Sunt numiți « ciori » de către rivalii de la «Steaua» și «Dinamo»”.

Și exemple de acest gen pot continua cu cehii de la Slavia Praga, cu italienii de la Napoli care în 2010, cu ocazia meciului dintre „Napoli” și „F.C.S.B.” au afișat un banner pe care scria „Românii sunt un neam de rahat, o rasă de țigani”, cu ungurii de la „Csikszereda” etc. Și nimeni în aceste cazuri nu s-a mai sesizat, nu s-au mai inflamat, isterizat, nu s-au mai făcut anchete, iar jucătorii români nu au ieșit de pe teren în semn de protest.

Dar cu străinii ne-am lămurit demult, chiar dacă periodic uităm și iertăm au ei grijă să ne aducă aminte tot periodic de ceea ce sunt în stare. Cu ce este, însă, mai greu să ne lămurim este cu atitudinea noastră, a românilor. Este paradoxal că mai întotdeauna, atunci când un român intră într-un bucluc cu un străin, la noi întotdeauna se găsesc mai multe voci care să-i dea dreptate străinului decât românului. Iată, în cazul de față Facebook-ul adună și postări ale unora de pretinsă înaltă moralitate și de neutralitate seniorală care declamă ritos că „nu e frumos să faci ce a făcut Colțescu, dacă ar fi folosit un alt cuvânt ar fi evitat toată această tevatură” etc. Îmi amintesc de meciurile de „Cupă Davis” care se jucau la București, cu Ilie Năstase și cu Ion Țiriac, despre discuțiile stârnite la deciziile controversate ale arbitrilor cu privire la valabilitatea unei mingi, dacă ea a aterizat în teren sau dincolo de tușă. Dacă decizia era dată în favoarea lui Năstase, se găseau mai întotdeauna câțiva prin tribună care să mormăie o căutată detașare înțeleaptă și supermorală „Ei!, n-a fost chiar așa, a fost un pic afară”. De ce vrem noi să ne dăm mai catolici decât Papa? Ca să ne aprecieze străinii? Chiar credem că străinii se prăpădesc de dorul nostru sau dacă ne văd pe noi atât de politicaly corecți ne mângâie pe creștet și ne iau o înghețată?

Eu n-am avut niciodată nimic cu negrii, ba chiar mi-au fost simpatici, cum simpaticii îi sunt românului toți cei care nu sunt ca el. I se par interesanți, îi privește cu atenție și curiozitate, cum arată, cum vorbesc, cum gândesc. E atât de curios și de interesat românul de noutatea străinului că îi uită pe ai săi și-i dau una peste scăfârlie ăluia mic să tacă din gură ca să se audă mai bine ce zice ăla, străinul. Am văzut pe la televizor că avem și noi câțiva actori români negri, născuți în România, veseli, simpatici și apreciați atât de public cât și de realizatorii de programe. Să-i întrebăm dacă s-au simțit vreodată discriminați în România.

Ziceam că n-am și n-am avut nimic niciodată nimic cu negrii, și nici cu străinii (am trăit mulți ani printre ei), dar cred că ar trebui să încep să îmi iau seama. Dacă îmi inventează mie vini pe care nu le am, dacă mă acuză de lucruri reprobabile care mie nici nu mi-au trecut prin cap, înseamnă că, în schimb, ei s-au gândit la ele și s-ar putea să le comită împotriva mea, iar exemple am văzut că sunt și nu puține. Câte mai trebuiesc până să îmi iau și să ne luăm seama?

Ce-ar fi să căscăm mai bine ochii la ceea ce este în jurul nostru, la cei din jurul nostru? Să fim mai solidari cu noi și cu ai noștri, așa cum fac toți, dar absolut toți din afară, mai ales atunci când avem dreptate, când suntem atacați și acuzați pe nedrept,? Da, ei știu să fie solidari, ei știu să își aleagă conducătorii dintre cei care pot și vor să îi apere de nevoi, de atacuri și amenințări. Îi aleg dintre ai lor, nu dintre străini, dintre alogeni, dintre vânduți și trădători. Ei știu să caște ochii. Noi căscăm doar gura a mirare și așa rămânem, cu ea căscată.

Să vedem câți dintre românii noștri aleși sau sus puși or să îi sprijine, or să îi apere pe arbitri Ovidiu Hațegan și Sebastian Colțescu, care nu s-au făcut cu nimic vinovați față de nimeni, și câți dintre ei îi vor pune la zid, doar și mai ales, pentru că sunt români.

Noroc cu rețelele sociale unde majoritatea românilor manifestă că simt românește și gândesc drept, lucid și logic. De la autorități semnalele sunt aceleași, aceleași cu care ne-au obișnuit de ani buni: „Condamnăm cu fermitate orice fel de exprimare sau declaraţie care poate fi considerată rasistă sau discriminatorie. Îmi cer scuze în numele sportului românesc pentru acest incident nefericit”, zice nimeni altul decât Ionuț Stroe, ministrul sportului, la Digi24. De acord cu tine, ministrule român, s-a produs un incident nefericit. Un jucător obscur de culoare neagră (că așa l-a făcut maică-sa, nu noi), cu antecedente rasiale postate de el singur pe Facebook, își face reclamă nu cu mingea, ci cu gura, și îi acuză pe alții de rasism, adică hoțul strigă „hoții”, iar adormiții din jur se iau repede după el pentru că strigătele lui se auzeau cel mai bine și acopereau discuțiile cumpătate. De acord cu tine, ministrule român al sportului, s-a produs un incident nefericit care a dus la încălcarea gravă a regulamentelor de fotbal ale U.E.F.A., două echipe se retrag de pe teren fără încuviințarea arbitrului. Cere-ți scuze, dar de ce „în numele sportului românesc”? Cu ce a greșit sportul românesc, ministrule român al sportului?

Alte autorități române, Ministerul de Externe Român, în diplomația-i găunoasă postează repede pe pagina sa de Facebook sloganul și imaginea folosită de U.E.F.A. în campania sa anti-rasism, „No to racism. Respect”. Ca să vezi, hodoronc-tronc le-a venit așa, din senin, să se trezească și ei din somn cu „No racism” și cu „Respect”, fără nici un apropo, fără nici o implicare, dovedind că au citit cu sârguință Noul Testament și au luat notițe din episodul cu Pilat din Pont. Adică „noi nu…, nimic…”, „băieții răi de la noi… poate… dar noi nu…”. Deci dacă cineva zice că Sebastian Colțescu a avut o atitudine rasistă, noi, Ministerul de Externe Român, nu avem nimic de zis, noi ne băgăm după ușă unde avem treburi mai serioase. Bravo, ministerule, tot așa ai reacționa și într-o situație de genul celei petrecute la Viena în 30 august 1940, când ai făcut tot cam la fel, Mihail Manoilescu, ministru român de externe din acea vreme, în loc să refuze semnarea tratatului și să-și dea pe loc demisia, a semnat rușinosul act și pe urmă a leșinat?

Nu vă este rușine? Nu-ți e rușine, Ionuț Stroe, ministrul român al sportului?

Nu-ți este rușine Bogdan Aurescu, ministrul român de externe?

Aceștia sunt miniștrii noștri care ne apără și se bat pentru noi? Vă dați seama ce s-ar putea întâmpla în caz de război cu astfel de miniștri?

Doamne ferește!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*



Deportaţii: Gândurile nu pot fi deportate

Click aici pentru film




de Octavian Bour








  • PARTENERI

/script-homepage.js">'; //} ?>