Popina-Borduşani, satul preistoric de acum 6.500 de ani din Bărăgan

Pentru specialiștii de la Muzeul Judeţean Ialomiţa și Muzeul arheologic Popina din Borduşani locul sitului arheologic este o destinaţie cunoscută mai ales pentru bagajul istoric pe care-l are în spate. Primele cercetări arheologice au fost realizate în 1980 şi s-a constatat că aici a existat una dintre cele mai vechi comunităţi umane de pe cuprinsul judeţului Ialomiţa. Popina se încadrează la categoria de „tell” preistoric, aceasta fiind o movilă formată în mod artifical de-a lungul timpului, prin ceea ce a rămas ca urmare a locuirii zonei de către cultura Gumelniţa. Se consideră însă că primele urme au fost lăsate de cultura Boian, care datează dinaintea Gumelniţei. Aici se poate ajunge numai cu barca, dat fiind că are în apropiere două lacuri: Bentul Mare şi Bentul Mic, plus Dunărea, care trebuie traversate. Satul preistoric se află pe cea mai înaltă movilă (tell) şi s-a descoperit că locuitorii vremurilor respective foloseau numai unelte din piatră, lut, lemn sau de origine animală (os).

În vecinătatea sitului este o rezervaţie avifaunistică. În zonă, există arii cu valoare de patrimoniu natural, a căror frumuseţe este unică în Europa. Dincolo de importanţa pentru mediu a zonei, lacurile Bentul Mare, Bentul Mic şi Bentul Mic Cotoi protejează o bună bucată din istoria strămoşilor daci, care au trăit pe meleagurile Bărăganului. Aflată în apropierea Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică Benturi, înconjurată de un peisaj mirific, baza arheologică nu putea să existe decât în acord cu natura. Astfel, construcţiile ridicate aici sunt realizate din materiale tradiţionale, ecologice (lemn, chirpic, stuf), iar energia electrică necesară este furnizată de un sistem de panouri solare. Organizarea actuală a bazei s-a realizat treptat, pe parcursul mai multor ani ca rezultat al eforturilor cumulate ale Muzeului Judeţean Ialomiţa şi Muzeului Naţional de Istorie a României. În urma săpăturilor arheologice, aici a fost descoperită o fostă aşezare umană, ce datează din Preistorie. Circa 6.500 de ani au trecut de la momentul în care zona a fost locuită pentru prima dată. Aşezarea a fost numită „Popina Borduşani“.  După situl arheologic deschis la Balaciu, pe ruinele cetăţii „Helis“ a regelui dac Dromichete, „Popina Borduşani“ reprezintă unul dintre cele mai importante situri arheologice din judeţul Ialomiţa. În ciuda potenţialului istoric al zonei, cunoscut încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, primele echipe de arheologi au ajuns aici abia la începutul anului 1986. Prima menţiune a zonei datează din anul 1897, în „Dicţionarul geografic“ al lui Ion Provianu. „Potrivit datelor pe care noi le deţinem şi le-am cercetat de-a lungul timpului, aşezarea de la Borduşani se încadrează în Eneolitică, ultima etapă a Epocii Fierului. Vestigiile pe care le-am descoperit aici aparţin fazei a doua de dezvoltare a Culturii Gumelniţa, una dintre cele mai avangardiste civilizaţii din Europa preistorică. Totuşi, la Popina Borduşani s-au descoperit urme ale culturii Boian, mult mai veche decât Cultura Gumelniţa, ca spaţiu temporal“, explică doctor în istorie Florin Vlad, directorul Muzeului Judeţean Ialomiţa.

Zona a fost pusă în valoare prin crearea aici a unei adevărate baze arheologice, alcătuită din şantierul arheologic propriu-zis, spaţii de lucru şi de cazare pentru specialiştii în arheologie, precum şi spaţii special amenajate pentru depunerea obiectelor descoperite în urma săpăturilor.  Zonă de la Popină este de o frumuseţte aparte. Grupurile de pasionaţi de istorie pot să viziteze incinta Popinei Borduşani în perioada august-septembrie, atunci când se organizează campaniile de săpături, cu ocazia unor diferite evenimente precum „Ziua Porţilor Deschise” şi „Ziua Dunării”. La Popina Borduşani, înconjurată de  salba de lacuri Benturi au fost descoperite zeci de unelte preistorice din os şi piatră, precum şi numeroase vase din argilă. De asemenea, tot acolo au fost scoase la lumină şi o serie de podoabe de os, folosite în Preistorie de femei. Şantierul arheologic Popina Borduşani este situat pe cea mai înaltă colină din zonă. Descoperirile arheologilor au scos la iveală vestigii istorice din secolul al VI-lea î.Hr. şi au permis, pentru prima dată în România, cercetarea unei părţi dintr-un astfel de sat preistoric. Datele arheologice au dezvăluit existenţa unui sat în care locuitorii au învăţat să folosească ingenios resursele existente. Începând cu anul 1986, aici au fost demarate ample acţiuni arheologice, care au scos la iveală o importantă comunitate pre şi protoistorică. Datorită cercetării amănunţite astăzi ştim că pe un martor de eroziune, în urmă cu aproximativ 6500 de ani, una dintre cele mai vechi comunităţi umane atestate în judeţul Ialomiţa – cultura Gumelniţa – îşi întemeia o aşezare. Locuirea îndelungată a Popinei din preistorie (cultura Boian, Gumelniţa) până în epoca fierului când, pe aceste meleaguri, o importantă aşezare getică a fost întemeiată (secolul al III-lea î.Hr.–secolul I d.Hr.) a generat creşterea atât în suprafaţă, cât şi în înălţime a martorului de eroziune, astăzi ajungând să aibă o formă alungită şi asimetrică cu o înălţime de 15,4m. Specialiştii numesc acest tip de aşezare umană tell, adică un deal de dimensiuni mai mici, creat artificial din resturile suprapuse ale diferitelor etape de locuire a zonei.

Astfel, au rezultat două tell-uri: unul mare, de formă ovală, cu o suprafaţă de aproximativ 180×70m şi o înălţime de 15,4m şi unul mai mic cu o suprafaţă de 30×20m. Cea mai veche menţiune a vestigiilor arheologice de pe Popină o regăsim în Dicţionarul geografic al judeţului Ialomiţa din 1897 al lui Ion Provianu, explică dr. Florin Vlad. Echipa pluridisciplinară (arheologi, sedimentologi, arheozoologi, andropologi, carpologi) a scos la lumină de-a lungul vremii numeroase aspecte legate de vieţuirea preistorică de pe Popină. Aflăm astfel că acum 6.600 de ani oamenii trăiau în case de formă dreptunghiulară, din chirpic, de obicei cu două camere. Nu cunoşteau încă metalele, cu excepţia aramei, aşa că uneltele lor erau fie din piatră (silex, gresie etc.), fie din materii dure de origine animală (os, corn, carapace, cochilii etc.), fie din lemn sau lut. Vasele în care-şi pregăteau masa erau lucrate cu mâna din lut deoarece roata olarului nu le era cunoscută încă. Aflată între ape, comunitatea de la Borduşani se ocupa cu pescuitul, dar şi cu vânătoarea, practicând la scară redusă şi cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. Situl arheologic Popina Bordușani este localizat in insula Balta Ialomiței, la circa 2,5 kilometri nord faţă de malul drept al braşului Borcea. Se poate ajunge cu maşina până în comuna Borduşani, iar de acolo se traversează Dunărea, la Benturi, cu bărcile pescarilor din zonă sau cu bacul improvizat. Este situat pe cea mai înaltă colină din zonă. Urmele strămoșilor se află la fiecare pas… (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*