Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului

În vastele colecții ale Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia se află un obiect deosebit, o macheta reprezentând Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului, ctitorită de Mihai Viteazul în anul 1597. Exponatul ne este prezentat de Gabriela Mircea, istoric la Muzeul Național al Unirii. Ea a precizat că macheta Mitropoliei Ortodoxe a Bălgradului nu are valoare patrimonială, nu este un obiect artistic, are numai valoare istorică și că prin intermediul unui astfel de artefact minor, de fapt, muzeul încearcă să reînvie istoria majoră a românilor din Transilvania, pentru că aici, la Alba Iulia, a existat rezidența ierarhiei la vârf a românilor ortodocși din Transilvania, începând de la 1571 cel puțin. „Suntem de acord cu ceea ce Gheorghe Anghel semnala în lucrarea sa din 1993, de la vechea Mitropolie Ortodoxă a Bălgradului la episcopia de Alba Iulia, ca înainte de constituirea principatului este puțin probabil ca un sediu episcopal românesc să fi existat la Bălgrad. Dar nici acest lucru nu se poate exclude, deși e foarte puțin probabil să fie adeverit, pentru că istoricii trebuie să fie întotdeauna deschiși la înnoirile conceptuale, ori câtă vreme în cimitirul bisericilor de la Alba Iulia pe care le vedem reprezentate în această macheta s-au găsit monede de secolul XIV, se pune problema vechimii bisericii din planul îndepărtat. Asupra vechimii acestui locaș de cult nu s-au pronunțat istoricii, însă cert este că el a ființat și ar fi putut fi o biserică parohială, mai apoi sediul episcopal și ulterior mitropolitan, organizându-se în jurul acestei biserici românești care iată a existat poate chiar înainte de constituirea principatului aici la Alba Iulia, în zona de sud-est a actualei cetăți bastionare. Sigur se poate vorbi despre episcopul Eftimie, care a fost sfințit la IPEC de mitropolitul Macarie, la 1571, la șirul acestor ierarhi care și-a avut sediul la Alba Iulia, până la Ioan de Prislop, contemporanul lui Mihai Viteazul”, a precizat Gabriela Mircea. Lângă mitropolie, în acele vremuri a funcționat o tipografie în care au fost tipărite unele dintre cele mai prestigioase volume ale vremii, printre care Noul Testament de la Bălgrad. „De fapt noi, etalând macheta am încercat să marcăm în luna noiembrie un moment Mihai Viteazul la Alba Iulia, și de fapt exponatul nostru corelat cu tapiseria care a intrat în colecția muzeului în 2002, să încercăm să marcăm acest moment 1595-1599, 1600, când se acceptă în deobște în istoriografie, că acest episcopat de la Alba Iulia a fost recunoscut ca mitropolie, și aici sigur istorici ca Augustin Bunea, Nicolae Iorga, pot fi nominalizați, venind încoace, cu bibliografia subiectului până la Gheorghe Anghel și cartea menționată din 1993”, a mai declarat Gabriela Mircea.

Reconstituirea complexului în formula machetei are la bază planul orașului realizat de Giovanni Morando Visconti la începutul secolului al XVIII-lea, înainte de începerea lucrărilor cetății bastionare. Macheta reînvie astfel următoarea topografie a sediului fostei Mitropolii Ortodoxe a Bălgradului: Intrarea în complexul mitropolitan, așezat în colțul sud estic, exterior al cetății, care era și un complex monahal, se făcea dinspre fațada sudică, prin intermediul unei porți cu turn, aflată aproape la întretăierea în unghi drept a axurilor unor corpuri de clădiri, care încadrau accesul spre curtea interioară. În stânga, era o clădire mai impresionantă, cu axul longitudinal pe direcția est-vest, unde este de presupus că s-a aflat reședința mitropolitană, împreună, probabil, cu mănăstirea. În dreapta intrării, cu axul longitudinal pe direcția nord-sud, se aflau două corpuri de clădire, realizate probabil, în același stil arhitectural cu prima (probabil nu influențe renascentiste), în care ar fi putut funcționa celebra tiparniță mitropolitană și eventual o școală românească (sau într-una dintre aceste clădiri ar fi putut ființa Mănăstirea, prima clădire menționată anterior fiind în acest caz doar reședința mitropolitană, nu și cea mănăstirească). În curtea interioară, postată central, cu axul pe direcția est-vest, s-a aflat Catedrala ctitorită la Alba Iulia de către Mihai Viteazul și Doamna Stanca, în 1597, cu un plan specific construcțiilor de la sfârșitul secolului al XVI-lea din Țara Românească (absidă teflată), împodobită pictural de Petre Armeanul, Mina și Nicolae din Creta. Aici a fost îngropat, se crede, trupul decapitat al lui Mihai Viteazul, după asasinatul de pe Câmpia Turdei (9 august 1601), după ce anterior fusese îngropat tot acolo (se poate admite) și fostul aliat al voievodului muntean, Aron Vodă al Moldovei. La nord de aceasta, tot pe direcția est-vest, se menținea și a fost figurată în planul din 1711, vechea biserică sală a sediului ecleziastic și monahal de la Alba Iulia, înlocuită de construcția realizată în 1597, în care desigur nu se mai slujea, dar clădirea nu fusese dezafectată încă.

Aceasta este o istorie a unui loc sacru pentru românitate ce trebuie cunoscută, pentru că face parte din eforturile susținute ce au condus în cele din urmă la Marea Unire a tuturor românilor. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*