„Coronapresa” conștientizării nesceptice

Nu, nu vaccinarea în sine constituie motivul includerii subiectului în ședința CSAT… Pentru că, din punct de vedere al logisticii de transport și distribuție, problema organizatorică este aproape rezolvată sau, cel puțin, poate fi considerată ca bifată „strategic,” prin ordinele de ministru ce vor fi emise punctual, nu neapărat și factual, prin deja implicarea de factură militarizată. Nici măcar costurile de achiziție nu ridică atât de multe probleme pentru a fi găsită o rezolvare în CSAT. Pentru că banii sunt deja alocați. În fapt, ar trebui să fie un dosar deschis la nivelul unei alte instituții! Una penală! Pentru achiziționarea „în orb” a ceva ce nu există încă! Achiziționarea „pe încredere”, fără un certificat de conformitate, nu vizat de producător și terțe organisme implicate, ci avizat prin practică, măcar acum trebuind să beneficiem și noi de o întârziere „rezervată” pentru a vedea efectele la alții.

Sigur, o problemă „de CSAT” ar fi aceea a abordării factuale! Aici ar trebui să intervină instituția. Pentru că aici se vrea o intervenție de forță a acesteia. Și nu este vorba de o strategie de vaccinare, care există și se reglementează prin ministerele de resort, ci de securizarea „problemei” la nivel de vulnerabilitate. În fond, degeaba ai strategii logistice puse la punct, degeaba ai omuleții în camuflaj militar care să transporte „muniția” anti-covid. Principalul inamic îl reprezintă neîncrederea cetățenilor, reticența lor față de ceva ce seamănă prea mult cu experimentul în teren al unui nepalpabil teoretic…

Și nu mare ne-ar fi mirarea să vedem campania de vaccinare anti-covid trecută în capitolul vulnerabilităților la adresa securității naționale. Pentru că, mai ușor decât să contrezi, prin argumente științifice, negativitatea și negarea din piață, ar fi, nu-i așa?, să elimini „declanșatorul”? Întrebările dinspre societate… Altminteri, guvernanții ar trebui să se transforme în adevărați „influenceri”, simpla vaccinare teatrală, în prime-time, a unuia sau altuia dintre miniștri necobai nerezolvând nimic (dimpotrivă, ar ridica alte întrebări și suspiciuni, de la pseudoinjectarea la utilizarea de seruri placebo!).

Or, diferența o poate face însuși contextul pe care îl poți asigura pe tot parcursul vaccinării! Și cum nu poți angrena o stare de urgență, neștiind încă nici măcar data de sosire a vaccinului în țară, pentru a putea profita de pârghiile restrictive și de cenzură media și de comunicare prin rețelele sociale, așa cum s-a întâmplat în timpul stării de urgență, pentru a folosi mai abitir decât acul de seringă intervenția de brici a unor vorbe-n-vânt, este tocmai de a declara vaccinarea drept strategie de interes național, cu metodologia de contra-atac a reacției sociale pe care o pot stârni opiniile și atitudinile neîngrădite.

Mass-media este deja trecută în capitolul vulnerabilităților la adresa securității naționale, „anexarea” ei strategiei de vaccinare încorsetând-o suficient pentru a asigura nepropagarea informațiilor! Prin aceleași mecanisme brutale de cenzură și închidere digitală de către aserviții sistemului. Chiar dacă, pe fond, opiniile nu reprezintă gloanțe anti-vaccinare, nici negare, ci dreptul opiniei publice de a fi informată și conștientizată.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*