Cetatea dacică de la Teliu (jud. Brașov)

Munții noștri au fost fortificați de strămoșii daci, devenind cu toții cetăți inepugnabile ce au creat probleme cuceritorilor. Astfel, mergând de la Braşov la Întorsura Buzăului, după ce treci de Prejmer, localitate cunoscută pentru biserica fortificată săsească, ajungi la Teliu, comună ce se întinde de-a lungul râului cu acelaşi nume. Nu departe de Primărie, pe partea stîngă, apar urmele unei foste cariere de piatră ce a muşcat din două culmi vecine despărţite de valea pârâului Cetăţii. Pe culmea din dreapta pârâului, orientată S-N, se află urmele unei cetăţi dacice. Schiţa acestei cetăţii dacice se află la Muzeul de Istorie  Braşov. Partea dinspre sud a fortificației are o lungime de 80-90 metri şi o lăţime maximă de 45 metri. Un val de pământ şi un şanţ o desparte de a doua zonă lungă de 75 metri şi cu o lăţime maximă de 40 metri. Zona dinspre nord are o lungime de 35 metri şi cu o lăţime maximă de 20 metri. Încă din secolul XIX- lea se pomenea de urmele unei cetăţi de pământ şi pe dealul din stânga pârâului, dar se pare că la suprafață nu mai există urme de identificare. A fost situată pe pintenul de deal care a dispărut în urma exploatării pietrei din zonă.

Luând-o din aproape în aproape, săpăturile arheologice efectuate in toamna anului 1961 au scos la iveală existența acestei cetăți dacice de apărare și refugiu a populației din jur. La locul numit din bătrâni „Cetate”, pe o înălțime stâncoasă, s-a ridicat în sec. I î.Hr. o cetate dacică construită din lemn și chirpici. Cetatea nu a fost înconjurată complet cu lucrări de fortificații deoarece pantele abrupte dinspre est, vest și sud formau o stavilă greu de trecut. Fortificația a înglobat o serie de construcții cu caracter militar defensiv, valuri de pământ, șanțuri, platforme, trepte de piatră pentru acces etc.. Pe culmea dealului ănalt de 892 m, numit astăzi „Muchea Vânătorului” se află cetatea propriu-zisă. De acolo se poate observa la mare depărtare Țara Bârsei, cât și înspre Întorsura Buzăului, drum ce face legătura cu Muntenia prin Pasul Buzăului și Tabla Buții.

Localitatea Teliu a mai fost cunoscută și cu numele de Cruceburg (Cetatea Crucii). Fortificațiile descoperite sunt amplasate în estul localităţii, la confluenţa dintre pâra­iele Cetăţii şi al Nyen-ului. Primul pârâu despărţea două culmi pe care se vedeau două fortificaţii. Cea mai mare se situa la est, cu dispunere axială nord-vest – sud-est. În nord şi nord-est a fost apărată de două şanţuri şi un val. A avut două incinte, despărţite de un şanţ. Incinta de nord (de pământ?) avea Ø de 25-35 m. În sud a existat o incintă semiovală, cu perimetrul de 60 m, protejată de un zid de piatră, cu mortar. În partea de nord se mai scrie despre existenţa unui turn. Aceasta a fost socotită şi ca o cetate dacică. Pe acealaltă parte, vestică, a pârâului, se aflau alte două incinte mai mici, aproximativ cu aceeaşi planimetrie. Diferite construc­ţii au fost semnalate în sud şi nord (turnul?). Zidurile de piatră văzute în sec. al XIX-lea nu au fost confirmate de investigaţia din timpul celui de-al doilea război mondial. Pe suprafaţa cetăţii „mari” se pot vedea urmele unei foarte serioase activităţi arheologice. Există un grup de secţiuni care taie valurile şi şanţurile, dimpreună cu unele suprafeţe interioare. Șantierul a căzut în responsabilitatea arheologilor Alexandrian D. Alexandrescu şi Ioan I. Pop. El s-ar fi derulat în principal în anul 1963, cu o revenire mică în anul 1974. Materialele publicate sunt atât de subţiri, încât nu se poate decât afirma că pe loc ar fi existat urme de locuire din perioadele culturilor Schneckenberg, Wietenberg, dacică şi medievală. Urmele descoperite indică, în afara denivelărilor proprii unor valuri şi şanţuri, elemente care pot fi puse pe seama unor palisade din lemn, dar şi posibile fundaţii din piatră seacă, pentru locuinţe de suprafaţă. Autorii au clasat-o cu mare rapiditate în dreptul cetăţilor dacice, cu toate că, după cum o afirmă: „Această cetăţuie cu greu se poate asemui cu altele situate mai aproape sau departe”. Pe de altă parte, în dreptul perioadei de lucru, veche de jumătate de secol, cunoaşterea tehnicilor de construcţie şi a materialelor medievale era întru-totul empirică, încât, chiar dacă s-ar fi găsit ceva mic şi puţin, nu ar fi avut relevanţă pentru descoperitor. Oricum, materialele medievale există, lucru care dovedeşte că, chiar dacă ar fi fost construită de către daci, locul a fost populat şi de către medievali. În această direcţie nu ar fi absolut nici un fel de surpriză, pentru că suprapuneri de cetăţi dacice, prin altele medievale sunt numeroase. Nu de mult listasem obiectivele de la Albeşti, Ardan, Ardeu, Băniţa, Bixad, Breaza, Căpâlna, Ciceu-Ciuc, Cladova (?), Coronini, Cucuiş, Cugir, Deva (?), Divici, Ghindari, Hunedoara, Jigodin II, Marca, Mereşti, Odorhei, Piatra Craivii − Craiva, Piatra Roşie, Racu II (Pogányvár), Râşnov, Săcel (?), Şimleu Silvaniei, Şoimoş. Dacă Alexandrina Alexandrescu şi Ioan I. Pop au săpat Cruceburgul real, nu ar fi fost în măsură să afle materiale abundente, pentru că, cetatea trebuie să fi fost de lemn şi urmele din ea se reduceau la resturile a circa două decenii de existenţă.

Teliu este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov. În documentele vechi comuna apare sub numele de Leelfalua și Lylendorf, apoi sub numele de Nyen. Această denumire este probabil de origine slavă, forma sa inițială derivând de la „Lel” (consoana ‘l’ s-a schimbat în „n”), Denumirea de Nyen este folosită până în ianuarie 1906. De aici înainte, în limba maghiară s-a folosit denumirea de Kerestvâr. În protocolul botezaților de la Parohia Ortodoxă se găsește numele Tel din anul 1795 până în anul 1830. După aceea se întâlnește denumirea Teliu, în protocolul cununaților. Această denumire provine de la un nobil feudal Tyil, care a stăpânit aici înaintea grofilor Beldy. În decursul timpului comuna a primit numele Thiel, Tel, Teliu. Kreuzburg sau Kerestvar (Cetatea Crucii), este o denumire greșită dată comunei Teliu în mod impropriu de către sașii din Prejmer.

,,Punctul forte” al localităţii îl constituie însă, tunelul săpat, la începutul secolului al XX-lea, în muntele de granit, acesta fiind cel mai lung tunel de cale ferată din ţară, cu o lungime de 4369,5 m şi fiind prevăzut pentru cale dublă, electrificată. Lucrările au început în anii 1924-1925 ca urmare a dezvoltării comerţului cu masă lemnoasă şi materiale de construcţii. Proiectul, de o anvergură deosebită pentru acel început de veac, aparţine inginerului german Iulius Berger care şi-a adus o echipă de meseriaşi din Italia. Se spune că execuţia lucrărilor a început din ambele capete ale versantului ce urma a fi dinamitat pentru a fi străpuns, iar în momentul în care cele două echipe de muncitori s-au întâlnit în adâncul muntelui au constat că diferenţa practică era cu o palmă mai mică faţă de proiect, aspect care a stârnit admiraţia faţă de ilustrul proiectant care, evident, la momentul respectiv nu beneficia de tehnologia avansată necesară măsurătorilor topometrice. Efortul de construcţie este azi greu de imaginat. La Teliu mai trăiesc bătrâni cu vârste de 80-90 de ani care, copii fiind la vremea aceea, îşi amintesc întâmplări tragice, accidente de muncă pe care le pun pe seama blestemului muntelui căruia i-au fost zdrenţuite măruntaiele pentru ca omul să se bucure de progres. Se spune că ultimul tribut pe care şi l-a luat muntele a fost viaţa maistrului coordonator al lucrărilor, care, la deschiderea tunelului, a fost electrocutat în momentul aprinderii luminilor de inaugurare. În semn de respect, mormântul său este aşezat la loc de cinste în cimitirul din Teliu.

Astăzi doar un tren local de navetiști mai folosește tunelul ce trebuia să facă joncțiunea dintre Transilvania (Brașov) și Țara Românească (Întorsura Buzăului). Acum se lucrează la un pod prăbușit pe acest traseu. Poate o amenajare a unui punct de belvedere în cetatea dacică de aici și un nou proiect feroviar va repune în funcțiune cel mai lung tunel din România și va aduce în atenția turiștilor un colț de rai românesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*