Una dintre cele mai celebre statui din lume este Cristos Mântuitorul („Cristo Redentor”) din Rio de Janeiro, Brazilia. Puțini sunt cei care știu că fără ajutorul unui român, statuia nu ar fi arătat astăzi atât de spectaculos. Monumentul „Cristo Redentor” este amplasat la sud de oraș, pe muntele Corcovado, la o altitudine de 700 de metri deasupra nivelului mării, în pădurea Tijuca.
Monumentul, reprezentativ pentru Art Deco, are o înălțime de 30 metri, împreună cu soclul 38 de metri, lățimea la nivelul brațelor 28 metri și o greutate de 635 tone. Monumentul a fost planificat cu ocazia aniversării a 100 de ani de la declararea independenței Braziliei. Schițele proiectului au fost întocmite de inginerul Heitor Silva Costa. Din motive financiare, numai după zece ani a început construcția lui.
Cu sprijinul Franței și Vaticanului s-a reușit realizarea proiectului și sfințirea statuii la data de 12 octombrie 1931. În soclu se află o capelă cu hramul Nossa Senhora Aparecida, unde pot intra 150 de persoane și unde sunt celebrate căsătorii și botezuri. Sculptura cu pricina este creația francezului Paul Landowski. Sculptorul român Gheorghe Leonida, de care puțină lume a auzit în România, a fost inclus de către Paul Landowski în echipa care a început să lucreze la statuia gigantică de la Rio de Janeiro în anul 1922. Românul, cunoscut în Hexagon ca fiind un mare portreist, a fost însărcinat să realizeze capul statuii lui Iisus Hristos. Lucrarea realizată în beton armat acoperit cu un strat de mozaic, a început în anul 1926 și a fost finalizată cinci ani mai târziu, în 1931. Monumentul este folosit de biserica catolică la diferite aniversări ca loc de pelerinaj.
Gheorghe Leonida provine dintr-o familie care a dat culturii românești o suită de personalități marcante. Fratele său, Dimitrie Leonida a fost fondatorul Muzeului Tehnic din București, care îi poartă numele, iar sora sa, Eliza Leonida se numără printre primele femei inginer din lume. Gheorghe a ales, spre deosebire de frații săi care s-au orientat spre cariere din domeniile tehnice, cariera artistică, înscriindu-se la Conservatorul de Arte frumoase din București. Și-a continuat studiile pentru trei ani la Roma, ca mai apoi să ajungă la Paris. În ambele capitale artistice este premiat – la Roma pentru lucrarea „Somnul”, iar la Paris primește Marele Premiu pentru sculptura „Diavolul”. În perioada de studii îl cunoaște și lucrează alături de Paul Landowski, sculptor francez de origine polonă, cel care l-a inclus în echipa ce a lucrat monumentalul Iisus brazilian. Leonida se afirmase în țară în cadrul Saloanelor Oficiale, la care debutase în 1915 și participase constant. Se remarcase prin expresivitatea cu care reda corpul feminin, dar și prin unele teme în care excelase – Eva, Gimnastul, Sf. Gheorghe omorând dragonul, Prometeu. Motivul mitologic îi dă șansa să se desprindă de reprezentările clasice, care doar defineau corpurile, suferința lui Prometeu fiind redată prin contorsionarea expresivă a corpului și grimasa feței.
După exemplul rodinian, stările sufletești încep să devină subiect principal pentru sculptor, iar suferința zilnică a lui Prometeu, condamnat să se regenereze noaptea, este simbolul suferinței umane. Lucrarea lui Leonida face apel la mai multe influențe, fiind caracteristică sculpturii românești de la începutul secolului al XIX-lea, când tinerii artiști români încercau să se desprindă de lecțiile academiste din țară și să asimileze influențele dobândite la studiile din străinătate. Apelul la resursa mitologică este îmbinat fericit cu noile tehnici de reprezentare, ale unui realism cu tentă expresionistă.
Lasă un răspuns