Nimerita și orbii pandemia chiorilor…

Evident, ar fi fost mai ușor să le ceară direct elevilor o declarație pe proprie răspundere … Dar ar fi fost o problemă de natură juridică… Așa au translatat totul în sarcina veșnicilor vinovați de serviciu: părinții, tutorii… Și, cum oficialii fug de asumarea unor răspunderi clare, se va mai face probabil o „translatare”, spre școală,  spre dascăli, profesori și asistenții școlari… Aceia care, dintr-o dată, vor avea răspunderi medicale uriașe… Sau doar vor colecta la rândul lor declarațiile și se vor spăla pe mâini… Și la propriu și la figurat… Pentru că, într-o țară în care răspunderea a fost mereu împinsă spre cei mici (avantajul șefimii, vorba aceea!) cum să se comporte altfel tocmai ei, guvernanții? Ei, cei ce se consideră vlădicii atotputernici ai țării?… Ei, cei ce exercită, cu demagogia unui „political correctness”… românesc (un fel de „las’ că merge cum vrem noi!”), actul executiv doar din prisma dreptului unilateral de a impune decizii… Nu și de a-și asuma responsabilități… Sau măcar răspunderi pentru deciziile luate…

Așadar, în fața unui iminent dezastru sanitar, și numai mâine-poimâine să o să fim asaltați și de graficele pandemice pe școli, cu cifre și culori pe unități, clase, grupe și, în final, „per capita” ultimilor elevi, cei ce vor stinge lumina unui învățământ aflat de mulți prea mulți ani în offline, s-a „țesut” un prosop sanitar pentru mâinile ce se vor umple de expectorațiile unor copii nevinovați… Declarația pe proprie răspundere dată de părinți… Căci ei își vor asuma responsabilitatea pentru crimele de guvernare ale politicienilor…

Or, această Declarație ar trebui să fie și acea mult prea întârziată „ultimă picătură”… Pentru că, după o stare de urgență, plină de formulare schimbate de la o zi la alta, după o agresiune guvernamentală cu amenzi abuzive, după o stare de alertă fără repere clare privind „cocoașele”, dar mai ales gogoșile ministeriale, de relaxare, guvernanții vor deschide la fel de pompos și anul școlar. Nu vor rata ieșirile politicianiste, nu vor rata secțiile de votare din școlile cușcă pentru elevi, dar orizont de prosperitate pentru politicieni. Se va „merge” la școală, chiar de va fi o școală cu totul altfel… Una în care părinții își vor mai asuma alte zeci de formulare, acte, declarații, poate chiar la nivel de apostilă notarială, pentru că, nu-i așa?!, politicianul trebuie să fie de jure degrevat de erorile ororilor lui de guvernare…

De fapt, va fi momentul pentru impunerea trecerii la învățământul alternativ, cel „online”, alternativ prin omisiunea de conținut, învățământ spre care cei mai mulți părinți vor opta a priori pentru a nu risca sănătatea copiilor lor… Pentru că și în acest fel se pregătește exilul final, prăpastia spre care suntem împinși, acum și prin impunerea unei noi curricule educaționale correctical coercitivă. Totul pentru a justifica eliminarea unor materii esențiale păstrării identității și mândriei naționale, pentru a restrânge „educația” la „ore” într-un online decuplat de vocația și misiunea dascălilor, dar și pentru a pune bocancul nesimțirii guvernamentale peste apelul disperat al Academiei Române de a nu se dezrădăcina țara din izvoarele ce îi asigură perenitatea, pentru a nu ne alunga într-un „online” în care schimbările de norme, de repere, de identități, nu vor mai mira pe nimeni și, mai ales, nu vor mai produce nici măcar minime grimase de nesupunere…

Ceea ce se întâmplă astăzi în România a devenit mult prea fățiș, nu doar dovada derulării unor scenarii aplicate ale unor modele „de lucru”, în care victimele colaterale nu vor îngrijora Europa, dar și un proces agresiv de dezagregare, de dezrădăcinare, de diseminare… Și să nu devenim și prima țara decimată (identitar, cel puțin) de o pandemie care a produs mai puține victime decât cumulul bolilor morbide…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*