Istoricii au căzut, în general de acord, că W. Churchill a vândut lui IV Stalin ţările din Europa de est ca pe nişte vite în târg. Toată lumea a aflat de acordul cinic din 9 octombrie 1944, când premierul britanic i-a dat pe un bileţel procentajul influenţei sovietice asupra popoarelor est-europene. Nu de mult, arhivele naţionale de la Londra a permis accesul la acest infam document. La 9 octombrie 1944, Churchill și Stalin s-au întâlnit la Conferința de la Moscova. Relatarea lui Churchill privind aceast incident este următoarea: Churchill a scris pe o bucată de hârtie (unii pomenesc de un șervețel) propunerea ca sferele de influență să se împartă procentual după cum urmează: România: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 90 la sută influență, iar Marea Britanie zece la sută; Grecia: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă zece la sută influență, iar Marea Britanie 90 la sută; Ungaria și Iugoslavia: Uniunea Sovietică și Marea Britanie ambii cu 50 la sută; Bulgaria: Uniunea Sovietică cu 75 la sută influență, iar Marea Britanie cu 25 la sută. El a împins hârtia spre Stalin, care a bifat și a dat-o înapoi lui Churchill. „Oare nu este cinic să dispunem în această manieră de soarta a milioane de oameni? Hai să ardem hârtia” ar fi spus Churchill. „Nu, păstrați-o” ar fi răspuns Stalin.Germania nu pierduse războiul, dar Marea Britanie ceda jumătate din Europa lui Stalin. Numeroşi istorici încearcă să-l cauţioneze pe Churchill spunând că în octombrie 1944, Marea Britanie era datoare faţă de efortul de război al URSS împotriva Germaniei naziste şi de aceea premierul britanic ar fi cedat uşor libertatea popoarelor călăului Stalin. În realitate, încă, din vara lui 1942, Marea Britanie a cedat în faţa URSS şi pretenţiilor comunismului mondial. Cartea unui excelent istoric francez face lumină. Jean Christophe Buisson a scris o carte incitantă: „Mihailovici – Eroul trădat de aliaţi”.
E o lucrare inedită care răstoarnă prin documente cam tot ce ştiam despre războiul de partizani din fosta Iugoslavie în timpul celui de-al doilea război mondial. Vârful de lance al luptei împotriva ocupaţiei germane a fost colonelul Draja Mihailovici, fost militar de carieră în armata şi garda regală a regelui Petru al II-lea. Liderul cetnicilor era un ofiţer capabil care a organizat după ocuparea Iugoslaviei de nemţi prima armată de interior a patriei şi un teritoriu liber de nemţi, într-o perioadă când întreaga Europă era sub cizma germană. Luptele sale eroice din munţii Serbiei, Bosniei şi Muntenegru a atras admiraţia întregii lumi, mai puţin a britanicilor, care au preferat să susţină logistic un obscur lider comunist Iosip Broz Tito, care în timpul pactului germano-sovietic a stat ascuns la Zagreb şi a sabotat lupta de eliberare, ca să facă pe plac lui Molotov. Mai mult, Tito a colaborat activ cu ocupantul german şi avea întâlniri cu ofiţeri secreţi din Abwehr, pentru a lovi în cetnici (trad. companie/bandă). Pentru Tito, abia atacul german asupra URSS l-a activat şi a luptat doar pentru interesele sovietice şi după ce nu a căzut la înţelegere cu colonelul Mihailovici a început să-i atace pe cetnci. Churchill şi SOE în schimb paraşutau armament şi hrană doar comunistului Tito, iar colonelul Mihailovici, care fusese legal făcut minsitru de război în guvernul regal iugoslav aflat în exil la Londra, era ţinut fără logistică şi prelucrat informativ de agenţi britanici, care preluau victoriile lui şi le puneau pe seama comunistului Tito şi transmise la centrul de comandă britanic din Cairo, care prin BBC favoriza opinia publică cu minciuni împotriva cetnicilor şi pentru instaurarea comunismului. Asta se întâmpla în iarna-primăvara lui 1942. ofiţerul Hudson era spionul britanic care transmitea deturnat din siajul lui Mihailovici toate informaţiile către Londra şi Tito, pentru a-l sabota pe liderul sârb. Englezii îl percepeau pe Mihailovici prea reacționar și ortodox.
Istoricul francez pune perfidia bătrânului Albion pe cercul de studenţi comunişti de la Oxford şi Cambridge înfiltraţi în serviciile secrete britanice, sub patronajul lui Kim Philby. Colonelul Mihailovici, care între timp devenise general al armatei regulate regale iugoslave era tot mai mult izolat de Churchill care-l prefera pe comunistul Tito, care făcea jocurile sovieticilor şi, paradoxal, al germanilor şi lupta împotriva unei debarcări aliate în Balcani. După război, securitatea iugoslavă a asasinat pe toţi foştii agenţi Abewhr, ca să nu rămână urme ale înţelegerii dintre Tito şi germanii lui Hitler. Unii agenţi britanici erau indignaţi de atitudinea lui Chiurchill, favorizantă comuniştilor faţă de ignorarea deliberată a eroismului cetnciilor pentru democraţie şi lumea liberă, dar premierul britanic le răspundea cinic: – Ce, tu vei trăi în Iugoslavia comunistă?” În vara lui 1942 Churchill îşi pune în aplicare planul de abandonare a Europei de est şi Iugoslaviei în braţele comunismului sovietic, într-o vreme când Germania era încă puternică. La a doua conferință de la Moscova , între 12 – 17 august 1942, Winston Churchill, Harriman și Stalin au făcut planuri cu privire la campania nord-africană și au discutat deschiderea celui de-al doilea front din Europa printr-o debarcare în Franța. Istoricul francez vine cu documente zguduitoare pentru soarta popoarelor iugoslave şi est-europene. După o noapte de beţie udată cu multă vodcă Stalin şi Churchill cad la înţelegere semnând nişte comunicate interne. Liderul cetnicilor Mihailovici va fi ignorat de britanici, care vor asigura doar sprijinul partizanilor comunişti ai lui Tito, iar după război, Iugoslavia va putea deveni comunistă, la fel ca şi ţările unde calcă cizma Armatei Roşii. Generalul Mihailovici nu mai înţelegea, deşi bănuia, de ce niciun ajutor britanic nu mai sosea pe calea aerului, iar cele americane erau blocate de englezi pe insula Malta.
După război, Mihailovici a fost arestat de Tito şi executat în 1946. Aşa au ştiut britanicii să recunoască meritele eroice ale primei armate de partizani, liberă, care a luptat în Europa ocupată de germanii lui Hitler. Deci în august 1942, nu numai în 9 octombrie 1944, Churchill a predat Europa de est în braţele comunsimului sovietic, fapt ce dovedeşte că premierul englez şi-a urmărit doar prorpiile interese imperiale şi coloniale în dauna libertăţii şi democraţiei popoarelor, iar comunismul era o chestiune globală care nu ţinea numai de ruşi, ci şi de comuniştii britanici. Apropo, istoricul francez mai adaugă noi documente: agenţii canadieni paraşutaţi de britanici în Serbia montană erau cam toţi membrii ai partidului comunist canadian.
„Calaul”Stalin a ridicat Rusia din noroiul cazaro-iudaic si-a inaltat-o pana la nivelul celorlalte domenii cazaro-iudaice ale Europei,adica la nivelul tarilor occidentale,pe care,se pare ca le-a si depasit.Tot mai noile dezvaluiri documentare din iatoria recenta a Europei,ascunse perfid de se stie cine,il prezinta pe Stalin nu in cele mai negre imagini.Altceva se zbate vederii recentului trecut si anume cei ce-l slugareau pe Stalin,care putea sa fie evreu sau neevreu,n-are importanta,au fost umbrele mortii din tarile rasaritului Europei in Epoca comunismului sovietic sub obladuirea „tatucului” cum il linguseau profitorii tiocalosi si criminali.Exemplul poate fi dat de atitudinea lui Stalin la prezentarea realitatii din Romania de catre Ghe.Ghe.Dej,cand trei evrei obraznici si impertinenti tineau haturile cailor de rasa ale Romaniei acelui timp.Stalin l-a sfatuit pe delegatul guvernului Romaniei,patriot cu tafna de sacrificiu Ghe.Ghe Dej,sa-i pleznesca pe toti trei cat mai rapid si categoric.Ceace sa si intamplat.Plus in amontele istoriei pe valuri,Stalin se pare ca deja semnase Armistitiul cu Romania prezentat de Maresalul Ion Antonesu in 1944,act politic calcat in picioare la spriceana de catre acolitii iudeo-cazari,la care Stalin se pare ca n-a mai putut reactiona din motive de forta majora,lasand poporul roman viteaz si demn pe mana jalnicilor criminali de duzina de sorginte cazaro-iudaica…Plus cand evreii au vrut sa infiinteze Republica Sovietica Evreiasca Moldova,Stalin a sps NIET,tot la o sprinceana distanta de a se implementa…Plus cand sa se dea Transilvania ungurilor,la sfarsitului celui de-al doile razboi de distrugere a crestinismului,Stalin a ales actul de onestitate a natiunii romane pe care la apreciat ca atare.Vedeti cam asta este cu istoria unui criminal al popoarelor scuipat pe hartia ziarelor iudeo-cazare actuale.