A fost un timp…

Bucurați-vă de timp

Aș vrea să pot vorbi!
,,Lasă… că ai timp!”
Aș vrea să pot alerga!
,,Lasă… că ai timp!”
Aș vrea să cresc!
,,Lasă că ai timp!”

Și așa a fost!
Am avut timp!
Am avut timp pentru toate!

A existat un timp al curiozității,
Un timp al cunoașterii…
A existat un timp al nehotărârilor,
Un timp al iubirilor,
Un timp al trădărilor,
Un timp al deziluziilor,
Un timp al visării
Și un timp al speranțelor!

A existat un timp
Care parcă mi-a fost dat împrumut
iar eu nu am știut
că va veni o vreme în care îl voi da înapoi cu dobândă.
Pentru că altfel nu înțeleg de ce eu nu mai am timp!

Am avut timp să citesc, să scriu…
Am avut timp să merg la cinema, la teatru,
Am avut timp să dansez, să cânt, să desenez…
Am avut timp să stau la taifas cu rude, cu prieteni,
Am avut timp să merg desculț prin iarba verde de acasă
Și am avut timp să încalț pantofi cu tocuri înalte
care lăsau uneori găuri
în asfaltul pus de mântuială pe străzile orașului!

Am avut un timp în care oasele îmi păreau făcute din elastic
și a venit un timp în care pare că în fiecare os am înfipt un cui!

Am avut timp să mă îndrăgostesc,
să mă căsătoresc,
să aduc pe lume o fetiță…
Am avut timp să mă bucur de primul zâmbet,
de primul cuvânt,
de primii pași…
de primii ani
ca mai apoi să nu am timp să o cresc așa cum
îmi imaginam eu că trebuie crescut un copil!
Nu am mai avut timp să trăiesc
așa cum mi-am dorit eu o viață de familie!

A fost un timp când încă mai speram să am timp!
Și de atunci timpul s-a împuținat tot mai mult!

Și nu știu de ce îmi revin tot mai des în minte
filmele acelea cu roboți care se luptă, cad,
se desfac în bucăți și apoi se recompun,
se ridică și luptă din nou,
până când randamentul lor este tot mai scăzut
până când nu se mai pot recompune!

Mă gândesc cu groază că un astfel de robot am devenit și eu!
Un robot programat să se autodistrugă.
Un robot pentru care piesele sunt prea puține
iar timpul să se recompună este prea scurt!

Și ceea ce constat cu înfrigurare,
este că dintre toate lucrurile și ființele,
timpul, cel pe care întotdeauna l-am invidiat,
considerându-l etern…
ei bine, Marele Timp,
are cea mai scurtă durată de viață:
O secundă!

Pentru că nici o secundă nu va mai fi la fel cu o altă secundă,
Pentru că nici un timp nu va mai fi la fel cu un alt timp…
Și de aceea totul, inclusiv timpul este unic și ireversibil!

Bucurați-vă deci de fiece secundă!
Dar mai ales bucurați-vă de tot ce viața vă oferă mai frumos,
Bucurați-vă de cei dragi,
Spuneți-le că îi iubiți
Atât cât sunt în viață,
Atât cât trăiți!
Atâta vreme cât mai aveți încă timp!

Interzice Doamne, Morții…

Interzice Doamne, Morții
Să-și mai poarte coasa-n vânt!
Să nu pună capăt Vieții
Cum vrea ea pe-acest pământ!

Interzice Doamne, Vieții,
Să se plece tremurând,
Să cadă sub coasa Morții
Cât sunt flori pe-acest pământ!

Lasă-i Doamne încă o șansă,
Omului cel suferind,
Să se bucure de viață
Cât e câmpul înflorit!

Interzice Doamne, Morții
Să-și facă de cap cum vrea!
Omul, împotriva sorții,
Fără Tine n-ar lupta!

Doamne omului să-i dai,
Bucurii și sănătate,
Până la optzeci de ani
Să nu se teamă de moarte!

După ce-a trecut prin viață,
Visele și-a împlinit,
Tu în ultimă instanță
Fă-l să moară liniștit!

Rânduiască toate Domnul!
Eu atât voiam să zic:
INTERZIS SĂ MOARĂ OMUL
PÂNĂ N-A ÎMBĂTRÂNIT!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*