În faţa prestaţiei politice extrem de slabe a politicienilor actuali, trebuie să reamintim că România a avut o dinastie românească de politicieni de marcă în perioada interbelică, de nivel european. Naţiunea română trebuie să iasă din acest „comunism după comunism” (parafrază după „Bizanţ după Bizanţ” a lui N. Iorga) şi să scoată la suprafaţă personalităţi veritabile. Avem datoria faţă de istorie, cu marea jertfă românească pentru un statut demn de ţară şi de neam.
Să–i avem mereu în faţă pe cei care au dat spaţiului românesc o ţară demnă, un stat funcţional puternic şi respectat şi o viaţă politică în consens cu cea a marilor democraţii europene.
Acei aleşi ai destinului nostru naţional de atunci au fost: Nicolae Iorga, Ion I. C. Brătianu, Vintilă Brătianu, Gheorghe Brătianu (mort la Sighet), Iuliu Maniu (închis, torturat şi mort la Sighet), Nicolae Titulescu, Ştefan Cicio-Pop, Constantin Argetoianu (mort la Sighet), Onisifor Ghibu (închis la Caracal, Văcăreşti, Sibiu), I. G. Duca, Alexandru Vaida-Voevod (arestat de regimul comunist, arest la domiciliu până la moartea sa), Take Ionescu, Gheorghe Pop de Băseşti, Armand Călinescu (ucis de legionari), Ion Mihalache (mort în închisoarea Râmnicu Sărat), Grigore Gafencu, Nicolae Petrescu-Comnen, Daniel Ciugureanu (mort la Sighet), Gheorghe Mârzescu, Mihai Popovici (deţinut la Sighet), Iancu Flondor, Vasile Goldiş, Vasile Lucaciu, Victor Iamandi (ucis de legionari), Pantelimon Halippa (deţinut la Sighet), Virgil Madgearu, Emil Haţieganu (deţinut la Sighet), Mircea Cancicov (deţinut la Văcăreşti, Aiud şi Râmnicu Sărat, unde a şi murit), Alexandru I. Lapedatu (mort la Sighet), Voicu Niţescu (deţinut la Sighet), Grigore Iunian, Sebastian Bornemisa (mort la Sighet), Gheorghe Mironescu, Ion Pelivan (mort la Sighet), Gheorghe N. Leon (închis la Jilava, Sighet, Râmnicu Sărat, unde a şi murit), Ion Nistor (închis la Sighet), Vasile Stoica (mort în Penitenciarul de maximă siguranţă Bucureşti), Radu Portocală (ucis la Sighet), Aurel Vlad (mort la Sighet), Ilie Lazăr (deţinut la Sighet), Dimitrie Burileanu (mort la Sighet), Barbu Ştirbey, Ion Răducanu, Victor Slăvescu (îndepărtat din învăţământ de regimul comunist), Dimitrie Gusti, Vasile Pârvan, Richard Franasovici (alege calea exilului în timpul regimului comunist), Victor Cădere (încarcerat la Jilava şi la Sighet), Vasile Grigorcea, Raoul Bossy (refugiat în Elveţia în timpul dictaturii antonesciene, în 1943), Sever Bocu (mort la Sighet), Victor Rădulescu Pogoneanu (mort în închisoarea de la Văcăreşti), Victor Papacostea (deţinut la Sighet), Zenovie Pâclişanu (deţinut la Sighet, mort la a doua arestare în arestul MAI Bucureşti), Silviu Dragomir (deţinut la Sighet), Ştefan Meteş (deţinut la Sighet), Viorel Virgil Tilea (a cerut azil politic în Anglia în timpul dictaturii legionare, 1940) ş.a.
Observăm că destinul majorităţii celor enumeraţi mai sus a fost frânt în mod tragic de regimurile dictatoriale fascist şi comunist, România fiind lăsată astfel pentru următoarele decenii într-un deşert pustiu de personalităţi politice veritabile, în care comunismul şi „comunismul după comunism” se lăfăie în voie cu nonpersonalităţi afişate zgomotos şi cu înclinare spre circ la cârma politicii româneşti.
Primii paşi ai ieşirii României din „comunism după comunism” nu se vor vedea în economie, ci în politică, atunci când vor apărea personalităţi politice veritabile, care să continue demnitatea politică a ţării din perioada interbelică!
Lasă un răspuns