Dimpotrivă, este o dovadă că și în vremuri dificile îți respecți cu adevărat semenii! Că îți iubești aproapele, că-l respecți, că-l protejezi. Iar dacă acest lucru impune, în biserici, ușoare modificări în felul desfășurare a rânduielilor, dincolo de a ne acuza reciproc de „erezii”, de presupuse îndepărtări de credință, gândite chipurile de „neomarxiști” și „soroșisti”, de izolare față de Casa Domnului, ar trebui să ne gândim că poate nu e nimic greșit în ne schimba, pentru o vreme, obiceiurile.
Da, în comunicatul inițial, BOR a greșit poate prin felul de adresare. Prea rece, prea lipsit de îngrijorarea creștinească față de mireni și prelați, prea tehnic, prea apăsat pe indicațiile ritualice. Dar din nici un rând nu a reieșit vreun îndemn „ascuns” pentru îndepărtare credincioșilor de Sfânta Biserică ori pentru nesăvârșirea de către preoți a slujbelor! Doar sfaturi de bun simț, care, dacă ar fi fost mai atent creionate, puse într-un condei duhovnicesc apropiat sufletului credincioșilor, ar fi fost receptate așa cum sunt ele, privindu-le fără patos, ca o dovadă a aplecării imediate a Bisericii spre grija și îngrijirea trupească a acelora pe care îi păstorește.
Ar fi fost poate mai „sigur” ca toate acele sfaturi să fie transmise direct către preoți, departe de urechile mirenilor. Să aibă ei atenție la curățirea icoanelor, a lingurițelor de împărtășanie, a potirelor… Poate atunci nu s-ar mai fi ajuns la fulminanta reacție a unora, deveniți chiar teologi peste noapte, de a vedea în acele indicații ascunsele semne ale unor erezii împotriva Sfintei Împărtășanii ori a încercării unor dușmani ai Bisericii de a ne îndepărta de icoane…
Sau poate că nu BOR ar fi trebuit să dea acel comunicat legat de prevenirea ajungerii și răspândirii coronavirusului în și prin biserici. Poate că dacă ar fi venit dinspre structurile laice ale statului, dinspre departamentele de Sănătate, și ar fi fost preluate cu înțelepciunea propriilor scrieri și a transmiteri către credincioși și preoți, am fi fost ceva mai liniștiți. Sau poate că prea repede „corectare” a comunicatului inițial al BOR chiar de către Patriarh a venit nepotrivit… Și totuși, realitatea nu poate fi ignorată. Nevoia de protejare, de igienă, de curățire a tuturor celor necesare în timpul slujbelor, este reală și imediată. Și nu este o împotrivire la adresa cuvântului Domnului, ci un semn al respectării aproapelui. Dar așa, gravitatea „dezreplicării” comunicatului ne-a împins parcă într-un întuneric al unor mentalități pe care le speram depășite.
Or, ce vom face în clipa în care, Doamne ferește!, chiar vom avea un îmbolnăvit ajuns în Casa Domnului? Vom spune la îndoială Sfânta Împărtășanie sau vom recunoaște că îngrijirea celor necesare în biserici de a fi curățate era treaba celor ce slujesc în ele?
Să privim în jur… Vaticanul a consimțit schimbarea temporară a desfășurării Sfintei Împărtășanii, prin evitarea pe cât posibil a atingerii… Înseamnă că și-a diminuat credința? Sau este o grijă pornită tocmai din dorința de a trece peste aceste vremuri?… În Franța, de la nivel oficial, oamenii sunt sfătuiți să evite banala strângere de mână. Înseamnă că este o îndreptare ascunsă spre dezumanizarea relațiilor dintre noi?
Ce este mai important? Să pășim în Sfânta Biserică având ochii închiși sau să pășim în lumina ei acceptând și adaptându-ne schimbărilor impuse de o anumită situație?
Da! Icoanele se sărută în Sfânta Biserică, așa cum spune și Patriarhul Daniel în cuvântul lui de după acel prim comunicat al BOR. Dar asta nu înseamnă că Sfintele Icoane și raclele nu trebuie mai des curățate acum de slujitorii bisericii. Am văzut de atâtea ori cum, în timpul procesiunile religioase, preoții le ștergeau discret și nu a tunat de nicăieri a încălcare a cuvântului Domnului. De ce acum să ne acuzăm de „erezii”?
Dacă la intrarea în biserici punem dispersoare de mână cu dezinfectanți, dacă preoții vor respecta dorința unor credincioși de a primi pentru sine sau copiii lor Sfânta Împărtășanie cu o linguriță de plastic, dacă bătrânele care ating, freacă de-a dreptul de Sfintele Icoane felurite obiecte aduse de acasă, vor fi ușor îndreptate de preoți din aceste obiceiuri, nu înseamnă nicidecum că am deschis ușa ereziei, că am lăsat-o să pătrundă chiar în Casa Domnului!
Lasă un răspuns