Ilarion Virgil Felea – Preotul ortodox martir

În cuprinderea antropologiei creştine, în pantheonul ei serafic ortodox al dacoromânilor stăluceşte de-a pururea Icoana Preotului martir Ilarion Virgil Felea. Preoţia şi Martiriul sunt două Taine supreme, vocaţionale, misionare, mesianice ale chemării şi alegerii întru slujirea, slăvirea, jertfa pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu Cerul lui de Sfinţi, dar şi pentru Eroii pământului sacru al Gliei străbune.

Părintele Ilarion Virgil s-a născut în Valea Bradului-Hunedoara în familia părintelui Felea la 21 Martie 1903. După terminarea şcolii primare în comuna natală, a urmat doi ani la liceul de prestigiu „Avram Iancu” din Brad şi alţi doi ani la liceul „Moise Nicoară” din Arad, continuând cu Academia teologică „Andreiană” din Sibiu (1922-1926, luându-şi Licenţa cu teza Mântuirea după concepţia ortodoxă, catolică, protestantă şi sectară, şi debutând ca profesor suplinitor la fostul său liceu „Avram Iancu” din Brad. A fost hirotonit preot în 29 Iulie 1927, pentru parohia natală Valea Bradului. Părintele Ilarion Virgil Felea a urmat şi Facultatea de Litere-Filosofie-Cluj între anii 1927-1929. Din 30 August 1930, prin concurs a obţinut parohia Arad-Şega, pe care o va păstori cu drag, cu trup şi suflet timp de 9 ani, perioadă în care va ctitori un nou lăcaş de cult şi va transforma o şcoală confesională într-un impozant centru cultural ce va aprinde un focar de înaltă spiritualitate ortodoxă, academică. La 30 Octombrie 1939 şi-a luat Doctoratul în Teologie cu teza „Pocăinţa, studiu de documentare teologică şi psihologică”. Părintele şi-a acumulat o profundă cultură spirituală, fiind înzestrat şi cu harul scrisului, colaborând fervent la diferite ziare şi reviste, precum: Revista Teologică şi Telegraful Român din Sibiu, Biserica şi Şcoala, Apărarea Naţională, Aradul, Graniţa din Arad, Renaşterea din Cluj, Viaţa ilustrată din Sibiu-Cluj, Zarandul din Brad, Lumina satelor, Oastea Domnului din Sibiu.

Dintre lucrările publicate se pot reține :anul 1935-Sibiu, „Convertirea creştină”, în „Seria Teologică”; 1937-Arad, „Drumul Crucii”; 1937-Cluj, „Dumnezeu şi sufletul în poezia română contemporană”; 1938/ 1939, în Anuarul Academiei Teologice-Arad, „Teologie şi preoţie; 1938-Sibiu, „Pocăinţa, studiu de documentare teologică şi psihologică”; 1940-Cluj, „Paisie şi paisianismul”; 1940, 1946, 1957, 1958, Arad, „Catehism creştin ortodox”; 1940, 1943-Arad, „Duhul Adevărului”, premiată de Academia Română; 1946-Arad, „Religia Iubirii”; 1946-Sibiu, „Sfintele Taine”; 1947-Arad, „Mântuirea”; 1948, 1952, 1956-Arad,Calendarul eparhial, un „Antologhion”, pentru preoţi şi cântăreţi; 1994-Arad, Religia culturii; 1999-Bucureşti, Critica învăţăturii baptiste;„Icoane alese din viaţa Ortodoxiei”; 2000-Bucureşti, Pocăinţa; 2007-2008-Piatra Neamţ, „Spre Tabor”– 3 volume. A elaborat un ciclu de cărţi de predici, conferinţe şi meditaţii religioase „Ce este creştinismul?” (Pr. Ioan Bărdaş, Telegraful Român, nr. 31-34/ 1994; Pr. Tudor Demian, în Ilarion Felea., Ed. Episcopia Ortodoxă a Aradului, 1994)

Părintele Ilarion Virgil Felea, înzestrat de Dumnezeu cu o frumuseţe fizică şi spirituală deosebită, peste care şi-au pus pecetea nimbul eminescian şi aura serafică a Sfântului Arsenie Boca, şi-a conjugat cultura teologică aleasă şi profundă cu vocaţia de profesor, cu misiunea hristico-ortodoxă de înalt sacerdot dacoromân, cu harul scrisului prin profunzimea ideilor elitiste, prin sinteza meditaţiilor religioase, prin excepţionala coslujire liturgică, prin strălucirea oratorică demnă de tracul Demostene (384-322), î. Hr. Elocinţa sa cutremurătoare, convingătoare şi covârşitoare pulsa de viaţă şi putere, de har şi iubire, de adevăr şi libertate, de sacralitate şi jertfire. Prin dialectica sa metafizică, cea a unui mare teolog de vârf nu elimina dintre existenţe deosebirile, cum se întâmplă de regulă în Filosofie, ci prin descoperirea asemănărilor adică prin „filosofia cea adevărată”, prin care Sfântul Ioan Gură de Aur înţelegea religia creştină prin excelenţă, adică cea ortodoxă, realiza de fapt prin trăirea mistico-isihastă diversitatea în unitate, ca Frumuseţe a Dumnezeirii. Filosofia cea adevărată -Creştinismul ortodox, în afara trăitorilor mireni mistico-isihaşti, l-au mai putut realiza doar marii monahi asceţi asemănători în trăire serafimilor de-a lungul vremurilor.

Părintele a predat în cadrul Academiei Teologice din Arad, ca profesor şi rector (1937-1947) la catedrele de Dogmatică, Morală, Ascetica-Mistica-Omiletica practică, transformând catedra în amvon, iar sala în aulă, cucerind şi electrizând auditoriul prin vocea sa de excepţie, baritonală. Fiecare lecţie era profund şi erudit alcătuită, astfel încât caietul pe care o aşternea epuiza 20 de stilouri. Prin întreaga sa natură fizică, spirituală fascina pe toţi cei din jurul său. „Fizic, era o figură impunătoare de bărbat, faţa încadrată de o barbă arăta ca un cap de efigie, era generos şi comunicativ, de aceea era simpatizat de toţi. Era moţ la rădăcină, de pe valea Crişului Alb, poate că şi aceasta i-a fost dat destinului înalt pe care l-a avut. La manifestări şi diferite ocazii, îl invitau unii şi alţii: Părinte, cântă-ne ceva din ale Iancului! Şi cânta tărăgănat şi duios şi te ducea pe meleagurile Iancului şi ale lui Horea, în vremile de vrednicie ale moţilor…” (Pr. Ioan Bărdaş, Telegraful Român, nr. 31-34/ 1994)

Credinţa sa şi dragostea fără margini în Mântuitorul Hristos, precum şi valorile supreme şi universale ale Ortodoxiei l-au format, l-au împlinit, l-au definit şi l-au desăvârşit ca om, ca profesor, ca educator, ca preot. „A fost un adevărat preot, teolog şi cărturar care a lăsat posterităţii o operă fundamentală asupra misiunii creştine, care a militat pentru transpunerea învăţăturii creştine în viaţă pentru slujirea binelui în lume.” (+ Timotei, Episcopul Aradului, Postfaţă la Religia Culturii de I.V. Felea, Arad, 1994, p. 353).

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*